Google

Disperare într-un sat de lângă Vaslui

Written on:iulie 30, 2019
Comments
Add One

Oamenii din satul Portari vor să-și schimbe comuna, să treacă la Muntenii de Sus că „acolo primarul chiar face treabă, a pus asfalt pe drumuri, iar la noi nici cu căruța nu putem merge”, după cum spune un bătrân din sat.

Le-a ajuns cuțitul la os gospodarilor din satul Portari, comuna Zăpodeni, județul Vaslui. Această localitate e la câțiva kilometri de Vaslui, dar la distanță de ani lumină față de civilizație. Satul face parte din comuna Zăpodeni, dar e rupt la propriu de centrul comunei. Un sătean din Portari vine la Vaslui ca să ajungă la Zăpodeni pentru o banală hârtie de la primărie sau pentru a ajunge la medicul de familie. „Cum să ajungi la medicul de familie dacă acesta are program de la 8,00 la 12,00? Faci câteva ore ca să ajungi la Zăpodeni”, spune un gospodar din satul Portari.

Plecăm pe naționalul spre Iași, iar la Muntenii de Sus, intrăm pe un drum asfaltat nu demult spre satul Portari care face parte din comuna Zăpodeni vecină cu municipiul Vaslui. Pe stânga și pe dreapta drumului vedem case cu etaj construite în ultimii ani, iar oamenii merg pe trotuar ca-n oraș. Lăsăm în urmă satul Muntenii de Sus și civilizația. Continuăm pe drumul de asfalt. Încet, încet, intrăm în altă lume. Am parcurs doar câțiva kilometri de la Vaslui, însă realitatea locului ne trimite cu zeci de ani în urmă. Ajungem în centrul satului Portari. Poiana lui Iocan din Moromeții lui Marin Preda era mai modernă, mai europeană, decât centrul satului Portari în anul de grație 2019. O cișmea care abia curge și o troiță veche măsoară parcă trecerea timpului peste această veche vatră răzeșească. O întrebare se ivește pe neașteptate. Se răzbună oare cineva pe urmașii vechilor răzeși?

„Aici locuiesc vechi răzeși, oameni gospodari, dar satul e uitat de autoritățile locale. Numai când vin alegerile mai aduc și ei câte o mașină de piatră, că-n rest e jale. În loc de drumuri avem râpi. Abia se poate merge cu căruța pe drumurile satului. Să-i mai votez? Ia uite, domnu’ reporter, ce școală! Cică e școală nouă. S-au aruncat mulți bani aiurea. Mai bună era școala veche. Cea nouă se pornește. Până în 1953 am fost cu Muntenii de Sus, Tanacu, iar înainte a fost comuna Moara Domnească. Strângem semnături pentru a trece la comuna Muntenii de Sus. Primarul de acolo a făcut asfalt pe multe drumuri. Noi mergem prin râpi. De ce oare suntem atât de vitregiți? Noi nu suntem oameni?”, spune printre altele un bătrân care a ieșit la poartă când fotografiam drumurile din preajma școlii din Portari. La școala din Portari se ajunge greu, numai dacă nu plouă, pe un drum cu puțină piatră și îngust. Iarna doar pe jos mai poți ajunge acolo. Sau călare. Se vede că ploile de anul acesta au făcut prăpăstii pe drumuri pentru că lipsesc șanțurile de scurgere.

Privind către școală imaginea e dezolantă. Totul pare pustiu. Poarta școlii era „fluturată” de vânt în balamalele ruginite și mai avea puțin să cadă. Bălăriile dau culoare tabloului general. Căminul cultural de lângă școală se vede că a fost construit ori modernizat recent, dar acoperișul vrea s-o ia la vale, semn că lucrările au fost făcute cu simț de răspundere. Conform devizelor de lucrări s-au cheltuit mulți bani publici la căminul cultural și la școala nouă. Realitatea din teren diferă însă. „Așa-i pe la noi. Se spune că s-au cheltuit mulți bani. Unde-s dom’le?”, spune alt cetățean întâlnit în cale. „Arătați domnu’ reporter să se știe că lângă Vaslui e un sat rămas în urmă cu zeci de ani. S-au cheltuit bani pentru cișmele, dar apa abia picură. E o cișmea de la comuniști care curge, că-n rest e jale. Tot cișmeaua făcută de comuniști e mai bună. Se poate intra cu mașina pe drumurile acestea? Au utilaje la primărie dar ce folos? Când au ei interes aduc vreo două mașini de piatră, le răstoarnă în centrul satului și gata. E sat mare cu mai mult de 300 de gospodării. Multe case au rămas goale. Puțini însă vin să se așeze aici pentru că nu-s drumuri, nu se poate merge dacă plouă sau iarna când e zăpadă”, afirmă un tânăr.

Natura sălbatică pune stăpânire pe sat

Într-o comună din județul Bacău am găsit fântână arteziană și un parc deosebit în centru. Majoritatea drumurilor sunt asfaltate chiar dacă sunt pe dealuri abrupte. Am văzut șanțuri betonate care păzesc de inundații gospodăriile oamenilor.

La Brăila cică este o comună ce rivalizează cu localități din Occident. E adevărat că și-n județul Vaslui sunt comunități bine gospodărite. Ce am întâlnit la Portari însă întrece orice imaginație. Sălbaticia naturii pune stăpânire pe sat. Ce vorbim noi de drumuri asfaltate, de trotuare, de Europa, când și lucrările făcute bine înainte de 1990 au fost acoperite de bălării? Apele provenite din ploile abundente de anul acesta au inundat multe gospodării pentru că lipsesc șanțurile. Pe majoritatea drumurilor din Portari e aproape imposibil să intre ambulanța ori mașina de pompieri. Oamenii sunt disperați. Soluția găsită de ei ar fi trecerea satului la comuna Muntenii de Sus. Legislația însă face demersul imposibil de realizat. Pentru a face modificări de ordin administrativ e nevoie de referendum în ambele comune și evident că-n afară de locuitorii satului Portari ceilalți cetățeni din comuna Zăpodeni refuză să iasă la vot. Natura este frumoasă, mulți occidentali visează la sălbăticia naturii de pe meleagurile românești. Există o limită însă. Oamenii au nevoie de drumuri pe care să circule indiferent de anotimp. Au trecut vremurile când iarna țăranii stăteau acasă și-și făceau treburile prin gospodărie. Acum sunt alte timpuri. Oamenii circulă, dar dacă nu au cum atunci preferă să stea în oraș. Vom reveni poate. (B. ALEXANDRU)

Leave a Comment