Google

Editorial/Inegalabilul Eminescu

Written on:ianuarie 18, 2015
Comments
Add One

eminescu bust“In Enciclopedia Romantismului, publicata in 1980 de Somogy, o regretabila, o impardonabila absenta: aceea a lui Mihai Eminescu, fratele de singuratate si genialitate a lui Holderlin, poetul prin a carui opera este implicit reliefata si inaltata capacitatea poporului roman de a-si asuma vocatia, poetul in care, ivit in noapte, romanul a aflat un SPATIU in care sa-si reinvesteasca fiinta.

Venit pe lume iarna, plecat din lume in primavara, Eminescu postuleaza si semnifica mai mult decat o valoare simbolica in sufletul Prietenilor nostri romani. Geografia, istoria, psihologia pot furniza o expilcatie in acest sens. Inexplicabilul insusi ratifica alianta constienta a Romaniei cu Steaua sa. Ne aflam aici in plin domeniu al visului. Dar tot aceasta ne autoriza sa vestejim un numar insemnat de cuvinte abia incepute, incapabile sa constituie parola de deschidere spre gandire din cauza incertitudinilor lor, din cauza Paradoxurilor lor impenetrabile. Si atunci, substanta si decorul acestor exordii se multumesc cu un rezumat fabulous in centrul caruia un vizionar liric a devenit si ramane nucleul unui fel de epistemologie nationala. In Franta, majoritatea compatriotilor nostri nu stiu nimic (sau atat de Putini…) despre Eminescu. Ei n-au auzit, dupa cat se pare, niciodata Pronuntat numele lui, intrucat molohul Invatamantului limiteaza teritoriile Romantismului la frontierele unor tari inzestrate de destin cu anume avantaje in secolul al XIX-lea. Mi se pare de altminteri cinstit sa adaugam ca limitele curiozitatii (ca deschidere a Spiritului) sint adesea si mai strimte. Dincolo de mutilare, scuza este poate un fel de scuturare, de indiferente inavouabile sau nemarturisit legate de coloratura germanica a fondului cultural al acestui imens poet al carui tata vorbea foarte bine limba noastra…

Dupa un veac prea bogat in esecuri penibile si anulari excesive, nobletea inteligentei, echitatea impun sa recunoastem in acest caz Existenta exceptionala a acestui Artist mitic deci irecuzabil. Cu toate acestea centenarul Plecarii sale nu trebuie sa fie singurul pretext pentru o reflectie de circumstanta, ca atitea care prospera deasupra unor morminte atunci cand cei in viata se servesc de mestesuguri sau de unealta insasi a mortii.

Neindoielnic, ceea ce este cu adevarat important ramane aceasta: si anume intrebarea ce a fost insusi punctu obscur al enigmei acestui BULGAR DE VIATA DEPLINA aruncat in torentul unei vieti privat(a) de bucurie: “Au cine o sa stie, de unde-s, cin sunt ?”(in rom.,in original). Si aceasta este adevarata problema, cea care da tuturor celorlalte o arhitectura intemporala si ochiul statuilor. In consecinta, trebuie sa ne imaginam ca ea a inflorit pentru a deveni apoi aceea a intregii natiuni romanesti. Putem, de asemenea, sa incercam a ghici oarecum ce raspunsuri a primit in timp aceasta intrebare – intr-un fel sau altul. La drept vorbind, toate aceste raspunsuri – intrebari participa in mod egal la tabloul acelora care rod omenirea precum vulturul devora ficatul uzurpatrorului, tot ele figureaza in inventarul acelora ce se intorc in portul de plecare, mai mult sau mai putin ranite, mai mult sau mai putin lamurite.

In definitiv, in acest anotimp de pioasa aniversare, mi se pare drept sa aparam ideea ca peisajul nostru liric ar fi incomplet daca nu chiar neimplinit in absenta acestui Fiu al Soarelui purtand numele de Mihai Eminescu. Si imi permit sa avansez aceasta idee ca fiind testamentara, pentru cel mai mare profit al fiecaruia dintre noi”. (JEAN-PAUL MESTAS)

Leave a Comment