În căutarea timpului pierdut (CCCXIII)

Insulele artificiale din Tokyo pe care s-au amenajat restaurante, cafenele şi zone de agrement sunt Rokko, Port şi Umihotaru din golful Tokyo. Insula Umihotaru este totodată nod de comunicație. Aici se face joncțiunea între podul rutier dintre orașele Kawasaki și Kanagawa și tunelul submarin prin care trece autostrada ce leagă orașele Kisarazu și  Chiba. Insula City Fukushima, înălţată în largul oraşului omonim, cuprinde o zonă de afaceri în care remarcabilă este prezența zgârie norului Sky Tower înalt de 145 de metri. Japonia are cele mai ambiţioase proiecte privind insulele artificiale. Este vorba de trei zgârie nori de câte 4.000 metri înălţime fiecare, la care se adaugă o megapiramidă de 2.000 de metri.Toate cele patru construcţii se vor realiza pe tot atâtea insule artificiale preconizate în golful Tokyo. Locatarii structurilor organizate după regulile arcologiei, vor avea câte un parc la fiecare cinci etaje. Un asemenea bloc a imaginat arădeanul Karoly Sandor în romanul “Etajul 500”, scris în 1929. Pentru colonizarea marină compania olandeză Zigloo proiectează structuri flotante waterscraper din plastic având formă inelară, cu diametrul de un kilometru şi cu pescajul, adică adâncimea până la care vor pătrunde în apă, de 400 metri. Sarly Adre bin Sarkum, arhitect avangardist, a gândit un concept derivat numit airscraper, ce presupune realizarea pe uscat de data aceasta de blocuri cu acelaşi grad de autonomie alimentară şi energetică, dar suspendate pe piloni. Practic vor ocupa numai câţiva  metri pătraţi  de sol. Sunt verticalele o alternativă pentru viitor? Dacă parcuri flotante mobile vor circula pe cursurile de apă, dacă la București, pe Dâmbovița, Ivan Patzaichin a ancorat o livadă plutitoare de meri și insule flotante cu flori, vizionarii au desenat minigrădini suspendate în aer care cu ajutorul baloanelor vor pluti deasupra oraşelor, parcuri verticale pe structuri construite în trepte sau spaţii verzi, terenuri de sport, zone comerciale şi parcări amenajate pe platforme susţinute de piloni. Nevoia de a asigura oxigen, hrană şi spaţiu îndeamnă la cele mai diverse forme de acţiune. În provincia chineză Liuzhou se construiește orașul Forest City cu 30.000 de locuitori, întins pe 200 de hectare. Toate clădirile vor avea copaci pe acoperiș și pe terase, iar pereții vor fi acoperiți de vegetație, veritabile grădini pe verticală. Newyorkeza Britta Riley a înfiinţat o companie care oferă suportul logistic pentru adepţii grădinilor de fereastră, aşa numitele windowsfarm. În metropola americană sunt foarte populare şi considerate surse de hrană. Ciuperca stridie de exemplu poate fi cultivată în casă. Se foloseşte ca strat nutritiv zaţul de cafea. Frunzele şteviei de Paraguay, folosite în alimentaţia curentă de indienii Guarani, sunt de 300 de ori mai dulci decât zahărul. Nu îngraşă, tratează gastrita şi intră în dieta diabeticilor. Ştevia de Paraguay poate fi cultivată de oricine în apartamente. Dulceaţa frunzelor se datorează glicoproteinelor numite miraculin, taumatină şi steviasid. Cu ele se îndulcesc ceaiul, limonada, cafeaua sau cacao. Agricultura în container este o idee modernă ce presupune cultivarea plantelor alimentare în recipiente aşezate pe orice suprafaţă betonată disponibilă sau suspendate oriunde este posibil. Găselniţa arhitecţilor vizionari sunt clădirile integrate, capabile să asigure parţial resursele necesare  locatarilor. Apa caldă şi electricitatea sunt oferite de panourile solare şi de elementele fotovoltaice. Pereţii verzi şi serele amenajate pe acoperişuri şi terase utilizează apa menajeră ca element nutritiv, iar gazul de depozit, produs de microrganime în pubele de gunoi, ca sursă energetică în sezonul rece. Clădirile integrate vin să rezolve lipsa de spaţiu. În această privinţă au ca precursori blocurile din Canton, pe acoperişurile cărora, scrie Ioan Grigorescu în volumul “Al cincilea punct cardinal”, se pot vedea jardiniere cu legume şi cuşti cu iepuri. La Milano se poate admira prima pădure verticală din lume. Două turnuri înalte de câte 119 metri sunt acoperite cu flori, o mie de arbori şi cinci mii de arbuşti. Construcţiile sunt destinate activităţilor expoziţionale, dar, iată, pun la dispoziţia naturii un hectar de teren! Cei mai înalţi pereţi verzi îi va avea zgârie norul Clearpoint Residencies din Kotte, capitala provinciei omonime din Ceylon. Clădirea va avea 186 metri  înălţime şi se va folosi din plin de panourile solare. Probabil grădina organizată de un electrician pe Palatul Parlamentului a generat ideea amenajării de spaţii verzi pe unele clădiri din Bucureşti. California are din 1938 Insula Comorii, în suprafaţă de 160 hectare. Uscatul a fost recuperat din apele Pacificului, prin îndiguire. Este acoperită de un cartier al oraşului San Francisco. Fraţii James şi Robert McFadden au creat în perioada 1860 – 1870, prin dragarea aluviunilor, cele trei insule din grupul Balboa, în largul peninsulei californiene Newport. Dacă iniţial pe insule au funcţionat antrepozite, azi sunt ocupate de cartiere de locuinţe. Insula Ricjfield şi cele patru insule din grupul TRUMS, au fost construite în apele californiene, pentru a găzdui instalaţii petroliere. În sfârşit, parcul Disneyland, una dintre atracţiile majore ale Californiei, are în cuprinsul său râul artificial America, care înconjura cu apele sale insula Tom Sawyer. Este recunoscut personajul din romanele pentru tineret scrise de Mark Twain. Sub jurisdicţia statului Alaska sunt insulele Steaua Nordului şi Endicott, în suprafaţă de patru şi respectiv 35 hectare, construite pentru asigurarea logisticii exploatărilor petroliere din Marea Beaufort. Lângă Steaua Nordului mai există o insulă artificială, mult mai mică, amenajată încă de la începutul exploatărilor în zonă, dar abandonată în prezent. Ziaristul şi inventatorul Geoffrey Nathaniel Joseph Pyke a creat în 1942 un material compozit, denumit pykret. Este gheaţă armată cu 14% rumeguş de lemn. Produsul este uşor ca apa, dar tare ca betonul. Propunerea lui Pyke de a se construi aeroporturi plutitoare din pykret nu a fost aplicată dar se vor construi la vremea aceea experimental pe estuarul fluviului Tamisa. Insulele Hoffman şi Swinburne din apropierea insulei Staten sunt în administraţia statului New York. Au fost construite în 1872 şi respectiv 1879, folosind deşeurile oraşului New York. Au servit ca spaţii de carantină pentru emigranţi. În prezent, după demolarea vechilor clădiri, cele două insule au fost transformate în parcuri. În golful Elliot a fost amplasată insula Harbor. În 1909, când s-a finalizat construcţia ei, era,  cu cele 140 de hectare cât măsoară în suprafaţă, cea mai mare insulă artificială din lume. Este pusă sub administraţia statului Washington. Pe ea este amplasată o parte din platforma industrială şi din antrepozitele oraşului Seattle. În aria oraşului Seattle este cuprins Lacul Verde, o întindere naturală de apă, cu suprafaţă de 105 hectare. Este folosit pentru agrement. Cu prundişul de pe fundul apei s-a amenajat pe lac în 1936 Insula Ratelor, care să asigure un habitat păsărilor sălbatice. Statele Nevada şi Arizona împart lacul de acumulare Mead, format în 1936 pe fluviul Colorado. Situaţia le permite să deţină fiecare în parte zeci de insule artificiale aflate în interiorul lacului. În Illinois se consemnează insula Gâştelor, formată în 1853 prin tăierea unui canal by-pass pe râul Chicago, necesar pentru transportul pe apă a argilei exploatate în apropiere către o fabrica de cărămidă. Insula are 65 hectare şi este acum rezervaţie naturală. O companie producătoare de bere din statul Illinois se numeşte „Insula Gâştelor”, fără o aparentă legătură cu ostrovul în cauză. Tot datorită unui canal săpat de om pe malul râului Ohio a devenit insulă în 1825 teritoriul oraşului Shippingport din statul Kentucky. În baza unui proiect realizat de Daniel Hudson Burnham, este amenajată în 1909 insula Nord pe lacul Michigan. Ostrovul în suprafaţă de 37 hectare ţine de oraşul Chicago, statul Illinois şi serveşte drept spaţiu pentru recreere intelectuală. Pe insulă există un planetariu, expoziţie de sculptură, târg de carte etc. Grădini plutitoare cu plante ornamentale se văd pe fluviul Tamisa la Londra ori în orașul suedez Uplsala, pe râul Fyrisan. Pe de altă parte ţăranii japonezi sau chinezi văluresc ogorul pentru a-i mări suprafaţa, dar aceşti ţărani au ceva avere, nu şi indienii săraci care trăiesc pe malurile lacurilor din Valea Mexicului, situată în statul mexican omonim. Ei nu au deloc pământ şi atunci au făurit răzoare plutitoare pe plauri făcuţi din împletituri de nuiele, peste care au pus mâl. Aceste amenajări se numesc „chinampa”, ceea ce în limba tribului de indieni nahuatl, înseamnă „pătrat de nuiele”. Pe ele se cultivă ardei iuţi, fasole, porumb, cereala amaranth înrudită cu grâul, roşii, flori şi dovlegii squash, plante cu valoare oleaginoasă. În Delta fluviului Mekong, Cochinchina, sunt satele plutitoare Chong Kneas locuite de pescari şi mici negustorii. Oamenii au grădini de legume cultivate pe plute sau pe acoperişul caselor. Ca religie locuitorii satelor Chong sunt creştini catolici. Bineînțeles că biserica, la fel ca şcoala, de altfel, plutesc pe apă.  Marian Rotaru