În căutarea timpului pierdut (CCLXXI)

În articolul anterior începusem discuţia despre regiunea muntoasă Appalaşia, întinsă prin 14 state americane. Deşi nu a avut identitate politică, este o regiune aparte în geografia americană. Până la începutul sec. XX, o parte a Apalaşiei era stăpânită de clanuri nesupuse autorităţii statale şi nu odată, războindu-se între ele. Oamenii acestor clanuri erau emigranţi galezi ori irlandezii din provincia Ulster, săraci şi ignoranţi. Se împărţeau social în clanuri la fel ca în Ţara Galilor, Scoţia şi Irlanda, unde obiceiul este viu şi azi. Irlandezii din Ulster vorbesc o limbă aparte, un amestec de scoţiană şi irlandeză. Fiind mai apropiaţi de Scoţia decât de Irlanda, locuitorii din cea mai mare parte a provinciei irlandeze Ulster au preferat în 1921 să constituie Irlanda de Nord, stat asociat cu Marea Britanie şi să nu facă parte din nou creatul atunci dominion irlandez. La clanurile galeze şi irlandeze s-au adăugat printre locuitorii Appalaşiei, yeomeni englezi, adică răzeşi cu mândria nobleţii şi de asemenea nesupuşi. Mai mult, populaţia yeomen din Appalaşia a intrat adeseori în gâlceavă cu alţi yeomeni, consângenii lor aşezaţi în câmpie. Conflictele locale din Appalaşia au inspirat cărţile romancierilor Maria Noailles Murfree şi Horace Kephart, dar totodată au creat printre americani mitul că appalaşienii sunt neciopliţi şi violenţi, de aici o serie de probleme sociale pentru oamenii Appalaşiei care părăseau regiunea pentru a munci sau a întemeia o familie în altă parte. Există azi o asociaţie care cere guvernului federal despăgubiri pentru discriminarea locuitorilor Appalaşiei. Mişcări separatiste în Appalaşia au existat, dar nu la nivelul întregii regiuni. Astfel în timpul războiului de independenţă a SUA (1776-1781). locuitorii din ţinuturile appalaşiene Backcountry, Virginia şi Monongahela din statul Pennsylvania, au sprijinit armata britanică. După război au refuzat să plătească impozit Statelor Unite şi s-au răsculat împotriva americanilor independenţi. Până la începutul sec. XIX Washingtonul a preluat controlul asupra celor trei ţinuturi, dar locuitorii au rămas legaţi sufleteşte de Marea Britanie. În statul Missouri există aşa numitul regat Galalway. Nu are competenţe mai mari decât un comitat obişnuit. Nu are curte regală. Gallaway este numit aşa pentru că cetăţenii săi se consideră în continuare supuşi britanici. Legăturile speciale cu Marea Britanie se manifestă mai ales pe plan cultural.La 29 mai 1861, prin convenţia de la Russellville este creat statul Kentucky de Sud ca membru al Confederaţiei Sudiste.În timpul războiului de secesiune statul nu a funcţionat, teritoriul său rămânând sub controlul SUA- statelor nordiste. Abia după încheierea păcii în 1865, a existat o încercare de organizare efectivă a noii formaţiuni. Tentativa a fost înăbuşită de garda naţională din Kentucky de Nord. Sudul actualului Kentucky îşi menţine individualitatea culturală, prin arborarea propriului drapel, organizarea unor festivaluri, comemorări etc. Un stat numit Franklinland s-a declarat în 1841. Cuprindea comitate din statele Alabama, Georgia şi Carolina de Nord. Efectiv Franklinlandul nu a funcţionat niciodată, dar nici nu a fost desfiinţat vreodată. Un ziar editat în statul Minnesota anunţa în 1861 formarea noului stat Allegania, care cuprindea 161 de comitate şi care rămânea fidel SUA, refuzând să sprijine Confederaţia Sudistă. Comitatele Alleganiei nu au funizat luptători în timpul războiului de secesiune. Allegania nu pare să fi avut guvern propriu, nu a fost recunoscută, dar nici desfiinţată. În sudul Apalaşiei trăieşte un popor aparte, Melungeonii, amestec de albi, în special spanioli, cu indieni şi negri. Nu emit pretenţii politice, deşi se consideră o naţie aparte. Indienii Shawnee din statul Kentucky, sunt melungeoni aşezaţi în câmpie şi care au adoptat stilul de viaţă tribal, al indienilor propriu-zişi. În sfârşit trebuie spus că unii autori cred că melungeonii sunt băştinaşi ancestrali ai Americii, acei oameni albaştri din Munţii Apalaşi de care vorbesc legendele indienilor Cherokee. În acelaşi an 1861, când a început secesiunea americană, comitatul Searcy din Arkansas a zis un nu hotărât atât Confederaţiei, cât şi Statelor Unite, pentru că pur şi simplu nu dorea război. Locuitorii erau cu toţii adepţii unui cult neoprotestant care refuză conflictele armate şi de aceea au preferat să se separe de Statele Unite. Secesiunea nu a fost niciodată efectivă. Comitatul Searcy a interzis încă de la înfiinţarea sa în anul 1838, consumul băuturilor alcoolice. Legea a rămas în vigoare, alcoolul a rămas interzis. Searcy este numit de americani comitatul “uscat”. Trebuie menţionat că în Arkansas există şi un oraş numit Searcy, dar care nu a făcut niciodată parte din comitat. Spre deosebire de celelalte state americane, care se împart adminsitrativ în comitate, Louisiana, fostă colonie franceză, se împarte în parohii. În ianuarie 1861 Louisiana vota ieşirea din Statele Unite şi alăturarea la Confederaţia Sudistă. În congresul statului, singur avocatul David Pierson reprezentantul parohiei Winn a votat împotrivă. Nu a renunţat la poziţie în ciuda presiunilor la care l-au supus colegii parlamentari, a refuzat să se supună majorității şi să semneze secesiunea Louisianei. Prin aceasta parohia Winn s-a rupt de Lousiana. În timpul războiului civil de secesiune s-a comportat ca stat independent. Locuitorii au refuzat să servească în armata sudistă şi a existat o ciocnire militară între cetăţenii parohiei şi garda naţională a Louisianei. Războiul de secesiune s-a încheiat în 1865. În 1878 Louisiana este reprimită în Statele Unite, dar oficial parohia Winn nu a revenit niciodată în Louisiana. Juridic este teritoriu federal al Statelor Unite. Forgottonia, comitat din statul Illinois, îşi declară pentru scurtă vreme independenţa. Motivul invocat a fost că autorităţile dau prea puţină atenţie teritoriului. Este adevărat că Forgottonia are o poziţie excentrică faţă de celelalte componente ale statului. De aici a rezultat mentalitatea locuitorilor, că sunt “diferiţi”.O încercare similară, petrecută în 2009, a avut comitatul Frederick din statul Maryland. În 1980 comitatele din sudul statului New Jersey votează în cadrul unui referendum pentru separare. Deşi votul a fost favorabil, secesiunea nu a avut loc. Ziaristul Sam T. Taylor propune în 1930 proclamarea independenţei comitatului Huerfano faţă de statul Colorado. Taylor face publică poziţia sa în paginile cotidianului “Mondial” din oraşul Walsenburg, capitala comitatului. Cetăţenii îmbrăţişează ideea. Ca dovadă l-au ales pe Taylor să-i reprezinte în senatul statului. Lupta dusă de gazetarul senator în camera superioară a parlamentului din Colorado nu a avut succes. În 1960 bancherul David Rockefeller cumpără arhipelagul Foster din largul statului Maine, format din trei insule cu suprafaţa totală de trei sute de hectare. Treisprezece ani mai târziu, proprietarul înapoiază insulele fără despăgubire statului Maine. Până aici nimic deosebit. Numai că aparenta separare a insulelor pe vremea când erau proprietatea familiei Rockefeller a dat ideea cetăţenilor P. Nathaniel şi S. Alexis să proclame în 2013 independenţa arhipelagului Foster ca republică federală. Capitala a fost fixată în cel mai important târg de pe insule, South Point. Fiecare insulă din cele trei: Doberman, Dasmundie şi Rosvino este stat membru al federaţiei. Foarte repede după constituire, la o lună, noua entitate, de altfel nerecunoscută de Statele Unite şi de comunitatea internaţională, trece prin grele încercări. Membrii familiei Frosman care conduc insula Doberman au avut de înfruntat un grup de homosexuali aciuaţi pe ostrov. Scandalul ia turnură violentă, dar până la urmă intruşii se întorc pe continent. Liderul insulei Dasmundie, un individ care îmbrăţişează idei marxiste, a dispus ca serverul local să blocheze anumite videoclipuri de pe internet care, consideră el, ar contraveni moralei proletare! Mişcările secesioniste sunt pe cale să nască. Fenomenul merită a fi trecut în revistă. Din actualele state Georgia, Utah, Massachuttes, Tennesse, Kansas, New Jersey şi Minnesota există riscul să se desprindă Georgia de Nord şi Georgia de Sud, Utah de Nord şi Utah de Sud, Massachuttes de Nord, Tennesse de Est, Kansas de Vest, Mew Jersey de Nord şi New Jersey de Sud, Minnesota de Nord. Florida se fracturează în Florida de Sud şi Florida de Nord. Bineînţeles nu punem la socoteală Florida Britanică de Vest şi republica Conch, deja separate de facto, sau istoricul stat Muskogee. Wisconsin Verde şi Albastru vor fi urmaşele actualului stat Wisconsin. Un stat numit simplu, Verde, se va separa din Oklahoma. Comitatele Pima, Cochise, Yuma şi Santa Cruz din Arizona acoperă partea sudică a teritoriului Gila cumpărat de americani de la Mexic în anul 1873. Cetăţenii din cele patru comitate consideră că n-au nimic comun cu Arizona şi că sunt neîndreptăţiţi de guvernul acesteia. Deci doresc separarea ca stat federal aparte! Noua entitate ar urma să se cheme Baja Arizona, adică Arizona de Jos. Marian Rotaru