Google

Drumul către Mica Unire

Written on:ianuarie 18, 2020
Comments
Add One

Dezvoltarea limbii române în teritoriile locuite de români s-a realizat datorită scriitorilor pașoptiști, aceștia continuând eforturile cronicarilor moldoveni, munteni și ai Școlii Ardelene. Lucrările pașoptiste au hrănit unitatea spirituală a poporului, unitate ce se dorea a fi oglindită și în granițele ce vor forma  Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești.

Ideea unității fraților români de același sânge și cu aceiași credință a existat și înainte de secolul XIX, idee ce poate fi regăsită în precuvântările cărților diaconului Coresi, mitropoliților Varlaam al Moldovei și Simion Ștefan al Transilvaniei, episcopului Chesarie al Râmnicului, în acte precum unirea din 1600, realizată efemer de Mihai Viteazul,  toate acestea fără a pune la socoteală letopisețele cronicarilor moldoveni sau munteni.

De altfel, în 1831,  Regulamentul organic al Țării Românești, într-unul din articolele sale care se regăsea în formă aproape identică și în legislația Moldovei, arăta că: „Începutul, religia, obiceiurile și cea de un fel limbă a sălășluitorilor într-aceste două Prințipaturi, precum și cele deopotrivă trebuințe sunt îndestule elementuri de o mai aproape a lor unire, care până acum s-au fost poprit și s-au zăbovit numai după împrejurări întâmplătoare și cele urmate după dânsele”.

Un rol important în acest sens l-a avut Biserica din Moldova, în frunte cu mitropolitul Sofronie Miclescu. Între clericii care au susținut cu ardoare unirea amintim pe arhiereul Filaret Scriban Stavropoleos, rector al Seminarului de la Socola, arhimandritul Neofit Scriban, profesor la Seminarul de la Socola, arhimandritul Melchisedec Ștefănescu, rector al Seminarului din Huși și preotul Dimitrie Matcaș din Roman. De altfel, Adunările elective din ianuarie 1859, în urma cărora a fost ales domnitor colonelul Alexandru Ioan Cuza, au fost prezidate de cei doi Mitropoliţi, Sofronie al Moldovei şi Nifon al Ţării Româneşti.

Revoluția de la 1848, pas premergător al Micii Uniri,  a fost alimentată de activității politice și culturale, pașoptiștii având dubla calitate de oameni politici și de oameni ai cărții. Dintre reprezentanți îi amintim pe: Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, Andrei Mureșanu, George Barițiu.

Pentru ca unitatea spirituală a  poporului român să nu piară, pentru a păstra închegată conștiința națională era  nevoie de un învățământ în limba română, de ziare și reviste, de societăți culturale și literare, de întemeierea unui teatru național și de literatură în care să se regăsească realitățile vieții românești. Practic, inițiativele au fost luate de către: Gheorghe Asachi (,,Albina românească”, 1829,) în Moldova, în Muntenia de către Ion Heliade Rădulescu (”Curierul românesc”), în Transilvania de către George Barițiu (”Gazeta de Transilvania”, 1838). Efectul acestor apariții a fost completat de  reviste literare și științifice cum ar fi revista ,,Dacia literară”, editată de Mihail Kogălniceanu, ,,Propășirea”, ,,Foaie științifică și literară” și  ”România literară”, fondată de Vasile Alecsandri.

În perioada 1856-1860, la Iași, apare  ”Steaua Dunării”, un ziar unionist în care fondatorul reamintește contemporanilor faptele ”marilor bărbați ai României”, însistând asupra necesității creării la gurile Dunării a unui stat unitar român.

În ”Foaie pentru minte , inimă și literatură” , în 1848, apare ,,Un răsunet” (Deșteaptă-te, române!”) de Andrei Mureșanu, cunoscut drept ,,Marseillaise” a românilor. Nicolae Bălcescu a punctat acest lucru întâia oară, declarând că: ,,Poezia a fost și va fi totdeauna apostolul și propășitorul libertății cu care ea este așa de strâns înrudită”. Astăzi, la 161 de ani după Mica Unire, glasul țării este reprezentat de aceleași versuri ce constituie imnul național.

În ,,Steaua Dunării”, din 9 iunie 1856, Vasile Alecsandri publică celebra ”Hora Unirii”, scrisă când s-a constituit Comitetul Unirii, din care făcea parte poetul. Ea are la bază ,,Hora Ardealului”, scrisă în 1848. Pusă pe muzică de A. Flechtenmacher, mult îndrăgită de români, a devenit un al doilea imn național, cântată și jucată la fiecare aniversare.

Apropierea culturală și economică dintre Moldova și Țara Românească nu ar fi putut determina înfăptuirea Unirii dacă nu ar fi existat și un context geo-politic propice alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie, respectiv 24 ianuarie 1859.

Deznodământul războiului Crimeii a potolit pentru un timp ambițiile imperiului rus, formându-se astfel mediul favorabil exprimării dorinței de unitate a poporului român și acceptarea de către Marile Puteri a unei uniri, pentru început, formale, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din Moldova și Țara Românească, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată de succesorul său, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.

Influența politică a Franței a jucat și ea un rol major în alcătuirea contextului prielnic punerii în practică a proiectului  unirii, cu atât mai mult cu cât Napoleon al III-lea, împărat al francezilor, dorea să contrabalanseze expansiunea rusească și să contribuie la subminarea sau chiar destrămarea monarhiei austro-ungare, astfel ca un stat compatibil cu intențiile sale era mai mult decât bine venit.

Despre toate aspectele cruciale pentru realizarea unirii dintre Moldova și Țara Românească vor vorbi joi, 23 ianuarie, profesorii Costel Pascaru și Alexandrina Pascal, în sala ,,Al. I. Cuza’’ a Asociației Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor ,,Elena Cuza’’. Grupul folcloric ,,Crenguța de brad’’ și elevul Fabian Mereuță vor crea, prin momente artistice, cadrul ideal pentru desfășurarea unui eveniment profund patriotic.

Toți cei interesați sunt așteptați joi, 23 ianuarie, la orele 15:00. Vă așteptăm!

Leave a Comment