Google

Din vechime (VII)

Written on:septembrie 14, 2014
Comments
Add One

Imagine din Barladul interbelic. Strada RegalaBârladul a fost un oraş liber. Ca dovadă în anul 1742, domnitorul Moldovei Constantin Mavrocordat interzicea ispravnicului ţinutului Tutova să se amestece în treburile urbei. Deşi târgul pierde autonomia în 1816, August Treboniu Laurian afirma în “Istoria românilor din timpurile cele mai vechi, până în zilele noastre”, publicată în 1873, că “Bârladul este o republică”. Neatârnarea seculară, iniţiativa localnicilor şi împotrivirea acestora la orice împilare, l-au făcut pe autor să aprecieze astfel numai Bârladul dintre toate oraşele ţării. Două exemple susţin părerea istoricului. Atât şoltuzii medievali, cât şi primarii până către jumătatea secolului XX erau aleşi anual. La Bârlad apare în 1898 prima revistă filatelică din România. Era proprietatea “domnilor Theodorescu & Co.”.

Departamentele – despărţămintele franceze create în 1795 înlocuiesc puzderia statelor nobiliare şi parlamentele provinciilor regale. Departamentele au fost adoptate ca unitate adminstrativă în Belgia, în fosta colonie franceză Algeria şi în tinerele republici Uruguay, Bolivia, Peru, Paraguay, Ecuador. Prefecturile japoneze înfiinţate în anul 1871 succed cele peste 170 de principate conduse de lorzii daimyo. Prefecturile şi provinciile sunt entităţi teritoriale apărute în Imperiul Roman. Romanii îndrăgeau provincia Galia Narbonensis. O numeau “Provincia Nostra”. De aici vine numele Provansaliei. Termenii regiune şi raion au originea în substantivul regat. Etimologia primului este latinescul regia, iar a raionului franţuzescul rauyaume. Francezii şi italienii folosesc cuvintele campagne şi respectiv campania pentru a denumi mediul rural. Ambele au derivat de la Campania, regiune italiană vestită pentru natura bucolică. Comitatele, la origine formaţiuni statale conduse de conţi, sunt unităţi administrative în Anglia, Ţara Galilor, Scoţia, Irlanda şi Ungaria. Transilvania a fost împărţită în comitate până în 1920. Ca urmare a legăturilor istorice cu Anglia, statele americane şi australiene, precum şi provinciile canadiene, mai puţin Quebec şi Ontario, sunt divizate în comitate. Bailiwickul sau şeriful administra aşezările rurale din Anglia medievală şi împărţea dreptatea în numele regelui. În SUA şerifii conduc poliţia comunitară. Bailiwickuri au avut Statul Cavalerilor Teutoni în evul mediu şi regatul Hanovra până în anul 1885. Hertzog înseamnă duce în germană. Termenul, extins în spaţiile învecinate, a generat toponimele Herţecovina, Herţa, Ţara Haţegului şi Baarle – Hertzog, denumirea unui grup de 30 de teritorii administrate în comun de Belgia şi Olanda. În provinciile Indoneziei unitatea administrativă impusă de olandezi şi păstrată până azi este regenţa. Sub olandezi, şeful administraţiei locale îl reprezinta pe suveran. Numeroase regiuni poartă numele Craina. Găsim câte o Craină în Polonia, Slovenia, Muntenegru, Slavonia şi Istria, trei în Bosnia, douăsprezece în Croaţia şi două în Serbia. Una dintre Crainele sârbeşti, Craina Negotin este locuită de români, la fel ca Timocul şi Morava. Există deasemeni Craina Banatului, pământ românesc aflat sub unguri până în 1918 şi cedat parţial Serbiei în 1920. Croaţia are un oraş numit Craina. Unii cred că toponimul Craina vine din limba sârbă şi semnifică „zona de frontieră”. Părerea pleacă de la observaţia că o bună parte dintre Crainele croate şi Crainele sârbeşti sunt aşezate la graniţă. Etimologia propusă nu este corectă. Cuvântul crai, existent în limba română, înseamnă rege. Cronicarii numeau crai pe suveranii Poloniei şi Ungariei. În Carpaţii Orientali există masivul Piatra Craiului. Substantivul a ajuns la noi prin filieră slavă, dar nu este slav la origine. Termenul vine din latină. Numele lui Iulius Caesar, transferat generic tuturor împăraţilor Romei, a fost preluat de germani sub forma kaiser – împărat. La slavi a devenit kraj – rege şi ţar – împărat. În ucraineană kraj este rege, regat şi totodată ţară. În lumea slavilor medievali au existat mici monarhii autonome conduse de suverani locali denumiţi crai. Pe de altă parte Austria a creat districtele grănicereşti autonome. Printre acestea s-a numărat Năsăudul în Transilvania şi o parte din crainele Croaţiei. Scutirile de impozite, dreptul de autoguvernare şi jurisdicţia proprie erau privilegiile acordate aşa zişilor grăniceri în schimbul prestării serviciului militar. Regimul juridic special a făcut ca regiunile grănicerieşti să fie privite ca adevărate regate, krajuri, de sine stătătoare. De aici a plecat confuzia dintre vechile craine şi districtele grănicereşti apărute în secolul XVIII. Districtele grănicereşti sunt desfiinţate în anul 1872. Tot în secolul XVIII, ruşii au organizat regiuni grănicereşti după model austriac. Aşa se face că din cele 89 de subiecte ale Federaţiei Ruse, 9 au rangul de kraj în virtutea tradiţiei istorice. În Cehia, Slovacia şi Slovenia însă toate unităţile administrative, inclusiv cele din interiorul ţării, sunt denumite kraj. Craii, adică vechii voievozi, au trecut în istorie. Le-au rămas întru amintire stranele domneşti din biserici, neocupate de pe vremea lor. Prin filiaţiune faţă de împăraţii Romei, papii, în calitate de suverani universali, poartă titlul de „tată a regilor”. Simbolul puterii imperiale era tiara, tripla coroană. Ultimul papă care a purtat tiară a fost Paul al VI-lea întronat în 1963. Succesorii au păstrat titlul doar de protocol şi tiara pe stema statului Vatican, dar nu s-au mai încoronat ca regi ai regilor. Prin tradiţie enciclicele, decretele papale, sunt adresate „ad urbi et orbi – oraşului (Romei) şi lumii”. Imperiul Roman cuprindea metropola Roma, provincii, colonii şi cetăţi autonome. De aici a rămas dihotomia dintre capitală şi provincie, dar şi superioritatea afişată de locuitorii capitalelor. Statele Papale, alcătuite din principatul Beneveto, ducatul Pontecorvo, republicile Bologna şi Ancona, provinciile Emilia, Romagna, Campania şi Latium, sunt alipite Italiei la 12 octombrie 1870. Cu toate acestea privilegiile nobilimii papale, nobilimii negre, au rămas neatinse până la 28 martie 1968. ”Istoria este singurul laborator pe care îl avem pentru a testa consecinţele gândirii”, scria filosoful Etuenec Gilson. Poate de aceea omul de afaceri american Brewster Kahle a pornit înfiinţarea celei mai complete biblioteci a lumii.Va cuprinde câte un exemplar din fiecare carte scrisă vreodată. (Marian Rotaru)

Leave a Comment