Lipsa spaţiului a obligat municipalitatea din Tokyo să construiască în subteran cartierul comercial Giza. Gunoaiele oraşului sunt brichetate şi aruncate în mare. Peste acestea se pune beton, câştigându-se astfel câţiva metri de teren. Presa scria cu ceva timp în urmă că traseul unei şosele, care se construia pe insula japoneză Honshu, ajungea la un cedru secular. Se putea opta între a tăia copacul, ceea ce nu s-a admis sau de a devia şoseaua, ceea ce suplimenta costurile. S-a decis practicarea unui tunel prin copacul gros de 20 de metri. Arborele a fost salvat, la fel devizul lucrării, iar şoseaua a căpătat un plus de atracţie! Cât priveşte structurile de genul parcului din Tokyo, semnalez proiectul Sky Table care prevede construirea unei platforme imense susţinută de un turn pe care se vor amplasa spaţii de locuit, iar pe acoperişul acestora se va planta un parc. Sky Table este gândit de arhitectul rus Ayrat Khusnutdinov. În rada portului Singapore va apare “Oraşul Suspendat”, structură mamut ţinută în aer de turnuri amplasate pe două insule artificiale. Clădirile aeriene cocoţate pe stâlpi la zeci de metri deasupra solului urmează a fi construite în Dubai şi Malaezia. Întrucât aeroporturile ocupă mult teren, se vrea ca în zonele costiere să se ancoreze pe mare piste flotante, una deja există la Tokyo, iar în zonele continentale să se construiască piste suspendate pe piloni. Terenul de sub aeroport urmând a fi folosit ca păşune. În insulele Maldive turiştii au deja la dispoziţie un hotel modern aşezat pe piloni deasupra mării. Trebuie remarcat că a apărut în lume o binevenită modă a acoperişurilor înverzite. Exemple clasice sunt minipădurile de pe acoperişurile primăriei din Chicago – statul Illinois şi a hotelului Fairmont din Vancouver – Columbia Britanică, livada de meri de pe sediul companiei MEC din Toronto – provincia canadiană Ontario ori parcul de pe clădirea Meera House aflată pe insula Sentosa, Singapore. La Vancouver, pentru că a venit vorba, primăria nu a aruncat pe câmp moluzul din demolări. Cu aceste deşeuri inerte a construit pe râul Fraser insula Habitant pe care a amenajat un parc. Clădirile cu balcoane înverzite de copaci plantanţi în hârdaie sunt rodul unui nou concept arhitectonic – pădurea verticală. Reuşite sunt două blocuri – pădure la Milano, un altul la Taipei în Taiwan, sediul ABBANK din oraşul Danang (statul Annam) ori Turnul Verde din City – ul londonez. Se doreşte “înverzirea” turnului Eifel. Arhitectul Koen Olthuis a imaginat turnuri plutitoare ce vor susţine păduri verticale şi care urmează a fi ancorate pe fluviul Tamisa la Londra ori în rada porturilor Tokyo şi New York. Pereţi verzi cultivaţi cu iarbă şi flori, aşa cum apar la blocul Tree House din Singapore, grădinile interioare, grădinile subterane, grădinile plutitoare sunt tot atâtea soluţii care ajută mediul, aplicate mai ales acolo unde asflatul a ocupat fiecare petic de pământ. Grădinile interioare sunt de mult cunoscute, dar pe cât de banale pe atât sunt de utile. Îmbunătăţesc calitatea vieţii, iar dacă se cultivă plante alimentare, grădinile de apartament asigură 2% din necesarul de fructe, legume şi ciuperci al unei comunităţi. Horticultorii au creat specii de pomi fructiferi pitici cultivaţi în ghivece, care rodesc fructe puţine dar de dimensiuni normale. Grădinile subterane au fost implementate cu succes în Bolivia, unde li se spune walpini şi în China. Razele soarelui trec prin luminatoare aşezate pe sol. Căldura telurică permite grădinilor subterane să rodească şi iarna. Spaţiile verzi plutitoare sunt fie insule flotante, fie platforme legate de mal. Din prima categorie exemplific mărunta insulă plutitoare pe canalul Regent din Londra, jardinierele de pe râurile Marghoty din Virginia şi Cam din Anglia ori de pe canalul Gowanus din New York. La noi studenta Palma Derszi a ancorat pe Crişul Repede, la Oradea, şapte bărci pline cu pământ pe care a cultivat plante de apă. Din iniţiativa lui Ivan Patzaichin, asemenea plute verzi vor împodobi apa Dâmboviţei la Bucureşti. Arhitecții Diana Galoș și Silviu Medeșan, precum și sociologul Lala Panait propun amplasarea pe râul Someș, la Cluj, a unor plute care să găzduiască activităţi culturale. Londonezii vor avea pe Tamisa un parc plutitor de câteva hectare. Exemplu tipic pentru a doua categorie de grădini flotante sunt panourile cu flori care însoţesc la Paris cheiurile Senei. Grădinile plutitoare servesc în egală măsură agriculturii. Oamenii săraci din Mesopotamia antică, lipsiţi de pământ, cultivau legume pe rogojini din nuiele acoperite cu mâl care pluteau pe apele Tigrului şi Eufratului. În Thailanda, fluviul Mekong este înţesat de gospodării plutitoare. Pescarii veşnic nomazi de-a lungul apei au pe bărcile lor casa în care locuiesc şi răzoarele cu legumele pentru masa de zi cu zi. În Bangladesh, ţară suprapopulată, ogoarele semănate pe plute de nuiele nu sunt o raritate. William Skaif a inventat o platformă flotantă modernă pentru cultura legumelor, experimentată pe fluviul Mississippi. Ideea a prins în provincia canadiană Columbia Britanică, unde cei ce vor să nu distrugă pădurile au construit pe lacuri şi râuri case lacustre şi au amenajat grădini de legume plutitoare. Arhitectul Buckminster Fuller a imaginat oraşe flotante ancorate lângă ţărm, de aceste proiecte fiind interesate Japonia, China, India, Malaezia şi Singapore. Sunt construcţii sofisticate alcătuite dintr-o platformă plută pe care se înalţă piloni. La rândul lor pilonii susţin oraşul propriu-zis. Acest design are scopul de a folosi cât mai eficient spaţiul şi de a feri aşezarea de valurile mării. Concurenţa determină inventivitatea şi iată că unii întreprinzători oferă turiştilor experienţa campingurilor plutitoare. Satul de vacanţă Tatai de pe râul omonim din Cambogia pune la dispoziţia oaspeţilor 40 de căsuţe – bărci înşirate pe firul apei. Spre deosebire de „seasteading”, viziunea Silicon Valley asupra statelor orașe independente care plutesc în afara guvernării naționale, insulele propuse de Oceanix ar urma să respecte legile locale. Nici acestea nu vor fi locuri de joacă pentru bogați, a spus Collins Chen. El a declarat pentru „The Washington Post” că nu este „pregătit să împartă” costurile proiectate. Dar și-a exprimat pretențiile de accesibilitate cu privire la ieftinirea prefabricării și dezvoltării marine. Costurile de construcție ar rămâne scăzute, a spus el, deoarece hexagonele plutitoare pot fi produse în masă în fabrici și remorcate. Deși nu toate guvernele oferă închirieri marine, cele care fac, cum ar fi Statele Unite, stabilesc prețurile la câțiva dolari pe acru pe an, a spus Collins Chen. Prețul terenurilor într-o megacitate de coastă este extrem de ridicat. „Un metru pătrat de teren din Hong Kong este 150.000 de dolari pentru a-l cumpăra”, a spus el. În orașul de coastă Shenzhen, în China, mii de lucrători închiriază spații înghesuite de 16 metri pătrați la 150 de dolari pe lună, a declarat Collins Chen.
Industria din ţările bogate a început să confecţioneze şi să facă reclamă la un soi de plute speciale care umplute cu pământ şi aşezate pe apele râurilor sau a lacurilor să ofere mai mult spaţiu horticultorilor. Pentru zonele cu plaje înguste sau pietroase, companiile specializate produc aşa numiţii atoli artificiali, de fapt nişte plute din material plastic pe care turiştii să poată face plaja. În aceeaşi notă trebuiesc amintite recifurile artificiale pe care se amenajează ferme marine pentru creşterea scoicilor. Maricultura scoicilor este tot mai rentabilă şi este o ramură economică de viitor, în contextul exploziei demografice. Recifurile artificiale sunt alcătuite din blocuri de beton şi sunt folosite pe scara largă de pescarii din Japonia, Bangladesh şi Olanda, țări a căror economie este legată în bună măsură de mediul marin. Ca semnal pozitiv sub aspect economic, recifurile artificiale pentru creşterea midiilor au început să apară şi pe litoraul românesc al Mării Negre. Pe lacul Inle din statul Shan, Burma, se văd satele lacustre a oamenilor intha. Sunt săraci, nu au pământ şi de acea locuiesc în sate lacustre. Casele lor sunt construte pe piloni. Oamenii intha adună alge de pe fundul lacului şi confecţionează din ele plute pe care pun mâl şi le transformă în răzoare. În aceste grădini plutitoare legate de stâlpi de bambus, ca să rămână locului, cultivă legume şi fructe, iar recoltele sunt frumoase. Oamenii intha sunt prin excelenţă pescari şi negustori şi de aceea se mută adesea. Când pleacă, leagă grădinile plutitoare de barcă şi le iau cu ei. Lipsa de teren se face tot mai simţită, dar în grade diferite şi pentru nevoi diferite. În provincia olandeză Limburg s-a înălţat un deal artificial de 100 de metri ca să servească copiilor la săniuş. Tot pentru agrementul populaţiei, landul Berlin şi Olanda vor să construiască câte un munte, folosind deşeurile inerte. Muntele berlinez va avea 1.000 de metri înălţime, iar cel olandez 2.000. Marian Rotaru