Google

Democraţia lui “Cine ştie cunoaşte”

Written on:februarie 3, 2014
Comments
Add One

parlament1Acum aproape 25 de ani ne-am trezit din ţară cu cea mai democratică Constituţie din lume într-o ţară care se numeşte democratică în context European. Dicţionarul spune despre democraţie că este “guvernare de către popor, puterea supremă revenind poporului şi fiind exercitată direct de el sau de reprezentanţi aleşi conform unui sistem electoral liber”. Abraham Lincoln definea democraţia ca fiind un mod de guvernământ “al poporului, de către popor şi pentru popor”. Pe scurt spus, democraţia este instituţionalizarea libertăţii. Definirea libertăţii are un sens atât de larg încât la noi a fost interpretată în modul cel mai personal avantajos de către indivizi fără caracter aflaţi pe diverse funcţii plătite de stat prin numire politică sau pile. Peste tot vedem că personaje de doi bani aflate pe funcţii efemere, care dorm dacă citesc mai mult de un rând, au reţinut din DEX că libertatea înseamnă “posibilitatea de a acţiona după propria voinţă sau dorinţă”. Şi aşa, în aproape 25 de ani, am ajuns la un sistem anti-democratic perfect instituţionalizat. Peste tot se respectă democraţia bunului plac. Eşti pe funcţie, ai o mică firmuliţă, tai şi spânzuri pentru că în viziunea şefilor fără pregatire aceasta este libertatea democratică obţinută cu sânge la revoluţia copiilor, cum mai este persiflată de “dezvăluitori”. Nimic nu se face fără voinţa şefului care, neavând nimic în cap de cele mai multe ori, are ca singură pretenţie pupindosismul subalternilor săi. Şi cam tot în aceeaşi perioadă de timp în care s-a construit ţara modernă cu o industrie şi agricultură competitivă, drumuri şi poduri, s-a realizat distrugerea şi falimentul generalizat. Dacă înainte mergeai în străinătate şi cumpărai un produs industrial te mirai dacă nu scria “Made în România”. Acum este o legendă uitată. Orice străin care ne vizitează ţara şi are tangenţe cu democraţia noastră instituţionalizată va spune că suntem unicat în lume. Vorba din bătrâni: “câte bordeie, atâtea obiceie”. La stat cel puţin dacă esti şef stai. Eşti subaltern, eşti sclav pe moşia şefului şi trebuie să ai numai coloană vertebrală elastică, buzele fierbinţi şi “stai” fără probleme. Dacă vrei să faci treabă, ai conştiinţă, eşti periculos şi rămâi pe drumuri. Clasă muncitoare nu mai avem şi pericolul comunismului a dispărut pentru totdeauna. În schimb s-a dezvoltat şi funcţionează perfect clasa întreţinuţilor cu ajutor social formată din indivizi care au ajuns să creadă că este o ruşine să muncească. Vorba “doar n-oi fi prost să muncesc” a devenit o filosofie a maselor de leneşi. Treaba nu este rea, dar va ţine până când statul nu va mai putea împrumuta bani pentru subvenţionarea lenei şi străinii ne vor cumpăra pe gratis. Într-un viitor apropiat marea masa de întreţinuţi social nu va mai primi subvenţia penru lene şi în loc să lucreze pe pământurile şi în fabricile pe care le aveau odată vor fi obligaţi să muncească la străini în ţara lor, plătiţi la nivelul subvenţiilor de acum. S-au învăţat să trăiască de azi pe mâine şi nu trebuie schimbate obiceiurile sărăciei! Străinul nu vine să aducă bani în ţara ta, străinul vine să faca bani pentru el şi ţara lui. În 25 de ani cu atâţia şefi cu plăceri pidosnice, n-a realizat niciunul acest adevăr universal confirmat şi viitorul apropiat îi va transforma şi pe ei în şomeri sau muncitori la străini. Dar cine este prost să-şi bată capul sec cu viitorul? I-ar asurzi zgomotul şi cu doctorii stăm cam prost. Ce frumos va fi în câţiva ani pentru alţii! La marea naţionalizare din 1948 autohtonii nu aveau aproape nimic al lor. Totul era pe mâna ţărilor străine şi oamenii mureau de foame. Şefii semi-analfabeţi de azi care se înconjoară numai de pidosnici, leneşi şi incompetenţi nu au apucat să înveţe istorie pentru că ar fi fost prea multă ştiinţă în capul lor rotund cu mintea într-un colţ, de altfel singura lor performanţă intelectuală. În democraţia noastră actuală legile sunt făcute ca să ne lăudăm la străini cu legislaţia democratică pe care n-o ştie şi n-o citeşte nimeni. Când mai vine câte un comisar european sau se mai întâmplă câte o boacană de o imbecilitate inimaginabilă care mai costă şi vieţi omeneşti, află şi ei ce spune legea, taie capetele la câţiva şefuleţi lămuriţi să fie victime, ca să se arate cum este sancţionată pe unde scurte incompetenţa generalizată. “Şeful” prost îi consideră pe toţi proşti, având o problemă firească în ceea ce priveşte stima de sine. Incompetenţii se arată în public unii pe alţii cu degetele lor de mojici. Şi ţara se guvernează singură după bunul plac al grupurilor de interese coordonate de străini care, spre cinstea lor, ştiu ce vor. Cine nu are un scop în viaţă nu are pentru ce trăi. Părinţii îşi educă copiii să îşi caute de lucru pentru a chivernisi şi materializa scopurile altora. Educaţia de rob este cultivată la scară naţionala de “cine ştie cunoaşte”. Televiziunile deţinute de semi-analfabeţi încununează prin uniformitatea emisiunilor imbecile apogeul inculturii celor care le patronează. În concluzie, democraţia în ţărişoara asta funcţionează perfect favorabil pentru toţi cei care văd că ea este aplicată numai în declaraţii şi pe hârtia care nu e citită de nimeni.

Presedinte EuroDEMOS, Morel Bolea

Leave a Comment