Aşa numitele colonii etnice sunt comunităţile naţionale compacte aşezate pe pământ străin şi care păstrează identitatea. Exemple la îndemână sunt ghetourile evreieşti, mahalalele ţigăneşti ori cartierele China Town răspândite prin toată lumea. Un cartier China Town a apărut şi la Budapesta. Aceste cartiere sunt celebre pentru restaurantele cu mâncare chinezească foarte la modă azi şi pentru magazinele cu produse chinezeşti ieftine. Oraşele mari din Statele Unite au cartierele Little Italia-Mica Italie ale emigranţilor italieni, principalul fief al mafiei americane. Oraşul Detroit din statul american Michingan a fost fondat acum trei secole de românii ardeleni veniţi din satul Ditrău, ţinutul Ciucului. Până azi există în Detroit o comunitate compactă de români care au ziar, bibliotecă, centru cultural şi post de radio în limba naţională. Un prieten al meu a vizitat cartierul românesc din Detroit în anii 1990. Românii de acolo au fost reticenţi faţă de el. Românii din Detroit sunt monarhişti, fideli Regatului României. Pe orice român care vine din România actuală îl consideră un potenţial infiltrat securist. În 1992 savantul, scriitorul şi profesorul la Universitatea din Chicago, ieşeanul Ion Petre Culianu, a organizat vizita Regelui Mihai I în coloniile româneşti din nordul SUA şi Canada. Acţiunea a avut un succes enorm. Câteva săptămâni mai târziu profesorul Culianu, urmaşul lui Mircea Eliade la catedra de istoria religiilor la Universitatea Chicago, este împuşcat mortal într-o cabină de toaletă la Universitate. Era în pauza dintre cursuri. De atunci teama românilor stabiliţi demult în SUA şi Canada faţă de securitatea română a sporit şi mai mult.
În Sinai este cea mai mare mănăstire ortodoxă din lume, Sf. Ecaterina. Este singura mănăstire al cărei stareţ are rang de patriarh. Sinaiul a făcut parte pe vremuri din Imperiul Bizantin. Deşi apoi a ajuns sub turci, apoi sub englezi, sub israelieni, iar acum sub egipteni, mănăstirea a arborat permanent steagul imperial bizantin! Un prieten din Israel a servit ca militar în Sinai, când acesta aparţinea Israelului. Era locat lângă Mănăstirea Sf. Ecaterina. A auzit la nişte ţărani beduini din zonă că limba lor are ciudate inflexiuni românesti şi că folosesc cuvinte româneşti. Beduinii aceia sunt din tribul djebelilor. Ei ştiu că străbunii lor sunt valahi aduşi de înpăratul bizantin Iustinian de la Gurile Dunării, din Dobrogea. Au fost aduşi ca să servească pe moşia mănăstirii. De atunci, din sec.VI, acolo au rămas şi nu au uitat originea! Despre ei a scris prima dată Marcu Beza în cartea “Urme româneşti în Răsăritul Ortodox”. Cartea a fost publicată în anii 1930, când Beza era Administratorul Aşezămintelor Româneşti din Țara Sfântă. Tot prin anii 1930 exploratorul ungur Ladislau de Alnasy a descoperit la graniţa dintre Egipt şi Sudanul Anglo-Egiptean un trib de agricultori care-şi ziceau Magyar Arab. Strămoşii lor au fost mercenari unguri care în sec. XVI intraseră în oastea otomană. Au primit pământ acolo la malul Nilului, au trecut la islam şi s-au căsătorit cu arăboaice. Magyar Arabii ştiu că sunt unguri la origine şi au păstrat în graiul lor peste 350 de cuvinte ungureşti. Almasy a scris despre tribul Magyar Arab în cartea “Cu automobilul prin Sudan”. Azi tribul Magyar Arab se află sub protectoratul cultural al Ungariei şi face parte din Federaţia Mondială a Comunităţilor Ungureşti. Ziaristul galez Daniel Jones a fondat în 1868 prima colonie de galezi în privincia argentiniană Chubut din Patagonia. Se chema Bala. Jones milita pentru independenţa Ţării Galilor faţă de Anglia, dar pentru că nu vedea posibil acest deziderat s-a gândit să întemeieze o nouă patrie pentru conaţionalii săi. Populaţia galeză din Patagonia a crescut continuu, s-au adăugat încă 17 colonii. În 1902 coloniile galeze se unesc într-o entitate teritorială numită Ywladychfa Gymreig, căreia provincia argentiniană Chubut i-a recunoscut autonomia. Galezii patagonezi au dezvoltat un grai propriu, dar scriitorul Bruce Chatwin care i-a vizitat în anii 1970 remarca cât de bine galezii argentinieni au păstrat obiceiurile şi identitatea naţională. Lui Chatwin i s-au părut mai galezi, decât galezii europeni. Aceeaşi observaţie face şi scriitorul Paul Theroux în volumul de călătorie “Patagonia Expres”. Colonişti scoţieni din regiunea Highland s-au aşezat în Argentina începând cu anul 1826 şi au fost urmaţi patru ani mai târziu de coloniştii irlandezi. Şi unii şi ceilalţi au păstrat identitatea naţională, dar nu au format aşezării proprii, alcătuite din ferme şi nu se bucură de autonomia galezilor. Galezii, scoţienii şi irlandezii din Argentina sunt sub protectoratul Marii Britanii, ori regatul britanic face totul să-i ajute ca să păstreze identitatea naţională. “În Patagonia”, cartea lui Bruce Chatwin, sunt multe informaţii despre etnografia acestei îndepărtate tări sudamericane. Scriitorul a vizitat colonia germană Nueva Alemania-Noua Germanie, în limba spaniolă. Nemţii din Nueva Alemania, originari din landul Wurtengerg, nu numai că au păstrat limba şi obiceiurile, dar au rămas prizonerii altui timp istoric. S-au stabilit în Patagonia imediat după primul război mondial pentru că nu acceptaseră înfrângerea Germnaiei şi nici republica instaurată în 1919. Au rămas fideli monarhiei, aşa că nu recunosc actuala republică germană. Ei consideră Germania imperiu, iar landul lor, Wurtenberg, regat. Nu recunosc nici pierderile teritoriale suferite de Germania în 1920 ca urmare a tratatului de la Versailles. Pentru ei Silezia, de exemplu, a rămas provincie germană, iar Namibia, Camerunul, Togo sau Tanganika sunt colonii germane, ocupate de puteri străine. După un război de trei ani încheiat în 1902, britanicii învingători desfiinţează cele două republici ale burilor din sudul Africii: Orange şi Transvaal. Burii sunt olandezi stabiliţi în sec. XVII în Africa de Sud şi care cu timpul au format o naţiune aparte, cu propria limbă, diferită de olandeză. După 1902 unii buri din Transvaal au părăsit Africa de Sud pentru a emigra în Patagonia. Au întemeiat aşezări proprii pe care Chatwin le-a vizitat. Burii patagonezi se încăpăţânează să creadă că republica Transvaal încă există, cel puţin prin comuniatea lor. Urăsc pe englezi şi nu acceptă nimic din ce are legătură cu lumea anglo-saxonă. De fapt burii patagonezi au o ură contra tuturor. Comunităţile lor sunt închise, străinii nu sunt bine veniţi, nici chiar turiştii. Cu naţiile din jur au doar relaţii comerciale. La burii patagonezi nu sunt tolerate prieteniile şi cu atât mai puţin căsătoriile cu parteneri de altă etnie.Termenul grecesc diasporă înseamnă “răspândire împrejur” şi face aluzie la sumedenia de colonii pe care vechii greci le-au întemeiat în antichitate în bazinul Mediteranei şi al Mării Negre. De fapt ideea au preluat-o de la fenicienii care au înfiinţat colonii înaintea grecilor şi multe din ele, precum Marsilia sau Monaco, le-au preluat grecii ulterior. Azi 6% din populaţia de pe ţărmul Mediteranei are gene feniciene, chiar dacă aceşti oameni sunt italieni, maltezi, spanioli, arabi sau provansali. Coloniile greceşti au alcătuit chiar şi o provincie distinctă în sudul regiunii italiene Calabria, aşa numita Grecie Mare, iar greci care coboară din anticii elini locuiesc şi azi în mici comunităţi prin Calabria şi Sicilia. Ei au evoluat ca naţie separată de grecii din Elada. Obiceiul de a migra l-au moştenit şi grecii de azi. Îi vedem în SUA, Rusia sau în România. Comunităţile lor, chiar dacă nu sunt compacte, sunt închegate administrativ, bine individualizate şi bine conservate cultural. Grecii emigranţi sunt în general negustori şi intelectuali, iar câştigul îl investesc în patria mamă, pe care ei nu o uită oriunde ar fi. Armenii din Armenia Mare rămasă până azi sub turci au plecat prin lume cu sutele de mii. Au cartiere distincte în Liban sau Egipt şi comunităţi disparate în alte ţări cum ar fi România. Sunt la fel de bine individualizaţi cultural şi etnic ca şi grecii, nu se lasă deznaţionalizaţi. Sunt negustori şi producători de dulciuri. Cel mai de seamă reprezentat actual al lor în România este doctorul în economie, scriitorul şi poetul Varujan Vosganian. Indienii au migrat în Guyana, insulele Fiji sau în Africa de Sud. Au dus cu ei sistemul de caste pe care-l aplică între ei. Majoritatea sunt muncitori agricoli ori negustori. Nu în rare cazuri coloniile etnice sunt curiozităţi etonografice. Astfel bulgarii s-au aşezat în Banat în sec. XVIII, dar nu vor sta mult. Un secol mai târziu o parte din ei se întorc în Bulgaria, la sudul Dunării. Aici vor forma o comunitate aparte care avea deja altă cultură decât conaţionalii lor rămaşi acasă. Ținutul suddunărean unde s-au aşezat bulgarii întorşi din Banat se cheamă până azi, impropriu, Banatul Bulgăresc! Un caz aparte sunt druzii. Druzii sunt un popor care trăieşte în Munţii Antiliban, dincolo de ţinutul depresionar Cela-Siria aflat între Munţii Liban şi Antiliban. Sate de druzi sunt şi în Israel, Iordania ori în Golan. Limba druzilor este araba, dar ei se consideră greci şi urmaşi ai elinilor antici. Filosofii antici greci:Aristotel, Pitagora etc., sunt priviţi de ei ca oameni sfinţi. În timpul Imperiului Otoman comunităţile druze conduse de emiri au avut autonomie. Un sistem modern de autodeterminare primesc druzii în timpul protectoratului francez instituit asupra Statelor Siriei şi Libanului după 1920. Azi druzii posedă autonomie de drept în cadrul Siriei, unde sunt constituiţi în unitatea administrativă numită Muntele Druz şi una de fapt în Liban. (va urma) Marian Rotaru