Google

În căutarea timpului pierdut (CCXVI)

Written on:iulie 13, 2022
Comments are closed

Arătam mai înainte că din interese comerciale danezii zic că Moş Crăciun vine din Groenlanda, iar finlandezii că vine din Laponia Finlandeză. Mai sigur Moş Crăciun vine din nordul extrem, din Hiperborea, patria pelasgilor, cei dintâi locuitori civilizaţi din spaţiul nostru. Nicolae Densuşianu arăta, în “Dacia Preistorică”, că pe regele pelasgilor care plecat de pe pământul nostru şi a cucerit Italia, îl chema Cronos-Timpul. Amintirea regelui Cronos este perpetuată prin Moş Crăciun. Am văzut în articolul anterior că orfismul acordă prioritate Timpului. La fel şi Biblia!  În prima zi a Creaţiei, Dumnezeu a făurit “Cerul şi Pământul” adică spaţiul vid în care urma să existe Cerul şi Pământul, pentru că Pământul din prima zi era “netocmit şi gol”. Era ideea de Pământ, deoarece deasupra “apelor”, deci prin spaţiu, umbla doar Duhul lui Dumnezeu”, adică Informaţia. În aceaşi primă zi Dumnezeu a zis “să se facă lumină” şi a creat energia. În a doua zi are loc Big Bangul, explozia iniţială, în care energia se transformă în materie. Spaţiul până atunci gol, amorf, capătă dimensiune prin apariţia bucăţilor de materie, a punctelor de reper, “apele s-au despărţit de ape”. S-au născut astfel geometria, dar şi aritmetica pentru a ordona elementele. Continuă apoi Geneza cu formarea continentelor, cu apariţia primelor fiinţe vegetale şi tot aşa până la om. Facerea rezumă istoria Universului. Este interesant că abia în ziua a patra apar “luminătorii cerului”, ciclul anotimpurilor şi alternanţa zi – noapte. Poate că Sfânta Scriptură face aluzie la cataclimele cosmice care au poziţionat Pământul pe traiectoria sa ori poate planeta noastră s-a format în altă zonă a Cosmosului, fiind apoi captată de Soare sau putem crede că în această a patra zi, norii groşi care acopereau Pământul în primele etape ale existenţei s-au spart, lăsând să se vadă Soarele şi bolta cerească. Ştiinţa nu a infirmat nimic din ce scrie în Biblie şi desigur va explica misterul zilei a patra. Revenind la strămoşul nostru Orfeu de care scriam în articolul anterior, trebuie remarcată ideea acestuia că materia s-a format din energie. Oul Cosmic din care a ieşit Protogonos, cel dintâi om cosmic, era o concentraţie de energie. Spunem asta deoarece părinţii lui Protogonos  erau două entităţi imateriale: Noaptea şi Vântul de Nord întrupate din energie. Prin ce a spus, Orfeu precede cu milenii pe Einstein, cel care a descoperit legea transformării energiei în materie. Această materializare o întâlnim la oamenii care trăiesc fără să mănânce şi fără să bea, fenomen numit în medicină inedia. Starea inedia o pot induce prin meditaţia tukdam călugării budhişti. Ei rămân timp de secole încremeniţi în poziţia lotusului, fără metabolism detectabil, iar feţele lor exprimă pacea şi contemplaţia interioară. S-au cufundat în Spiritul Universal Atman, au intrat în Nirvana. Pot fi văzuţi la mănăstiri din Tibet, China, Nepal, Mongolia sau Thailanda. Starea în care se află călugării intrati în Nirvana se cheamă samadhi. Comuniştii din China şi Mongolia au ars pe rug trupurile a mii de călugări samadhi. Este ştiut cazul unei familii de mongoli care a ascuns în casa lor timp de şase decenii trupul unui călugăr samadhi. În 1930 comuniştii scoseseră trupul dintr-o mănăstire ca să-l ardă. Familia a furat trupul şi l-a ascuns în casă. Abia în 1990 când regimul bolşevic din Mongolia s-a prăbuşit, călugărul a fost                              dus la mănăstire. Sf. Antonie cel Mare nu a murit, ci s-a ridicat la cer de viu. El pur şi simplu a dispărut de lângă ucenici, nicio rămăşiţă a sa nu a fost găsită. Unui ascet din Nitria, regiune din Egipt locuită de pustnici, i s-a relevat că Sf. Antonie s-a contopit în Dumnezeu. A intrat în Atman la fel ca marii asceţi budhisti. Prin asceză şi rugăciune a ajuns să trăiască fără hrană Sf. Ecaterina de Siena, predicatoare, călătoare şi scriitoare din sec. XIV, iar alte persoane: Elisabeta von Reute din sec. XV, Domenica del Paradiso din sec. XVI ori bavareza Theresa Neumann din zilele noastre, au căpătat harul inediei în chip spontan. Tereza Neumann a fost studiată de medicii germani între anii 1926-1927. Aceştia au recunoscut că femeia, care dealtfel ducea o viaţă normală, nu consuma hrană ori apă şi culmea cât a stat în spital şi prin urmare nu a muncit la câmp greutatea ei a crescut de la 51 la 55 de kilograme. Mircea Eliade scria că Iluminatul Budha mânca zilnic doar un bob de mei, dar sunt maeştri yoga din Himalaia care nu mânâncă nici atât. Prin respiraţie absorb prana, energie cosmică pură. Această energie, după formula lui Einstein, se transformă în materie regenerând astfel trupul omenesc. Corpul nostru este alcătuit din elemente şi substanţe chimice, combinate în procente exacte. Orice dezechilibru în biochimism duce la boală. Iată că în corpul autotrofilor, adică a celor cu harul inediei, energia devine materie, dar nu oricum, ci după programul cuprins în codul genetic. Celulele corpului uman sunt reactoare nucleare unde se nasc elemente chimice cu viteze luminice, dat fiind că legătura dintre energie şi masă este tocmai viteza luminii. În cartea “Întrebările Știinţei”, Florin Gheorghiţă arăta că în plante s-au găsit elemente chimice necesare lor, dar care nu erau prezente în solul pe care acestea vegetau. Deci în celulele vegetale au loc reacţii nucleare de transmutare a elementelor chimice din solul germinativ, în elemente necesare plantei. Reacţiile de transmutare a elementor chimice sunt realizate de om artificial în reactoare nucleare. Inedia apare numai la oameni. Aceştia, spre deosebire de animale, au spirit. Animalele au la fel ca oamenii sufletul care însoţeste trupul fizic. Uneori sufletul este preexistent trupului în cazul reîncarnărilor şi întotdeauna supravieţuitor corpului material. Gestionarea energiei cosmice, transformarea ei în materie, este apanajul spiritului, componentă exclusivă a omului desprinsă din Spiritul Universal, din Dumnezeu. Spiritul este scânteia de Dumnezeire, este “asemănarea” noastră cu Divinitatea, cum spune Biblia, iar trupul omului este făcut după “chipul” lui Dumnezeu. Aceasta explică de ce extratereştrii se aseamănă cu noi. Şi pe unii şi pe alţii ne-a zămislit după chipul Său acelaşi Creator. Individualitatea o avem în suflet, componenta umană înzestrată cu liberul arbitru. Sufletului îi aparţin sentimentele şi dorinţele, intuiţia şi presimţirile. Din suflet izvorăşte raţiunea inimii numită aşa de filosoful Rene Descartes. Spiritul guvernează raţiunea rece, logica neclintită. Sufletul poate călători în timp şi spaţiu, spiritul însă imaginează, accesează raţional ori crează spaţii fictive. Spiritul este Informaţia, este Cuvântul din Geneză.“La început a fost Cuvântul”, spune Biblia. Ce era la început când “nimic nu era” cum zicea Eminescu, adică atunci când spaţiul nu se născuse? Erau Timpul şi Informaţia, ambele coexistând! Dumnezeu este etern şi omniscent. Prin Dumnezeu există Timpul -Eternitatea şi Ominscenţa-Informaţia, iar prin informaţie preexistă ideea de om, ideea de spaţiu etc. Aceste idei erau abstracte, universale şi imuabile, cum a intuit Platon, un mare iniţiat al lumii. Informaţia s-a transformat în spaţiu şi energie, iar mai departe energia ghidată de informaţie s-a structurat în materie, proces desfăşurat în zilele Creaţiei, adică în timp. Dumnezeu este “lumină din lumină” spune Crezul. Este energie (lumina) izvorâtă din informaţie. Lumina raţiunii este o forţă în sine. Scriitorii şi pictorii creează intelectual spaţii fictive pornind de la idei existente în minte. Scritorii au imaginat universuri paralele, cum a făcut-o bunăoară Luis Borges. Opusul luminoasei Hiperborea, patria lui Moş Crăciun, este Cimeria, ţară rece şi ceţoasă, vânzolită de furtuni şi veşnic înnorată. Era acoperită cu păduri de pin, turbării şi stepe dezolante, întrerupte de stâncării şi grohotişuri. O locuiau popoare nomade, crude şi războinice. Majoritatea autorilor plasează Cimeria în nordul extrem. Homer o credea anticamera Hadesului. Eroul homerian Ulise după ce a stat la nimfa Circe pe insula Eea, pământ mediteranean neindentificat, merge în Ţara Kimay, probabil la Cumae în regiunea italiană Campania, că să găsească intratea în Hades, împărăţia morţilor. De aici ipoteza că în zona oraşului Neapole, vecin cu cetatea Cumae, se afla Cimeria! Complet eronat! Între însorita Campanie şi sumbra Cimerie nu este asemănare! Locaţia Cimeriei nu a fost identificată, dar hălăduind, unii cimerieni au părăsit tenebroasa lor ţară şi au ajuns la Marea Caspică, în Anatolia, Transcaucazia ori în alte părţi. Se zice că cimerienii sunt strămoşii tribului german al cimbrilor şi primii descălecători în regiunea engleză Cumbria. Strâmtoarea Bosforul Cimerian, numită de slavi Kerci, separă Marea Neagră de Marea Azov, Crimeea de Rusia. I s-a zis Bosfor prin analogie cu strâmtoarea Bosfor dintre Europa şi Asia, mai exact dintre Tracia şi Bitinia Anatoliei, iar Cimerian deoarece se zicea că deschide drunul spre Cimeria. Cimeria şi cimerienii au inspirat romanele din seria “Conan” ale americanului Robert Howard. Marian Rotaru

Sorry, the comment form is closed at this time.