Google

Grigore Ignat – eroul de la cota 100, zisă La Răzoare

Written on:august 5, 2018
Comments
Add One

Un proiect național de mare impact a fost demarat încă de anul trecut. In diferite zone ale țării se plantează stejari în memoria ostașilor căzuți pe câmpurile de luptă în anii întregirii naționale. În această pădure cu 355.000 de trunchiuri vor prinde rădăcini, vor crește și își vor înălța ramurile spre cer stejari ce vor purta nume de vasluieni, aproape 2000 la număr. Fi-va  un stejar ce în an centenar se va numi Grigore Ignat, un altul va purta numele lui Nicolae Petala, frunzele din coroana altuia vor foșni numele lui Ignat Iliescu.

Aprige lupte s-au dat în vara anului 1917 pe frontul de luptă cunoscut sub numele Mărăști-Mărășești-Oituz. De foc au fost zilele de început de august dar nu din pricina toridei veri ci din înflăcărata dorință a neamului românesc de a-și elibera ținuturile străbune și pragurile caselor de cotropitorul ce râvnea la bogățiile noastre. În fiecare din aceste locuri s-au ridicat mai târziu monumente, mausolee iar oasele risipite prin viile și lanurile de porumb, prin păduri sub cetini sau de-a lungul fuioarelor de apă,   au fost cu pioșenie adunate și depuse în osuare, în sarcofage având inscripționate cu litere de aur numele celor ce s-au jertfit atunci, acolo…

În acest triunghi al morții, într- o zi de 6 august, căpitanul Grigore Ignat, comandant al companiei 1 de mitraliere a regimentului 51/52 infanterie din divizia 13 infanterie, avea să-și întâlnească și să-și înfrunte eroic moartea, intrând aproape în legendă. Dar până la momentul sacrificiului suprem să începem povestea vieții eroului bârlădean așa cum se cuvine, plecând de la anul și locul nașterii sale.

Căpitanul Grigore Ignat s-a născutla 2 august 1889 în orașul Bârlad, fiind fiul lui Enache și al Elisabetei Ignat. Tatăl său participase la războiul de neatârnare(1877-1878) cu grad de sergent fiind înaintat după război la gradul de sublocotenent în rezervă, ca răsplată pentru purtarea sa vitejească. Povestirile tatălui său cu privire la vitejia militarilor români în luptele de la Grivița, Rahova, Plevna au trezit un ecou deosebit în sufletul lui Grigore Ignat și mai mult ca sigur, aceste amintiri devenite istorie vor fi avut un rol determinant în alegerea profesiunii, astfel încât după terminarea liceului din orașul natal va bate la porțile Școlii de ofițeri de infanterie din București, remarcându-se ca elev sârguincios. După 2 ani de muncă intensă, la 1 iulie 1910, elevul-sergent Grigore Ignat a fost avansat la gradul de sublocotenent și repartizat la Regimentul 12 Cantemir Bârlad. Va continua să-și perfecționeze pregătirea militară urmând în anul 1913 cursurile Școlii speciale de infanterie din București, unde se vaevidenția prin temeinice cunoștințe în domeniul istoriei și artei militare, fapt de altfel reflectat și prin rezultatele obținute căci la încheierea cursului se va poziționa pe locul 27 din 128 de ofițeri. În timpul școlarizării(octombrie 1913) va fi avansat la gradul de locotenent și repartizat la Regimentul 77 infanterie Botoșani de unde va fi trimis mai apoisă urmeze cursul de mitraliere al  Școlii de trageri a infanteriei. Primește la întoarcere comanda companiei de mitraliere a Regimentului 77, se afirmă ca fiindbun conducător de trupe, obține rezultate bune în instruirea și educarea companiei de mitraliere, motiv pentru care, comandantul regimentului va consemna în foaia de notare pentru perioada 1 noiembrie 1913 – 1 octombrie 1914: „Merită a înainta(la gradul de căpitan)de rândul anuarului”.Anul următor(noiembrie 1914 – octombrie 1915) foaia de notare arată că tânărul locotenent este inteligent, energic, serios, cu spirit de inițiativă pronunțat, având metodă și răbdare în instruirea recruților, dovedind astfel că : „posedă toate însușirile militare necesare unui militar pentru război,compania de mitraliere pe care o comandă este pre bine instruită și administrată”. Continuare în ediția tipărită a regionalului Informatorul Moldovei.

Leave a Comment