Google

Geopolitica de buzunar (XII)

Written on:mai 17, 2016
Comments
Add One

Insula Belle Detroit netOmul de afaceri Rodney Lockwood a propus municipalităţii Detroit, statul Michingan, să cumpere insula Belle de pe fluviul Detroit. Lockwwod vrea ca pe insula în suprafaţă de 450 de hectare să constituie un stat liber, dar sub protectorat american. Republica Belle va avea legi, impozite, vamă şi valută proprii. Graţie legilor permisive şi fiscalităţii reduse, insula va deveni un centru industrial şi bancar de succes. Pe insulă vor locui 50000 de oameni, dar cine doreşte să primească cetăţenia va plăti o taxă de 300000 de dolari. Viitorii cetăţenii trebuie să vorbească engleza, să aibă o bună pregătire profesională, cultură generală solidă şi să nu aibă antecedente penale. Lockood a prezentat viziunea sa asupra statului libertarian în romanul “Jocul Schimbării”. Omul de afaceri are sorţi de izbândă. Miliardul de dolari oferit pentru insulă este important pentru primăria din Detroit, iar locurile de muncă pe care economia statului Belle le va oferi celor din zonele limitrofe înseamnă mult. O companie din Florida vrea să construiască în largul provinciei pakistaneze Sindh, insula artificială Diamond. Insula va fi acoperită cu zgârie nori, dintre care nouă vor fi cei mai înalţi din lume, va avea trei milioane de locuitori, cel mai mare mall de pe planetă şi va fi un important centru educaţional, medical, sportiv şi mass media. Problema este că structura va fi situată în apele frecventate de pescarii din micile insule Budal şi Buddo. Pentru exploatarea acelei porţiuni de mare ei au un drept ancestral. Băştinaşii duc o viaţă patriarhală, iar piaţa de peşte din Karachi, capitala Sindhului, este singurul loc unde merg în afara insulelor. Oamenii se tem că apariţia insulei Diamond va distruge modul lor de viaţă tradiţional. În plus mormântul sfântului musulman Yusuh Khan de pe insula Budal este loc de pelerinaj. Planul Diamond a iscat proteste violente. Lupta localnicilor din Budal şi Buddo aminteşte dârzenia irlandezilor din arhipelagul Spratly, refugiaţi în Autralia după ce în 1959 micul lor regat din Marea Chinei de Sud a fost ocupat samavolnic de China. În anul 2000 guvernul în exil al regatului Spratly a vrut să formeze o armată de voluntari care să elibereze arhipelagul. Americanii au aflat şi s-au opus ideii. O altă insulă numită Belle, situată în Bahamas, este ţinta unei mari afaceri imobiliare. Regele Aga Khan intenţionează să înalţe un recif submers de lângă insulă şi să construiască o staţiune de yachting. Aga Khan este regele nizarilor, adepţii unei secte islamice răspândită în Orient. Are cetăţenie indiană, recunoaşte protectoratul britanic asupra nizarilor şi locuieşte în Elveţia. Planul lui Aga Khan a dus la proteste în Bahamas din partea celor ce se tem de implantarea musulmană. Regatul nizarilor este stat fără teritoriu. La fel sunt regatele bahaiilor, martorilor lui Iehova şi rastafarilor. Bahaii şi iehoviştii sunt grupuri religioase, dar rastafarii sunt acei negri din Antile care se declară supuşii lui Zera Yacob, împăratul în exil al Etiopiei. Americanul James Noyes afirma în lucrarea “Gipsy”, publicată în 1858, că există un rege mondial al ţiganilor, dar nu se ştie nimic despre persoana lui şi nici unde are sediul. Acoperit de mister, “Voievodul Ţiganilor” a devenit subiect de literatură.

Eventuala republică Belle nu ar fi unica ciudăţenie politică în SUA. Bunăoară în 1997 s-a activat mişcare separatistă a Texasului de Sud. Organizaţia are o reprezentanţă diplomatică neoficială la Londra, finanţată de un restaurant cu specific culinar texan. Probabil că separatiştii texani speră la un sprijin britanic. Unii cetăţeni ai oraşului Miami, metropolă din sudul Floridei, doresc ca urbea lor să fie stat independent, un fel de Singapore al Americii. Împărăţia Cerului este o grupare religioasă fondată de un analist IT. Organizaţia nu recunoaşte SUA şi elibereaza membrilor ei propriile acte de identitate şi taloane auto. Cum taloanele nu sunt acceptate de poliţia americană, mulţi s-au văzut cu maşinile confiscate. De aici a început un soi de război urban de gherilă  împotriva poliţiei. Nici Mişcarea Ariană nu recunoaşte SUA, iar membrii ei chiar refuză să plătească impozite statului american. Iniţial au avut sediul lângă lacul Hyden din statul Idaho, dar poliţia i-a evacuat când a aflat că doresc să organizeze o republică independentă în comitatele Bonner şi Boundary din nordul statului. Arienii au mutat sediul în oraşul Leola din Pennsylvania. Aici grupul s-a destrămat în facţiuni care s-au confruntat violent între ele. William Pierce, doctor în sociologie, a creat organizaţia Mica Europă care militează pentru înfiinţarea în SUA a unei federaţii de comunităţi locuite numai de albi. Fiecare comunitate urma să aibă centru cultural cu bibliotecă, casă de cultură, sală de lectură, club, unde să fie promovate valorile anglo-saxone. Mişcarea editează revista “Rezistenţa” şi obţine bani din vânzarea de mici obiecte utile marcate cu sigla ei. William Pierce îşi expune ideile în romanele “Agenda lui Turner” şi “Vănătorul”. Hippies sunt acei tineri din anii 1960 care negau valorile societăţii de consum. S-au declarat naţiune aparte şi nu recunoşteau cetăţenia americană. Ideologii mişcării hippies au fost Jerry Rubin, autorul cărţilor “Scenarile revoluţiei” şi “Noi suntem pretutindeni”, dar mai ales Abbie Hofmann ale cărui lucrări “Fură!” şi “Naţiunea Woodstock “ au convins mulţi tineri să devină hippies. Unii hippies erau nomazi, dar alţii au format comunităţi sedentare, nerecunoscute de administraţia americană. Timothy Miller enumeră într-o lucrare dedicată fenomenului peste 60 de asemenea aşezări. Majoritatea au dispărut până azi. Încă există, fără personalitate juridică, colonia Luceafărul din California de Sud. Actualii locuitori sunt artişti plastici. Printre comunităţile dispărute se numără Summerland din statul Carolina de Nord, creată de scriitorul Paul Krassner, susţinător al cauzei hippies. Se spune că Summerland era fieful prostituţiei şi a drogurilor. Un fost membru al comunităţii, Jon Elliston, a dedicat coloniei monografia “Memoria de foc”. O aşezare cu 120 de hippies, numită Taylor apare în 1974 pe o parcelă de 7 hectare pe insula Kauai din statul Hawaii. Localnicii sătui de furturile, gălăgia, mizeria şi destrăbălarea hippioţilor, îi alungă în cele din urmă. Prin anii 1970, după ce Jerry Rubin şi Abbie Hofmann mor în condiţii suspecte, moda hippies s-a stins. Totuşi revista  organizaţiei, “Realist”, apare încă. Un oarecare Keith Livingway, fost hippies, declară un teren de 60 de ari din oraşul Todds Point, statul Kentucky, teritoriu liber al naţiunii Ysra. Livingway spune că  suveranitatea pretinsei naţiuni, despre care nu se ştie nimic, decât că are şapte membri, ar fi recunoscută de guvernul american. Cei mai extremişti dintre hippies, influenţaţi de marxism, au fost membrii grupării Curcubeul. Comunităţile lor, numite triburi, erau exclusiv nomade şi hălăduiau prin locuri pustii. Erau adepţii familiei de grup, care exclude monogamia, negau proprietatea privată, totul aparţinea grupului, refuzau religia şi erau adepţii naturismului şi ai nudităţii. Le-au fost dedicate cărţile “Nomazii Curcubeu” şi “Când iadul se dezlănţuie” scrise de Michael Niman şi Cody Lundin. Ultimul, Lundin, trăieşte singur în deşertul Gila din Arizona. Stă într-o colibă, foloseşte energie de la panouri solare, mănâncă  ce culege şi ce vânează. A scris două cărţi despre supravieţuirea în natură. În 1994 cantonul elveţian Berna a constituit rezervaţia Drogland, meşă socială unde consumatorii de stupefiante pot să practice viciul, dar ţinuţi sub control. Marian Rotaru

Leave a Comment