În căutarea timpului pierdut (CCLIII)

Oamenii sunt egali în faţa legii, dar nu şi în privinţa darurilor cu care i-a înzestrat Dumnezeu şi cum nu pot fi reduşi la acelaşi numitor, nici societăţile egalitariene nu au şanse de reuşită. Cu toate acestea s-a încearcat crearea de comunităţi egalitariene în Europa, sub forma comunelor longomai, iniţiate de agenţii sovietici. Prima comună longomai, Contadour din regiunea franceză Provansalia, este fondată în 1930 de scriitorul Jean Giono. Tot în Provansalia, un discipol a lui Giono, creează în 1973 pe o suprafaţă de 270 de hectare comuna Forcalquier. Giono a fost un agent sovietic cu misiunea specială de a crea breşe în sistemul occidental capitalist. Mai interesant decât Jean Giono a fost Boris Skossyrev, descendentul unei familii de aristocraţi ruşi, devenit “ofiţer special” sovietic. În deceniul trei al sec. XX Moscova a dorit să facă din mica Andorra, stat mărunt dar aşezat strategic între Franţa şi Spania, o bază de operaţiuni în Vest. Se pregătea insurecţia comunistă din Spania, care se ştie că avea să ducă la războiul civil din anii 1930. Andorra este un principat al cărui coprincipi sunt preşedintele Franţei şi arhiepiscopul oraşului Urgell din Catalonia. Plăteşte anual un tribut simbolic de câteva sute de euro Franţei şi oraşului Urgel. Poşta şi emisiunile filatelice ale principatului sunt exploatate de Franţa şi Spania, care culeg şi profitul. Prin maşinaţiuni subtile Skossyrev obţine cetăţenia andorreză şi devine prim ministru al principatului în 1933. În 1934 Boris Skossyrev declară Andorra regat şi oferă coroana “Majestăţii Sale Regelui Franţei”. Faptul că la data aceea Franţa era republică şi faptul că moştenitorul prezumtiv al tronului francez, contele de Paris, a refuzat coroana, nu pare să-l fi deranjat. Skossyrev se autonumeşte vicerege al Andorrei şi declară război oraşului Urgell. După câteva luni Skossyrev este arestat de militarii spanioli, închis într-un penitenciar din Barcelona, dar eliberat până la urmă şi expulzat din Spania şi Andorra. Agentul se stabileşte în Franţa unde creează un guvern în exil al regatului Andorrei. Este iarăşi arestat în 1940, de data asta de poliţia guvernului de la Vichy. Se ştie că oficial Andorra era la vremea aceea în război cu Germania aliată Vichy-ului. Aventurierul este internat într-un lagăr şi este forţat să desfiinţeze guvernul regalist andorran. Scapă în 1944 eliberat de americani. În următoarele decenii a activat în serviciile secrete sovietice. Viaţa lui Boris Skossyrev, considerat un erou legendar în Rusia, este subiectul cărţii “Secretele Pieţii Smolenskaya” scrisă de Boris Sopelnyak şi a romanului “Regele Andorrei”, al cărui autor, Anroni de Morel y Mora, este nepotul amantei aventurierului. Ideea societăţilor comuniste nu este deloc nouă. Abdulah Pescarul, unul dintre eroii celor “O mie şi una de nopţi”, ajunge pe fundul mării într-o comunitate de oameni amfibie care trăiau după regulele celui mai deplin egalitarism: cu toţii goi, fără averi personale şi fără ierarhie socială. Cei care însă au impus comunismul în lume sunt ruşii, cu rapacitatea, răutatea şi sălbăticia lor. Despre răul făcut de ruşi României am scris cândva şi am dat destule exemple. Ucrainienii, fraţii ruşilor, sunt la fel de răi şi de periculoşi pentru România. De curând Zelenski a promulgat legea prin care nu mai au drept la învăţământ în limba maternă tinerii români băştinaşi în teritoriile româneşti ocupate ilegal de Ucraina şi anume: Bucovina de Nord, Herţa, Hotin, Maramureşul de Nord, Pocuţia, Bugeac, Transnistria, Delta Mică, Zaporojia, Tuarida şi Podolia. În Bucovina de Nord, Herţa şi Hotin, chiar în 2023, ucrainenii au incendiat biserici şi mănăstiri româneşti, bat, batjocoresc şi terorizează pe românii trăitori pe pământul lor strămoşesc. Prin decret semnat de acelaşi Zelenski în 2022, Ucraina a alipit jumătatea sudică a braţului Chilia cu insulele aferente, rămasă în 1948 României. Bucureştiul nu a zis nici pâs şi nici opinia publică românească nu a fost informată de acest atentat ucrainean la integritatea teritorială a statului român. Ideea de a transforma braţul Chilia în principala rută navigabilă la vărsarea Dunării este veche la ucraineni. În 1991 un echipaj ucrainean a eşuat în adins vaporul  Rostok pe care naviga. Ucrainienii au eşuat nava de-a latul braţului Sulina, în dreptul satului Partizani. Braţul Sulina a fost astfel blocat pentru navigaţie. După acest  sabotaj, marinarii ucrainieni de pe Rostok au mers la cârciuma din Partizani şi foarte veseli au sărbătorit reuşita operaţiunii antiromâneşti. Nimeni nu i-a întrebat nimic! Au fost lăsaţi să se repatrieze. Statul român a săpat un canal lateral Sulinei pentru a debloca navigaţia, iar pentru asta au trebuit ca unele case din Partizani să fie demolate. În încercarea de degajare a navei Rostok trei scafandri au murit. Pentru toate acestea Ucrainei nu i s-a cerut nicio despăgubire. Pe altă parte ungurii demolează cimitirul militar românesc de pe Valea Uzului, Harghita. La o întrecere sportivă româno-maghiară, un ministru de naţionalitate ungară din guvernul României a cântat cu maghiarii din public imnul secuiesc. Nu i s-a cerut demisia! Sportivii unguri veniţi la Cluj Napoca pentru un meci au declarat că ei în acest oraş sunt în Ungaria! Demnitari unguri vin în Transilvania ca la ei acasă, ţin discursuri în care declară că Ardealul este al Ungariei. Ungurii ardeleni arborează drapelul Ungariei şi vopsesc bornele în culorile lor naţionale. Pentru toate acestea guvernul de la Bucureşti nu are nicio reacţie. De ce? În numele coeziunii europene? Vai de capul nostru! Sunt state în lumea asta care se dezvoltă prin muncă şi inventivitate, fără a împila alte popoare. Exemplul meu favorit este micul Monaco! După 1949 principele Rainier al-III-lea adoptă măsuri de dezvoltare industrială a principatului Monaco. Dacă până atunci turismul cu serviciile aferente şi cazinoul erau cam totul în economia monegască, azi industria acoperă 80% din PNB. Monaco produce electrotehnică, mecanică fină şi electronică, încălţăminte, pălării şi ciocolată, cărţi şi bijuterii, cosmetice, săpunuri şi parfumuri. Principatul a mizat corect pe industrie! În Hong Kongul anilor 1990 bunăoară, mare putere economică, funcţionau 12.000 de unităţi industriale mici, în afara întreprinderilor mari! Dacă în 1950 Monaco avea o suprafaţă de 144 de hectare, acum are 202, spor realizat prin desecări marine. Astfel oraşul Fontvieille se întinde pe un teren recuperat din mare. Guvernul monegasc va investi ca să smulgă noi terenuri mării: oraşele Le Portier şi Nouvelle Livorno, care vor ocupa împreună 100 de hectare, insula Tombat des Spelunges de 10 hectare şi o peninsulă de 30 de hectare. Peninsula va găzdui o zonă rezidenţială de lux. Pentru viitor monegascii vor un arhipelag destinat turiştilor în genul Insulelor Palmierului din Dubai. În apele teritoriale ale principatului s-a găsit petrol, un atu pentru viitor, dar Monaco este interesat de altă resursă: soarele. Numărul mare de zile însorite pe an fac tentante panourile solare care să transforme energia soarelui în electricitate şi agent termic. Pot fi puse pe acoperişul oricărei clădiri. Statul Maldive este interesat chiar acum de exploatarea rezervelor marine de petrol, dar turismul are rol cheie în economia locală. Marea problemă a micii ţări alcătuită din 2.000 de insule coraligene este lipsa spaţiului. Aşa că pentru economia de teren, multe campinguri din Maldive sunt amplasate pe piloni deasupra mării şi unite prin poduri de insule. O companie românească a obţinut dreptul să ridice în Maldive o insulă artificială cu facilităţi turistice. Maldivele vor şi un oraş plutitor pe mare, cu 20.000 de locuitori. Oraşul va avea hoteluri, case de locuit, spaţii comerciale, grădini şi va fi străbătut de canale navigabile. Regatul Bahraim constituit dintr-un arhipelag în Golful Persic este alt stat care nu-i complexat de micime. Petrolul a adus bani, dar şi explozie demografică. Pentru a face loc populaţiei şi instalaţiilor petroliere, s-au desecat zonele marine cu adâncime mică şi numărul insulelor arhipelagului a sporit de la 33 la 86. Guvernul ştie că economia trebuie diversificată, dar Bahraimul nu are decât ceva curmali şi ce oferă marea: peşte, icre aurii specifice Golfului Persic şi perle. Până acum şase decenii bahraimezii erau comercianţi. Corăbiile lor numite dhow se vedeau în toate porturile Golfului, numai că vremea negustorilor şi a corăbiilor cu pânze a trecut. Ca şi statele vecine, Dubai ori Qatar, Bahraimul a mizat pe turism. Durant al Bahraim este un viitor arhipelag artificial cu 15 insule în suprafaţă totală de 2.000 de hectare. Pe arhipelag se vor fi hoteluri, plaje, un port de yachturi şi spaţii de agrement ale căror clienţi vor fi europenii dornici să meargă în Golf pentru distracţie şi shoping. Japonia va contrui din deşeuri inerte la ţărmul regiunii Kanto arhipelagul artificial Orange, destinat teem buildingului, adică distracţiilor de grup prin care companiile caută să sporească coeziunea salariaţilor. Marian Rotaru