Guvernele par acum să fie preocute de colonizarea oceanelor şi a spaţiului cosmic, care în viitor vor oferi cămin pentru miliarde de pământeni. Insulele plutitoare cu vegetaţie pe care le vedem pe râul omonim care traversează oraşul chinez Chaohu, din provincia Anhui, sunt desigur o realizare reuşită. Purifică apa râului si înfrumuseţează oraşul, dar înseamă doar un preludiu pentru ceea ce vrea să se cheme colonizarea de către om a spaţiilor acvatice. În campania electorală pentru primul mandat de preşedinte al SUA, Barach Obama a promis că Statele Unite vor relua explorarea spaţială cu echipaj uman și că în 2020 primii americani vor pune piciorul pe Marte. Ideea domnului Obama era cât se poate de benefică sub toate aspectele. Din păcate, odată ajuns preşedinte, promisiunile legate de colonizarea spaţiului au fost uitate. Barach Obama este un om serios, de unde această “amnezie”? Probabil o forţă ocultă, care de bună seamă nu vrea binele omenirii, a blocat intenţiile prezidenţiale. Cei mai puternici oameni ai Lumii, ascultă de alţii şi mai puternici, ascunşi în umbră! Singur, pare-se, guvernul Luxemburgului a iniţiat un consorţiu internaţional care să exploateze uriaşele resurse minerale continuţe de asteroizi, miile de planete mici care se învârt în jurul Soarelui. Oportunităţile Spaţiului Cosmic, a “Ultimei Frontiere”, ca să parafrazez seria de romane SF, “Star Treck”, scrise de J.M. Dillard şi John Vortholt, atrag tot mai mult atenţia companiilor private. Pentru multe milioane de dolari o firmă rusească oferă excursii în spaţiul cosmic la bordul unei navete spaţiale. În cost intră si antrenamentul turistului, obligatoriu pentru a rezista în imponderabilitate. Oficialii concernului american Amazon, specializat pe editarea şi comercializarea cărţilor, anunţă că intenţionează să investească într-un hotel spaţial, de fapt o veritabilă staţiune turistică. Staţiunea va orbita în jurul Pământului şi va fi dotată cu un ecosistem artificial. Ecosistemul va cuprinde în condiţii de seră parcuri cu flori şi arbuşti, grădină cu legume, fermă cu alga spirulina care, bogată în proteine, vitamine şi minerale, va asigura în parte hrana celor de la bord. Energia va fi oferită de soare, iar deșeurile organice vor folosi pentru plantele cultivate prin metoda agriculturii hidroponice. De altfel, editura Amazon publică şi multă literatură dedicată astronauticii şi colonizării spaţiului cosmic. Lucrarea “Staţiile spaţiale. Știinţa şi realitatea muncii în Spaţiu”, scrisă de Gary Kitmacher şi Ron este un exemplu. Un sudafrican, Eleon Musk, originar din Provincia Capului, a ajuns mare om de afaceri în California şi Canada. Ideea folosirii pe scară largă a energiei solare, colonizării planetei Marte, Lunii şi spaţiului cosmic înconjurător Pământului, nu dă pace domnului Musk. A înfiinţat fundaţiile Tesla, Spatiul X și Solar City care finanţează cercetările stiinţifice necesare atingerii acestor obiective. Musk, deşi este foarte bogat, a vândut vilele luxoase pe care le avea pe Coasta Californiei, tocmai ca banii obtinuţi să-i investească în proiectul colonizării planetei Marte. Ashlee Vance a dedicat vizionarilor cartea “Eleon Musk, Tesla, Spaţiul X şi misiunea construirii unui viitor fantastic pentru omenire”. Macao va construi în Marea Chinei de Sud o replică a sa. Un oraş plutitor cu 300.000 de locuitori. Oraşul va fi aşezat pe o platformă plutitoare cu suprafaţa de 14.000 de hectare. Deasupra platformei, în aer liber, vor fi locuinţe, întreprinderi, hoteluri, parcuri, dar şi restaurante, baruri, muzee, galerii, piste pentru concursuri de ciclism, stadioane, săli de concerte, lacuri cu apă dulce provenită din ploi şi parcuri tematice. Sub platformă se va afla zona submersă a oraşului. Acolo vor fi hoteluri subacvatice, cazinouri, restaurante şi spaţii de divertisment. Energia necesară oraşului va proveni de la panourile solare şi de la hidrogenul obţinut prin electroliza apei de mare. Oraşul va fi construit de compania britanică CCCC, care deja a început lucrările unui oraş plutitor similar ce va fi ancorat lângă coasta Ceylonului. Până şi podurile care leagă oraşul ceylonez plutitor de ţărm sunt la rândul lor flotante. Arhitectii Bjarke Ingels şi Collins Chen au proiectat oraşul plutitor Oceanix cu 10.000 de locuitori pe care Hong Kongul îl va construi în apele sale.  China a alipit Marea Chinei de Sud, act nerecunoscut internaţional şi inaceptabil pentru statele vecine: Filipime, Malaezia, Vietnam. Guvernul de la Beijing ameninţă că va construi o uriaşă barieră de nisip care va înconjura Marea Chinei de Sud. Bariera va avea locuri de trecere prin care vapoarele străine vor intra sub controlul chinezesc. În Marea Chinei de Sud, transformată în lac, China va construi o serie de oraşe plutitoare. Peisajul mării va semăna cu cel din romanul SF “Waterwold”, scris de Max Allan Collins. Americanii nu sunt de acord cu proiectul chinezilor. Aici este sămânţa unui război! Oricum China vrea să construiască oraşe plutitoare şi în apele care-i aparţin în Marea Chinei de Est ori în Marea Galbenă. Proiectele unor structuri  plutoare au prins viaţă în varii locuri. Un pod plutitor de 50 de kilometri în China, un altul lung de un kilometru în Japonia, o fermă de vaci flotantă în Olanda, un hotel plutitor între insulele Marii Bariere de Corali din Australia. Compania Blue Frontier are undă verde din partea guvernului republicii Singapore să construiască un oraş plutitor subacvatic, denumit Singapore Underwater, destinat turismului. Compania americană Seasteading a obţinut concesiunea să edifice lângă insula Tahiti, posesiune franceză din Pacific, un oraş compus pe 14 insule plutitoare. Norvegia este o ţară muntoasă cu teren accidentat, deci are puţin loc pentru construcţii. Pe de altă parte exploatează cantităţi însemnate de petrol şi gaze naturale pe Marea Norvegiei, în apele sale teritoriale. Se naşte ideea construirii unor depozite de hidrocarburi, rafinării şi ateliere industriale plutitoare. Atelierele vor fi destinate reparaţiei utilajelor de foraj care operează în Marea Norvegiei. Blue Frontier proiectează, pentru statele insulare suprapopulate din oceanele Pacific şi Indian, platformele din lemn de bambus cu suprafaţa de două hectare fiecare ce vor fi ancorate pe mare. Grupuri de şase astfel de insule flotante vor fi unite prin punţi, pentru a forma un sat cu 1.800 de locuitori. Locuitorii se vor ocupa cu maricultura, dar şi cu agricultura răzoarelor cu legume în limita pe care o permit condiţiile de pe platfomă. Energia o vor asigura panourile solare şi turbinele eoliene. Pentru ţărmul Bangladesului s-a proiectat construirea după același principiu a unui oraş cu 10.000 de locuitori, întins pe 100 de hectare. Bjarke Ingels a proiectat un supermagazin plutitor la New York. Construcţia va fi finanţată de Institutul Smithsonian. În golful Tokyo vor pluti trei oraşe: Kenzo Tange, Kikutake şi Kurokawa. Arhitectul american Buckminster Fuller a propus construcţia oraşului plutitor Triton City conectat de continent prin poduri, compania olandeză Archigram caută doritori pentru realizarea unor ferme de maricultură pentru alge, moluşte şi crustacee în largul mării, iar arhitectul Vincent Callebaut a propus un parc plutitor de forma unei arene care să fie ancorat în rada portului Nisa. Datorită costului și a complicaţiilor politice este greu de presupus că se vor construi prea curând aşezări umane în apele internaţionale, apreciază un articol din cotidianul “New Tork Times”. Proiectele actuale vizează construirea de aeroporturi, centrale nucleare, poduri, rezervoare de hidrocarburi şi chiar silozuri ancorate lângă tărm, în apele marine teritoriale. Sunt utilizate două tipuri principale de structuri marine. Una o reprezintă platformele plutitoare plane, iar a doua platforme ridicate pe piloni la suprafaţa apei. Oraşul Monte Carlo din Monaco are un cartier înălţat pe piloni, deasupra mării. Lumea civilizată oferă exemple de ce înseamnă exploatarea chibzuită a naturii! Suedia, Norvegia şi Finlanda se înfăţişează ca adevărate parcuri, deşi acolo pădurea este principalul mijloc de subzistenţă. Numai în Suedia interbelică existau o sută de companii care produceau celuloză şi hârtie. Țara era atunci cel mai mare exportator de hârtie. Mai mult, în Suedia este reciclată practic toată hârtia deşeu, iar în România chiar pe vremea când exista un sistem organizat de colectare se reciclau abia 11% din deşeurile de hârtie. Suedia, Finlanda şi Norvegia nu au renunţat la plutărit. Transportul buştenilor pe râuri este ieftin şi nepoluant. Deşi lipsa spaţiului este acută, autorităţile principatului Monaco sunt preocupate de ecologie. Fiecare posesor de locuinţă, proprietar sau chiriaş, este obligat să aibă la fereastre jardiniere cu flori. Există aspersoare comandate de computer pentru udatul florilor când locatarul nu-i acasă! În Monaco Ville, capitala statului, se află una dintre grădinile botanice celebre ale lumii, iar în Monte Carlo, principalul oraş monegasc, s-au construit grădinile suspendate Saint Joseph. Pomii şi florile sunt plantate pe acoperişurile blocurilor. Peticele de grădină sunt unite prin pasarele. Nici Japonia, ţară dens populată şi hiperindustrializată, nu este indiferentă la problemele mediului.  În centrul capitalei Tokyo se contruieşte o grădină suspendată cu o suprafaţă de cinci hectare. Parcul va ocupa o platformă  susţinută de piloni. Sub ea se află o mare intersecţie de autostrăzi. La Tokyo aerul este saturat de gazele de eșapament şi de aceea pe trotuare sunt gherete unde contracost doritorii pot să pună o mască pe faţă şi să inhaleze câteva minute aer îmbuteliat pe munte. Japonia importă apă curată de izvor din Noua Zeelandă, aşa cum Germania importă apă curată din Islanda. Marian Rotaru