Google

Dosoftei, patriarhul cărturar, întâiul poet al neamului nostru

Written on:octombrie 20, 2019
Comments
Add One

La începutul secolului al XVII-lea (1624), undeva în ținutul Sucevei, venea pe lume Dosoftei, cărturarul, mitropolitul Moldovei, cel ce va fi numit mai apoi patriarhul literat al românilor. A rămas în conștiința poporului român ca fiind ierarhul, poetul, poliglotul, eruditul, patriotul și martirul pentru țară, cel care a lirurghizat  și  versificat limba pe care a învățat-o din leagăn, arătând tuturor că putem vorbi cu Dumnezeu și în românește. Dosoftei a început două tezaure românești ale poporului nostru: limba liturgică și versul românesc.

Născut după propria mărturisire în sfântă zi de 26 octombrie, va primi la botez numele sfântului venerat ca fiind unul dintre cei mai mari sfinți militari atât în biserica ortodoxă cât și în cea catolică (rit bizantin, rit roman). Mirean până pe la 1648 a purtat cu mândrie numele Dimitrie Barila, hrisoavele dovedind că venea dintr-o familie de mazili, fiind fiul Misirei și a lui Leontari, oameni cu ceva stare, nici bogați dar nici săraci. A crescut alături de încă doi frați Chiriac și Vasile, a avut și o soră a cărei prenume însă s-a pierdut în negura vremurilor, rămânând  cunoscută cercetătorilor doar după numele dobândit prin căsătorie (Șerbul).

A agonisit multă știință de carte, școlit fiind de cei mai renumiți dascăli din Moldova ai Colegiului de la „Biserica Trisfetițelor”, continuându-și studiile în Ucraina la școala Frăției Ortodoxe de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Liov. Dăruit cu o inteligență deosebită, învață să scrie și să citească fluent în cinci limbi, dobândește cunoștințe ce nu erau la îndemâna oricui în acele timpuri, fapt dovedit și de însemnările lui Neculce care consemnează apreciindu-și contemporanul ca fiind „prea învățat, multe limbi știa: elinește, slavonește și altă adâncă carte și-nvățătură ”. Știa așadar a vorbi nu doar greaca bisericească sau slavona din cărțile de rugăciune, grăia și caligrafia polona, ucrainiana, latina, citise Sfânta Scriptură, avea cunoștințe din învățăturile Părinților Bisericii, stăpânea retorica și poezia.

După încheierea studiilor tânărul Dimitrie se întoarce în Moldova și îi aflăm urma la mănăstirea Probota unde în 1649 se călugărește sub numele clerical Dosoftei. Ajunge curând starețul așezământului bisericesc, devenind călăuză celor ce voiau să îmbrace haină monahală, preocupându-se totodată de dezvoltarea școlii ce funcționa aici. Între zidurile mănăstirii, sub îndrumarea ieromonahului Dosoftei au crescut și s-au format mulți monahi luminați ce au adus o adevărată înnoire duhovnicească. Tot aici, în această mănăstire începe prolifica sa activitate cărturărească, traducând în 1650 pentru întâia oară în limba noastră „Istoriile lui Herodot”. Este perioada în care Dosoftei leagă strânse prietenii cu Milescu Spătarul, Miron Costin, dar și cu  grecul Dositei Notara viitorul patriarh al Ierusalimului. Toate aceste purtări îl fac vrednic a deveni episcop de Huși (1658), episcop de Roman (1659-1671), mitropolit al Moldovei (1671-1673, 1675-1686). Continuare în ediția print a ziarului regional Informatorul Moldovei.

Leave a Comment