Google

Din vechime (VI)

Written on:septembrie 6, 2014
Comments
Add One

Imagine din Banatul Clisur copyŢăranii din ţările române s-au organizat în comunităţi numite slobozii, plaiuri, câmpuri, cobâle şi crânguri. De aici au rămas toponimele aşezărilor Crâng, din Tutova ori Crângeni din Teleorman. Satele ţăranilor apuseni nesupuşi nobilimii formau republici rurale şi cantoane. Unele dintre republicile ţărăneşti vestice se menţin în virtutea tradiţiei. Exemple sunt Ţara Areler în Valonia, Butjadingen, Hadeln, Stedingen Erland, Wursten în Saxonia Inferioară, Dithmar în Holstein, Odenwald în  Baden, Pădurea Palatinat sau Bregenzerwald în Voralberg. Cantoanele sunt similare judeţelor românesti Termenul vine din latinescul cantus şi elinul kanthos, ambele însemnând colţ. S-au constituit în colţurile de ţară depărtate de oraşe. În landurile germane, în Franţa şi Luxemburg, cantoanele sunt unităţi administrative. Belgia are trei cantoane autonome locuite de germani. Au adoptat cantoane Costa Rica, provinciile Columbiei, Quebec, Ontario şi China ca diviziuni ale districtelor li, iar Bosnia – Herţecovina a renunţat la krajuri, în favoarea cantoanelor. Numai în Elveţia cantoanele au evoluat la statalitate. Sunt formaţiuni republicane, cu excepţia unuia dintre cele 26 de state federale ale Elveţiei, Neuchâtel, fost principat până la 1857. Ban este un titlu nobiliar balcanic echivalent cu occidentalul duce. Etimologic, ban vine din tracă şi persană, unde înseamnă şef de clan. Cuvântul banyan apare în limba avarilor. Aceşti migratori a căror nume este sinonim cu lăcomia vorbeau un idiom turanic. L-au avut pe banyan, fie împrumutat, fie din substratul indoeuropean, având în vedere părerea lui Vasile Lovinescu că avarii se trag din sciţi. Un sat numit Ban există în Punjab, iar un altul în provincia persană Markazi. Provincia Bakhtiari din Iran are oraşul Ben.

Iniţial în Moldova şi Muntenia, rangurile de cneaz şi ban se confundau. Astfel în secolul XIV vornicul Moldovei de Jos, Sima Boldur, era căsătorit cu cneaghina Marina, fiica banului Dragomir. Ulterior titlul de ban va căpata individualitate, dar va fi onorific fără conotaţie teritorială. Spre deosebire, în Transilvania au existat banatele Gilăului şi Feneşului. Rangul a avut strălucire în Oltenia, organizată ca federaţie de bănii locale, supuse marelui ban din Craiova. Din 1761 atribuţiile marelui ban al Olteniei devin fomale. Oficial marea bănie a Olteniei a existat până în 1831. În 1858 rangul de ban dispare din Moldova şi Ţara Românească. Banatele Severinului şi Timişoarei au fost o formaţiuni conduse de guvernatori care  reprezentau pe regele ungur, purtătorul titlului de ban. În 1526 partea estică a Severinul este alipită Olteniei, iar vestul formează banatul de Lugoj şi Caransebeş, existent până în 1699. Banatul Timişoarei este desfiinţat în 1778. Sârbii au numit Clisura Dunării Banatul Clisurii, dar regiunea nu a constituit un ducat. După 1878, anul când ţara lor devine principat, urmaşii bulgarilor stabiliţi în Banat din secolul XVIII se reîntorc la sudul Dunării. Satele repatriaţilor sunt numite impropriu Banatul Bulgăresc. În afara Principatelor Române, rangul de ban a fost întâlnit în Serbia, Croaţia, Slavonia, Bosnia şi Herţecovina. A existat de exemplu Banatul Belgrad până în anul 1521. Dealtfel în perioada 1929-1941, unitatea administrativă în regatul Jugoslaviei a fost banovina. Băniile iugoslave sunt desfiinţate oficial în 1945. Ca recurs la tradiţie premierii Croaţiei, Voievodinei şi republicii Srpska poartă onorific rangul de ban şi tot onorific, regiunii sârbeşti Macva i se recunoaşte statutul de bănie. Macva a avut în frunte bani până în anul 1500, după care devine paşalâc turcesc. Toponime derivate din substantivul ban, se întâlnesc în România (Ban din judeţul Sălaj şi Bănia din Caraş Severin), în Bosnia (Banja Luka şi Banovici) şi în Croaţia (Banova Jaruga). De la vechii bani vin numele a două provincii, Bania din Croaţia şi Banat din România. La 31 octombrie 1918, dorind să blocheze unirea Banatului cu România, şvabii şi ungurii proclamă la Timişoara, republica Banat. Este desfiinţată la 15 noiembrie acelaşi an de armata sârbă, care ocupă întrega provincie. La 28 iulie 1919 se instaurează administraţia românească. Şvabii proclamă la 16 aprilie 1920 republica Banat şi Bacica constituită ca  federaţie de cantoane etnice. Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920 desfiinţează statul şvab, dar obligă România să lase sârbilor vestul Banatului şi să cedeze Ungariei 284 kilometri pătraţi din nord vestul provinciei. În aprilie 1941 tentativa guvernului român de a alipi Banatul de Vest, Timocul, Morava şi Craina Negotin eşuează datorită opoziţiei germane. Moneda divizionară a leului aminteşte de nobilii bani. Termenul este intraductibil în altă limbă. Substantivul ban înţeles ca echivalent universal al mărfurilor coboară din sanscritul vanij – comerciant. Din vanij vine numele castei bania din Bengal, formată din negustori, bancheri, zarafi, cămătari. Voievozii erau egalii ducelui. Conducători cu rang voievodal au existat în ţările române, Boemia, insula Rugen, Lusacia, Halici şi Volânia. De la ei se trage toponimul Voivodina. La finele secolului XIX, hajducii, muntenii bulgari, mai aveau încă voievozi. Satele românilor şi sârbilor din Banat au fost conduse de cnezi până în 1920. Peste grupurile de sate era mai mare voievodul. Cnezi se chemau şi fruntaşii obştiilor săteşti, zadruga, din Bulgaria şi Serbia. Zadruga dispar la finele secolului XIX. Rusia, Georgia şi tătarii din Crimeea şi Tătaria Mică au avut cnezate până la instalarea bolşevicilor. Titlul de voievod este acordat onorific în Serbia, Muntenegru, Croaţia, Macedonia şi Bosnia. Polonia este  împărţită în voievodate. Sangeacurile, unităţile administrative otomane, erau foste feude nobiliare autonome. Se divizau în kadilukuri, puse sub ascultarea unui kadiu – judecător. Serbia are regiunea Sandzak, pe vremuri sangeac turcesc. În secolul XIX sangeacurile sunt unite în beylerberlikuri, conduse de un paşă. Din 1938,Turcia transformă paşalâcurile în provincii civile numite vilayet. Egiptul le desfiiţează în 1958. Paşalâcuri mai există doar în Maroc. ”Istoria este nisipul care rămâne în clepsidra timpului”. Aforism de Mihai Enachi. (Marian  Rotaru)

Leave a Comment