În căutarea timpului pierdut (CCLVII)

Scriam în articolul anterior de initiaţiva lui Cesidio Tallini privind independenţa insulei Long Island, parte a New Yorkului! Celelalte insule vizate de separatişti lui Tallini, vecine cu Long Island, sunt Fire, Robins, Fisher, Gardiners şi Shelter. Iniţiativa lui Tallini nu a avut cine ştie ce ecou. A agitat presa newyorkeză la sfârşitul lunii august 2007 şi cam atât. Independenţa Long Islandului primeşte recunoaştere din partea Ligii Naţiunilor Indiene din America de Nord. Aceasta este o organizaţie înfiinţată la 8 iunie 1944 care militează pentru respectarea drepturilor popoarelor indiene consfinţite prin patenta dată de regele Marii Britanii George al-V-lea în 1763. Probabil că recunoaşterea venită din partea indienilor nordamericani este un gest de mulţumire pentru cartea “Declaraţia de independenţă a Confederaţiei Ryamecah” în care Cesidio Tallini susţine autodeterminarea popoarelor băştinaşe din nordul Americii. Rezervaţia indienilor Navajo din Arizona are deja un grad înaintat de autonomie, aşa că un viitor stat Navajo tinde să se profileze. Va fi primul stat naţional indian din federaţia americană. De ideea unui stat independent probritanic sunt animaţi şi unii din insula Manhattan, inima oraşului New York! După Hong Kong, insula Manhattan este cea mai bogată din lume. Despre insula Hong Kong romancierul Blasco Ibanez scria în 1924 că găzduieşte cei mai mulţi milionari din lume! Pe insula Manhattan un oltean a înfiinţat un magazin ce se chema Compania Olteano-Americană de Murături, scrie Dan Grigorescu în cartea “Al cincilea punct cardinal”. Afacerea olteanului care producea murături după reţete tradiţionale româneşti avea succes! Nu a fost singurul român care a mizat în afaceri pe cultura noastră. În revista “Flacăra” se scria în anii 1970 de un român care a făcut avere la Chicago cu o plăcintărie unde vindea poale în brâu! La San Francisco, scria acceaşi revistă, alt român a făcut bani vânzând în discoteci amestecul de vin şi must care la noi se cheamă carcalete. Succesul afacerii a fost enorm. Oamenii aceştia care au mizat pe specificul nostru naţional erau patrioţi! O ziaristă ia interviu, asta s-a întâmplat acum vreo 30 de ani, unui bătrân dintr-o colonie românească din provincia canadiană Quebec. Bunicii omului veniseră la sfârşitul sec. XIX din Bucovina. Părinţii lui şi el se născuseră în Canada. Cu toate acestea bătrânul spunea că este bucovinean, purta straie naţionale româneşti, avea barbă de patriarh şi vorbea impecabil româna. Ziarista l-a întrebat cu ce se ocupă? A zis că este fermier. Cât pământ are? Bătrânul a răspuns cu mândria unui plăieş că are 40 de codri. Codrul este o unitate de măsură a suprafeţei tradiţională în Bucovina, egală cu cinci hectare. Să mulţumim acestor adevăraţi români! Ne reîntoarcem  la insula Manhattan, care, fapt mai puţin ştiut, este din punct de vedere  geografic nu o insulă unitară, ci un arhipelag mărginit de râurile Hudson şi East. Pe râul Hudson un întreprinzător a pus cinci generatoare flotante, tip Evprod şi care produc electricitate acţionate de curentul apei. Numele Manhattan vine din limba indienilor din tribul Lenape, unde Mana-Hata înseamnă Insula Dealurilor, dealuri azi nivelate. Din anul 1624 Manahattanul a fost colonie olandeză cu numele Noul Amsterdam. Este cucerit de englezi în 1654, pentru ca în 1674, Olanda să-l  cedeze   definitiv Angliei. Canalul natural Harlem separă insulele Randall, Manhattanul de Sus şi de Jos. Din  arhipelag mai fac parte insulele Roosevelt, Guvernatorilor, Wards, Bedloe, Mill Rock, Ellis şi Belmont, mai toate cândva proprietăţi ale unor familii aristocrate britanice, care l-au şi colonizat. Wards, Randall,  Roosevelt (Blackwell) şi Mill Rock au fost în proprietate privată până în 1840. Randall este celebră pentru că întregul necesar de energie a insulei este asigurat de surse neconvenţionale: vânt, soare şi maree. Mill Rock este alcătuită din două insule iniţiale mai mici, unite artificial în anul 1885 cu rocile provenite din distrugerea de armata americană a unui alt ostrov, numit Potop. Insula Belmont este artificială şi a fost înălţată pentru a servi ca loc de popas pentru păsări. Manhattanul cu zona Dealul de Marmură de pe continent alcătuiesc unul din comitatele oraşului New York. Sub jurisdicţia statului New York se află întregul arhipelag, cu excepţia insulei Bedloe şi a unei părţi din insula Ellis, care aparţin statului New Jersey. Bedloe, până în 1758, s-a aflat în proprietatea familiei Kennedy, conţi de Cassilis, din care se trage preşedintele american John Fitzgerald Kennedy. Insula Bedloe este celebră datorită Statuii Libertăţii, amplasată pe teritoriul ei. Insula Bedloe este revendicată de statul New York. Miza o reprezintă banii încasaţi de la vizitatorii Statuii Libertăţii. Principalul centru de primire a emigranţilor în SUA a funcţionat până în 1954 pe  insula Ellis. Insula actuală este rezultatul intervenţiei oamenilor, care au acoperit braţele de apă şi au unit insula originală, mult mai mică, cu insula Tom Negrul şi cu grindurile din măruntul arhipelag al Scoicilor. Ellis poartă numele familiei care a stăpânit-o până în 1807, când  statul New York o cumpără şi o încorporează. În 1956 funcţionarii din New Jersey ocupă  insula şi o alipesc la statul lor. Aproape imediat este convocat arbitrajul federal, care decide ca Ellis să fie divizată între statele New York şi New Jersey. Insula a rămas totuşi un măr al discordiei, ambele state continuând s-o revendice în întregime. Statul New York, pe lângă partea din Ellis aflată vis a vis de Manhattan, a mai avut o enclavă pe insula Ellis, înconjurată de teritoriul New Jerseyului, numită „Bloc 1 Lot 201”. Începând din 1998 micul teritoriu „Bloc 1 Lot 201” a devenit condominiu adminstrat în comun de cele două state. Nostalgie pentru perioada britanică au şi Richard Girnt Butler cu adepţii săi care vor să rupă o parte din statul american Montana pentru a înfiinţa Statul Imperial din Nord Vest, rezervat exclusiv populaţiei anglo-saxone. Butler este un cunoscut rasist susţinător al ideii superiorităţii rasei ariene şi a menţinerii legăturilor tradiţionale cu Marea Britanie. Printre colaboratorii notabili ai lui Richard Butler s-a numărat scriitorul Robert Jay Mathews. Legături subtile cu Marea Britanie observăm la alte trei teritorii americane: comitatul Essex din statul Massachusetts, satul Potomac din statul Maryland şi ţinutul Apalashia din statul Pennsylvania. Comitatul Essex a fost creat la 10 mai 1643 printr-o hotărâre a tribunalului coloniei britanice Golful Massachuttes, pronunţată la solicitarea unor plantatori locali. Zelul de care au dat dovadă magistraţii ca să îndeplinească doleanţele boiernaşilor privind grăniţuirea noului comitat a fost aşa de mare încât conturul entităţii teritoriale a căpătat în final o curioasă formă de balaur. Recunoscători, proprietari din Essex au rămas în sufletul lor loiali Marii Britanii şi după ce Statele Unite s-au proclamat independente. Aşa se face că în 1812, când între Marea Britanie şi SUA a izbucnit un război, ultimul dealtfel, fermierii din Essex au declarat comitatul lor teritoriu britanic. Ideea nu a pierit şi astăzi există o mişcare separatistă care doreşte ca Essex să devină un stat separat, membru al Statelor Unite, dar totodată apropiat Londrei. În anul 1710, guvernatorul şi totodată prorietarul coloniei britanice Maryland, baronul Cecil de Baltimore, a oferit în stăpânire perpetuă unui oarecare Edward Offatt şi urmaşilor săi, un teren de 240 de hectare. Terenul se află pe un vechi drum al indienilor şi de accea Offatt a întemeiat aici o factorie comercială. La începutul revoluţiei americane, în 1776, satul întemeiat de Offatt denumit între timp Potomac, era deja un centru comercial de oarecare importanță. În 1776 colonia Maryland devine statul Maryland, numai că satul Potomac nu-i mai aparţinea de drept. În virtutea dreptului de proprietar, Cecil de Baltimore înstrăinase teritoriul satului cu 66 de ani mai înainte. În consecinţă, declaraţia de independenţă a Marylandului faţă de Regatul Unit nu a avut efect asupra satului Potomac. Juridic acesta a rămas parte a Marii Britanii. Primii europeni care au colonizat Munţii Conewago din statul american Pennsylvania sunt emigranţii germani din landul Palatinat, aşezaţi aici în anul 1715. Zona nu era controlată de englezi, aşa că nemţii s-au organizat într-un ducat supus regelui Marii Britanii şi pe care l-au numit Apalachia, deoarece masivul Conewago face parte din lanţul Munţilor Apalași. Cum noii veniţi aveau printre ei un tânăr aristocrat, Jacob von Mosella născut în 1698, l-au proclamat pe acesta duce ereditar al Apalachiei cu numele anglicizat James I. Ducatul a fost împărţit în 16 comitate, după numărul de sate înfiinţate de emigranţi. Britanicii, departe de a fi impresionaţi de sângele albastru al lui Jacob, nu au luat în seamă ducatul german. Oficial nu l-au desfiinţat, dar teritoriul acestuia a fost înglobat administrativ în comitatul York al coloniei Pennsylvania. Marian Rotaru