Google

Geopolitica de buzunar (XVI)

Written on:iunie 14, 2016
Comments
Add One

Bussana Vecchia netContinuând turul ciudăţeniilor politice australiene ajungem la Brisbane, capitala statului Queensland, unde cartierul Wynn s-a autoproclamat republică. Cartierul, căutat de turişti, are o poziţie pitorească la golful Moreton, cu ieşire la Pacific.  Republica Wynn stârneşte curiozitatea ceea ce aduce şi mai mulţi vizitatori în cartier şi deci mai mulţi bani locuitorilor. Aceasta a fost miza lui David Bateson, iniţiatorul republicii. Tot pentru vizitatori, Bateson a înfiinţat în cartier un lanţ de buticuri, localuri de divertisment specializate pe spectacole de cabaret şi popping, dans agreat de occidentali, o cramă cu vinuri australiene şi magazine de artizanat a negrilor australieni. Republica Wynn vinde turiştilor ca suvenir paşapoarte, dar mai ales vinde ieftin ranguri nobiliare. Aceste titluri de cavaler, baronet, baron, viconte sau duce, nu sunt recunoscute nicăieri în altă parte, însă hrănesc orgolii. În  republica Wynn impozitul este benevol: fiecare dă cât poate. Este adevărat că locuitorii nu au încotro şi plătesc impozit statului Queensland, ceea ce dau republicii Wynn este o donaţie care sprijină demersul lui  Bateson. Charles de Montesquieu scria în “Caiete” că pe vremea sa, în secolul XVIII, cetăţenii republicii Danzig plăteau de bună voie impozitul. Banii erau depuşi într-o cutie amplasată în faţa clădirii senatului. Nimeni nu  număra banii predaţi şi nimeni nu ţinea evidenţa celor care au plătit.  Oamenii ştiau că de impozit depinde existenţa statului şi siguranţa lor. Oraşul  Danzig, Gdansk cum îi zic polonezii, a fost independent până la 2 octombrie 1939, dată la care este alipit Germaniei. Republica Danzig este desfiinţată oficial la 10 februarie 1947 de Conferinţa de la Paris, teritoriul fiind dat Poloniei. Un emigrant finlandez, Paul Jansen, deschide o afacere la Sidney, statul New South Wales. În 2003 a fost nevoit să se împrumute la bancă, dar cum nu poate restitui banii la timp, apartamentul său este executat silit. Înfuriat, Jansen declară pe proprietăţile rămase, principatul Snake Hill. Principesă devine fiica sa Paula, pe atunci liceancă. Paula notifică proclamarea principatului statelor australiene, Marii Britanii şi la ONU. Deasemenea Paula a finanţat articole în presă şi editarea a patru cărţi despre Snake Hill. Principatul cuprinde cele trei reşedinţe din Sidney ale familiei Jansen şi un teren de 160 de hectare în oraşul Mudgee, regiunea Higlands. Snake Hill are 200 de cetăţeni, toţi rezidenţi în Australia, numere de înmatriculare auto proprii, vinde paşapoarte, monedă numismatică şi timbre. Domeniul Snake Hill din Mudgee, celebru după isprava lui Jansen, atrage lumea, aşa că finlandezul a înfiinţat un centru comercial, bancă, cazino, şcoală de soferi, firmă de curierat şi birouri pe care le închiriază. Snake Hill a devenit marcă de comerţ pentru vinurile din zonă şi fiind aşezat la 900 de metri altitudine unde clima este temperată, are inclusiv propria vie. În Lichtenstein, principatul australian deţine cluburi de fotbal, tenis şi gimnastică. Principatul Snake Hill a declarat război Rusiei, cerându-i să restituie Finlandei regiunile Carelia, Salla, Petsamo şi Ingria, furate în 1940. Regatul Avelino este înfiinţat de o familie de italieni stabiliţi la Melbourne, în statul Victoria. Probabil că tânjeau după Avelino, oraşul lor natal din Campania. Ca dovadă limba oficială a regatului este italiana, iar pe stemă se vede arborele de răşină, copac din Victoria care secretă seva utilă prin scoarţa scrijelată, rănită. Regatul este alcătuit din mica fermă Bluetonia şi două terenuri proprietatea familiei: unul de 14 ari în Melbourne, unde este  reşedinţa, iar un altul, de 21 de ari, în peninsula Morington, vestită zonă viticolă. Italienii au arborat drapelul regatului pe o insulă a râului Gardiners Creek, dar ostrovul anonim nu-i proprietatea lor, aşa că poliţia a îndepărtat imediat steagul. Regatul Avelino deţine un club sportiv în Melbourne şi emite monedă numismatică. Îngrijoraţi de fundamentalismul musulman, un grup de greci emigraţi în Queensland au fondat republica Kasnia pe o proprietate de 5000 de hectare situată lângă oraşul Kigaroy.  În Kasnia islamulul este interzis. Limba oficială a statului este neogreaca, iar capitala, o măruntă aşezare numită Monika. Kasnia a declarat război Turciei cerându-i să înapoieze Greciei, Tracia Orientală şi regiunile din Asia Mică: Bitinia, Troada, Eolia, Doria, Misia, Ionia, Cilicia, Caria, Pamfilia, Lycia şi Lydia, răpite de turci în 1923. La teritoriul republicii se adugă insulele: Patroklos, Dao şi Nsonga din Marea Torres care scaldă la nord Queenslandul, dar se pare că în afara kasnioţilor, nimeni altcineva nu ştie de ele. Republica se declară suverană şi asupra unor factorii comerciale din Uganda, Tanganika, Kenya. Filipine şi Ceylon, însă existenţa acestora este           îndoielnică. Kasnia are pe proprietatea de la Kingaroy un complex turistic destinat amatorilor de naturism.

Sculptorul suedez Lars Roger, doctor în istoria artei şi autor a 11 cărţi de specialitate, este cunoscut pentru lucrările nonconformiste şi pentru aversiunea faţă de islam. Expunerea unora din operele sale a declanşat o acţiune judiciară. În  semn de protest Lars declară în 1996 independenţa amplasamentului unde sunt aşezate statuile în litigiu. Regatul Ladonia, cum a fost numită entitatea, se află în  ţinutul Kullaberg, provincia Scania şi ocupă 100 de hectare. Un gest similar a făcut scultorul Zaq Lnadsberg, fondator al republicii Zaqistan pe proprietatea sa în suprafaţă de un hectar aflată la marginea oraşului Salt Lake City, statul american Utah. Evident că Lansberg vrea ca prin aceasta să facă reclamă operelor sale. Bussana este un sat pe litoralul Liguriei, comună liberă din secolul IX. În  1429 Bussana este înglobată republicii Genova, după dispariţia statului genovez în 1797, este alipită de Piemont, iar în 1861 de Italia. Indiferent de stăpânire, autonomia aşezării a rămas neatinsă. Nenorocirea vine la 23 februarie 1887 când un val tsunami loveşte satul. Oamenii părăsesc vatra şi întemeiază sus pe munte alt sat, Bussana Nouă. Celui părăsit îi zic Bussana Veche. În 1947 Bussana Veche este repopulată de emigranţi din Calabria, dar poliţia îi alungă în 1950. După un deceniu se stabilesc în sat artişti plastici, care se constituie într-o comunitate autonomă. De data aceasta încercarea guvernului de a-i evacua, eşuează. Artiştii au invocat în instanţă autonomia satului, niciodată anulată. Ca represalii Italia nu racordează aşezarea la electricitate, gaze şi apă. Artiştii rezistă. Lucreaza numai  ziua, fac focul în vatră şi folosesc apa de fântână. Economia republicii Bussana Veche se bazează pe producţia plasticienilor şi pe turism. Poetul Heathcote Williams, alături de sociologul şi scriitorul Nicolas Albery, au fondat în 1977 principatul Frestonia. Statul în suprafaţă de 73 de ari, cuprinde clădiri părăsite şi un parc de la periferia Londrei. Zona a fost ocupată de oameni săraci, fără locuinţă. Cât au fost toleraţi, nu s-a întâmplat nimic. Secesiunea intervine când primăria Londrei decide să-i evacueze. Oamenii dau primaria în judecată şi reuşesc să păstreze teritoriul. Pentru a avea venituri, principatul organizează partide de immoralist, joc de noroc interzis în Regatul Unit. Un litigiu ivit între jucatori este tranşat de instanţa engleză printr-o sentinţă ciudată. Judecătorul stabileşte câştigătorul, dar hotărăşte că locul unde se practică jocul nu poate fi teritoriu britanic! Sentinţa recunoaşte indirect independenţa Frestoniei. Timbrele emise de principat sunt vândute prin General Post Office, cea mai titrată companie filatelică din Londra. Încurajat de succesul cu timbrele principatul începe o afacere cu monede numismatice. Marian Rotaru

Leave a Comment