Google

De ieri și de azi – oameni de seamă ai orașului Vaslui

Written on:august 31, 2021
Comments
Add One

„Zilele municipiului Vaslui” sunt bun motiv, prilej, pretext de a trimite către „cetitori” câteva cuvinte despre oameni remarcabili ce s-au născut în acest oraș. E satisfacție și imensă bucurie să pot consemna când au trăit, ce profesii vor fi avut acești oameni însemnați ai urbei noastre și ce anume a decis ca ei să rămână în istoria culturală a localității noastre. Fost-au și sunt membri ai Academiei Române, profesori universitari ai diferitelor discipline predate în universități din țară și străinătate, cercetători, chimiști, biologi, matematicieni recunoscuți pe plan mondial, generali de armată adevărați eroi pe câmpurile de luptă,  istorici, doctori în medicină și fizică, pictori, magistrați, economiști, publiciști, scriitori, muzicologi, actori. Aniversând dar și comemorând ne-am amintit anul acesta de vasluienii Ioan Adam (scriitor), Stan Golestan (compozitor), Aglae Pruteanu (actriță), Eliza Petrăchescu (actriță),  Constantin Motăș (biolog), din anii din urmă alăturându-li-se Constantin Tănase. 

A ști cât mai multe despre activitatea lor, consider că e datorie civică, doar cunoscând putem înțelege mai bine măreția și moștenirea ce ne-au lăsat. Foiletarea celor câtorva monografii ale județului Vaslui, verificarea datelor astfel obținute cu informațiile sumare cuprinse în alte câteva dicționare ale personalităților vasluiene, înlesnește aducerea sub ochii dumneavoastră a unei bogate enumerări de nume, oameni, fapte din vechime dar și mai apropiate în timp de vremurile noastre. Sunt doar o parte din vasluienii cu care ne mândrim, semnele trecerii lor, realizările lor meritând a fi amintite mai des. Repet, selecția de astăzi referi-se-va la prestigioși vasluieni, definiți astfel prin locul nașterii, orașul municipiu de județ!

Istoria locului amintește cu mândrie despre Ion Popa din Vaslui, trăitor pe la 1519, cunoscut preot, cărturar și diac. Pregătit la Mănăstirea Neamț, preotul Ion Popa a fost peste 40 de ani parohul Bisericii Sf. Ioan Prediteci din Vaslui, zidită de Ștefan cel Mare (1490). Prin grija lui, biserica a păstrat texte vechi de cultură românească ce au fost studiate secole mai târziu de Gheorghe Ghibănescu, considerate și clasificate ca surse documentare cu valoare patrimonială deosebit de importante în elaborarea cărții „Vaslui – studiu și documentare”. Există dovezi scrise că preotul Popa Ioan a fost un harnic și patriot copist care a realizat și transmis numeroase manuscrise din opera lui Coresi. A copiat în Mănăstirea Șchei din Brașov primele cărți tipărite de diaconul Coresi: „Tetraevanghelul” (1561), „Evanghelia cu învățătură” (1581),  le-a adus în Moldova spre a fi de folos preoților să poată „propovădui și spune oamenilor învățătura după cetitul evangheliei”.

1834 este anul în care Tausig Benjamin venea pe această lume cu scopul precis de a deveni medic al orașului Vaslui, altfel cum putem explica revenirea aici după absolvirea facultății din Viena! Va deveni director al Spitalului „Drăghici” punând bazele unității spitalicești, organizând și asigurând condițiile necesare. Avea în subordine și Spitalul Israelit, asigura asistența medicală nu numai pentru locuitorii Vasluiului ci și pentru localitățile învecinate, precum și pentru Regimentul 24 Infanterie. Editează în 1870 prima revistă de științe medicale, publicație cunoscută sub numele de „Spitalul”. În doua parte a vieții pleacă la Iași la Spitalul „Spiridon” (1890), remarcându-se ca un bun doctor diagnostician. Prelua cazurile cele mai grave, acorda asistență medicală gratuită nevoiașilor, bătrânilor, văduvelor.

La 23 august 1869 se năștea în Vaslui Nicolae Petala cel ce avea să devină unul din generalii Armatei României din Primul Război Mondial. Comandant al Armatei a IV-a, a participat la majoritatea luptelor remarcându-se la Lainici, Dobrogea, Moldova, fiind recompensat cu numeroase ordine, medalii românești și străine. În 1924 a fost numit inspector general al armatei, funcție pe care o va îndeplini cu onoare până la pensionare. A fost un om dăruit muncii culturale, insuflând militarilor dorința de a citi, de a ști. Periodice precum „Revista Armatei”, „Cultura poporului”, „Munca intelectuală”, „Lumea intelectuală” au apărut și au fost difuzate sub directa sa coordonare în școli, licee și garnizoane militare. Este autorul unor apreciate lucrări de specialitate. A fost publicist și gazetar, colaborator al „Convorbirilor literare”, „Neamului Românesc”.

Rășcanu Ion (n. 1872, Vaslui – m. 1952, Sighet) s-a născut într-o familie de învățători, ambii părinți profesând la Școala primară de băieți nr. 1 din Vaslui. Elev sârguincios, termină clasele primare cu nota 10, face liceul militar la Iași continuând studiile la Școala Superioară de Război la București. A luat parte la primul război mondial, participând în calitate de general de divizie la luptele de la Mărășești, Oituz, Mărăști. După război este numit ministru al Apărării Naționale, deputat și primar al Bucureștiului. A fost deputat de Vaslui (1931), primar al urbei noastre (1938-1942). În timpul mandatului lui se construiește uzina electrică introducându-se astfel iluminatul public, s-a realizat prima aducțiune de apă la Chițoc (1939), s-a sistematizat Grădina publică „Copou”. S-au construit o seamă de clădiri importante: Palatul Cultural (1939), cartierul „Ștefan cel Mare”, Mausoleul Eroilor din Cimitirul Eternitatea. Rășcanu Ion este ctitorul bisericii „Cuvioasa Paraschiva”, din vremea sa a început construcția Primăriei (1942). Din păcate va fi arestat în toamna lui 1946, întemnițat la Sighet unde moare după 6 ani de grea detenție.

Mironescu George (n. 1874, Vaslui –m. 1949) este cel care avea să devină un mare om politic, industriaș, jurist, fruntaș al aripii drepte a Partidului National Țărănesc, deputat, senator, prim-ministru și rezident regal. La doar 30 de ani era deja profesor universitar în capitala României, fiind întâiul personaj originar din Moldova devenit decan la o facultate din cadrul universității din București (1906). S-a afirmat în plan politic fiind fervent apărător al drepturilor românilor ce se aflau în Imperiul Austro-Ungar, a fost un partizan al necesității realizării unirii Transilvaniei cu România, iar după terminarea primului război mondial el este unul din acei mesageri ai țării trimiși în Franța în vederea încheierii tratatelor de pace. A elaborat un amplu studiu (destinat străinătății) în care oferea date competente referitoare la cauzele pentru care țara noastră a participat la primul război mondial, arătând, argumentând lumii necesitatea aducerii în granițele românești a provinciilor care de secole se aflau incluse în imperiile învecinate cu România. Prim-ministru (1930) în perioada crizei economice generale, va încerca să scoată țara din impas prin aplicarea unui regim de severe economii, apelând și la un împrumut extern. Pe plan politic intern va lua poziție față de agresivitatea Gărzii de Fier. În 1929, George Mironescu a fost ales membru de onoare al Academiei Române, apreciindu-se legăturile făcute de vasluianul nostru între două științe precum dreptul și filosofia. Căzut în dizgrația comuniștilor, i se retrage titulatura academică, scrierile sale sunt scoase din biblioteca academiei precum și din celelalte biblioteci publice din țară, fiind interzisă publicarea numelui său dar și consemnarea în vreo bibliografie a titlurilor lucrărilor sale. Reparația postumă a nedreptăților ce i s-au făcut a venit abia în 1990 cu repunerea în drepturi ca membru de onoare al Academiei Române.

Negură Mihai (n. 1880, Vaslui – 1944), inginer, deputat, senator de Vaslui în Parlamentul României (1922-1936), a deținut funcții mari în mai multe guverne liberale fiind subsecretar de Stat la Ministerul Domeniilor și Agriculturii, Ministerul Cooperației. A ajutat foarte mult județul Vaslui prin repartizarea unor fonduri substanțiale și a donat personal 37 milioane lei. A apărat în Parlament drepturile țăranilor, a făcut parte din Comitetul de inițiativă a ridicării în orașul Vaslui a Monumentului Eroilor Neamului din Cimitirul „Eternitatea” (1926). A contribuit la înființarea camerelor de comerț și industrie din țară.

Alaci Valeriu (n. 1884, Vaslui – m. 1955) profesor matematician, publicist. Este absolvent al gimnaziului „Mihail Kogălniceanu”, promoția 1900-1901, urmând studiile liceale în Iași. Licențiat în matematică în anul 1909 la Facultatea de Științe a Universității sin București, Alaci și-a susținut teza de doctorat la aceeași universitate, coordonator științific fiindu-i Traian Lalescu. Începând cu anul 1921 e numit profesor la nou înființata Școală Politehnică din Timișoara, ocupând ceva mai târziu Catedra de analiză matematică și funcția de prodecan al Facultății de Electrotehnică din cadrul Universității Politehnice din Timișoara. O activitate importantă a profesorului Alaci este legată de „Revista de Matematică din Timișoara” fiindu-i redactor șef (1922-1949), reușind să trezească interesul pentru matematică în rândul generațiilor de tineri. Aici publică majoritatea lucrărilor sale, cea mai importantă fiind „Trigonometria pătratică”. A fost membru al Societății de Științe Matematice din România, colaborator al revistei „Gazeta Matematică”, premiat de două ori (1910, 1912) cu premiul Hillel.

Anul 1887 avea să dea Vasluiului un mare cântăreț de operă Edgar Istratty, absolvent al universității pariziene L’Ecole de Droit cu licență în drept! Studii de canto face tot în Paris (1908) unde concertează alături de nume mari (Maurice Chevalier, JeanneCalas), în țară debutând pe scena Teatrului Național din București cu tablouri, acte din „Parsifal” de Wagner, acompaniat la pian de George Enescu (1914). În timpul primului război mondial se alătură artiștilor refugiați în Iași, continuând să dea concerte de opere și lieduri. Pentru activitățile sale artistico-umoristice a fost decorat. Este unul din cei 11 fondatori ai Operei Române din București (1919), al cărei „artist pe viață” a devenit în 1938.  A fondat primul sindicat al artiștilor dramatici și lirici din țară. În 1943 face prima imprimare de discuri, iar în 1958 prima imprimare pe bandă de magnetofon. Pentru calitățile sale interpretative statul îl recompensează cu titlul de „artist emerit”. Moare în 1967, soția Ella Istratty, doctor în estetică muzicală transformând casa într-un adevărat muzeu așteptându-și oficializarea.

Calmuschi Constantin (n. 1908, Vaslui  – m. 1987, Iași) a fost actor. După absolvirea Conservatorului de Arta Dramatică din Iași, va activa toată viața ca actor la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”. Mult timp va fi coleg cu Anny Brăeski, Ștefan Ciubotărașu, Aglae Pruteanu (ca să amintim doar de vasluieni). Sub bagheta unor mari regizori a fost un excelent interpret de roluri secundare din dramaturgia românească și universală.  În 1935 face parte din distribuția filmului muzical „Big-Bang” jucând alături de actori celebri ai teatrului „Cărăbuș” înființat de marele nostru Constantin Tănase.

Mitru Valer (n. 1909, Vaslui – m.1987), publicist și scriitor. După ce se formează ca publicist la reviste ieșene și vasluiene, fondează în orașul natal (1946) „Cronica : Jurnalul de informație generală” încercând să îi confere un caracter cât mai deschis, informativ, operativ. Deși e bine făcută, cu rubrici politice, sociale, culturale, literare, Cronica apare în doar câteva numere, strivită sub greutățile materiale ale vremii. Valer Mitru a lucrat în redacția unor reviste ieșene (Cronica, Flacăra Iașului), la Radio Iași, încântând cititorii și ascultătorii cu însemnările și eseurile sale scrise cu finețe și rafinament intelectual, cu o îndemânare publicistică remarcabilă. A fost unul din cei mai importanți publiciști pe care i-a dat Vasluiul în a doua jumătate a veacului trecut.

Popovici Dinu (n. 1925, Vaslui) a fost cunoscut doctor în științe medicale, cardiolog, om de știință. Școlit la Liceul „Mihail Kogălniceanu”, promoția 1944, va urma Facultatea de Medicină, se va specializa la Moscova, Paris, Anvers. A fost membru corespondent al Societății Medicale din Paris, membru al Fundației Eugen Hertage din Anvers, cardiolog renumit la Institutul de Endocrinologie din București, publicând de-a lungul vieții peste 100 de lucrări științifice.

Sorohan Elvira (n. 1934, Vaslui) aduce faimă, cinste municipiului nostru prin realizările sale. A devenit filolog și istoric literar, profesor universitar. Susține lucrarea de doctorat în 1972 cu monografia „Miron Costin” și obține Premiul Asociației Scriitorilor din Iași în 1978 pentru volumul „Cantemir în cartea hieroglifelor”. Publică volumele de istorie literară „Ipostaze ale revoltei lui Heliade Rădulescu și Eminescu” (1982), „Introducere în opera lui Ion Budai Deleanu” (1984), „Introducere în istoria literaturii române” (1996), „I. D. Sârbu sau suferința spiritului captiv” (1999). Este autoare a numeroase prefațe și postfețe la operele lui M. Costin, V. Alecsandri, C. Negruzzi, D. Cantemir, I. Creangă, I. Neculce. A colaborat la „Dicționarul general al literaturii române”, nelipsită din paginile publicațiilor periodice „Revista de istorie și teorie literară”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Dacia literară”, „Jurnalul literar”, „România literară”, „Analele Universității Al. I. Cuza”.

State Ion (n. 1937, Vaslui), este unul din cei mai buni ilustratori de carte reprezentând grafica românească. Artist plastic, a început să expună încă din 1963 la toate expozițiile anuale de grafică din țară, fiind prezent în numeroase expoziții din străinătate: Leipzig, Berlin, Belgrad, Tokio, Edinburgh, Montevideo, New-York, Moscova, Israel, Sao Paola, Buenos Aires. Ilustrează multe cărți din literatura română și universală. Este deținător al unor însemnate premii internaționale: UNESCO (1963), Premiul I pentru grafică ( acordat de Uniunea  Artiștilor Plastici), Medalia și Diploma Golden Pen (Belgrad, 1966).

Jijie Dumitru (n. 1939, Vaslui) absolvent al Facultății de Electrotehnică a Politehnicii din Iași a dovedit abilități în domeniul muzicii, stăpânind tehnica interpretării la pian, chitară bas, orgă, baterie, acordeon, fluier, muzicuță. Apreciat metodist al Casei de Cultură și al Centrului de Îndrumare a Creației Artistice, dirijor de coruri și formații artistice de amatori a alocat timp și dăruire fondării și conducerii formațiilor de muzică ușoară „Mira”, „Metronom”, „Octava”. Succese deosebite a obținut în pregătirea tinerilor, în acest sens detașându-se solista Doina Moroșanu câștigătoare a trofeului „Steaua fără  Nume”. A compus piese muzicale difuzate la Radio România, Radio Iași, TVR 1 în interpretarea unor cunoscuți cântăreți de muzică ușoară și a obținut numeroase distincții la concursurile naționale de creație muzicală.

Patriche Ion (n. 1941, Vaslui) adaugă numelui său preocupări inginerești și de inventator cu trei brevete. Profesor, publicist, epigramist. A profesat ca inginer electronist la Fabrica de Rulmenți Bârlad, trecând apoi la catedra mai multor licee din municipiul Vaslui. A debutat în ziarul „Rulmentul Bârlad”, nelipsit fiind din paginile ziarelor locale, având numeroase prezențe publicistice în reviste literare naționale. Este membru fondator al cenaclului epigramiștilor „C. Tănase” din Vaslui. Din volumele ce cuprind epigramele sale amintim: „Plecat-am nouă din Vaslui”, „Umorul s-a născut la Vaslui”, „Satana în minijup”.

Popa Petru Ștefan (n. 1942, Vaslui), absolvent al Liceului „Mihail Kogălniceanu” promoția 1961  a fost un reputat fizician, doctor, cercetător științific la Institutul de Fizică Atomică din București, devenind specialist în fizică și tehnică nucleară cu numeroase lucrări științifice publicate. A ocupat și funcția de subsecretar la Ministerul Mediului.

Codreanu Mario-Darius face parte din generația multora dintre noi, născut fiind în 1967. Este doctor în medicină veterinară, publicist, cercetător. A urmat cursurile Liceului „Emil Racoviță”, apoi pe cele ale Facultății de Medicină Veterinară din București (cu licență în 1993). A lucrat ca preparator, asistent, șef de lucrări, a susținut doctoratul în 1999, obținând titlul de „doctor în științe”. A ocupat funcția de președinte al Asociației Medicilor Veterinari din București, a tipărit lucrări de specialitate dintre care amintim: „Diagnosticul de laborator în toxicologia veterinară” (1998), „Elemente de farmacoterapie anti helmică la rumegătoare” (2000), „ Osteopatiile nutriționale la câine” (2000), „Diagnosticul ecografic în bolile interne la animale” (2000).

Daniel Grosu este vasluianul care nu a părăsit locurile nașterii sale, aici începându-și activitateade condeier mai întâi ca redactor al unor publicații vasluiene: „Oferta”, „Phoenix”, „Semnal”, „Monitorul de Vaslui”, „Observatorul”, „Est Expres”. Colaborator, corespondent la ziare locale, regionale și naționale.  Primul volum de proză apare în 1998 („Eu și păcăliciul”) urmate de „Dincolo de iubire” (2002), „Călugărița” (2007), „Când norii se sărută” (2007), „Dedesubt” (2010), „Demnitate vândută” (2015), „Dincolo de viață” (2018).

Dudău Radu (n. 1969, Vaslui) trebuie inclus în prezentarea de astăzi ca publicist, fizician și filosof. A făcut studii universitate la Facultatea de Fizică din Iași, apoi la Facultatea de Filosofie a Universității „Al. I. Cuza” Iași, publicând studii și lucrări științifice în Revista de Filosofie. A obținut doctoratul în filosofie la Universitatea din Oxford unde a fost oprit ca asistent și cercetător.

Contemporan ne este și Miron Cătălin Petru (n. 1970, Vaslui) cercetător în domeniul fizicii, doctor în fizică. Termină liceul în 1989 la clasa speciala de matematică-fizică a Liceului „Mihail Kogălniceanu” , absolvă Facultatea de Fizică a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Remarcându-se ca un student eminent și cercetător în domeniul fizicii corpului solid și al fizicii teoretice, a obținut o bursă de studii în Franța la Ecole Normale Superiore din Lyon, unde obține licența. După susținerea tezei de doctorat (sub îndrumarea lui Marc Simon, Paul Morin cercetători științifici la Universitatea Paris) i se conferă titlul de doctor în științe (1997). Va continua postdoctoratul la aceeași instituție de renume, parcurge un al doilea în Suedia la Laboratorul Max al Universității LIND. A publicat peste 100 de studii și articole, comunicări științifice în diferite reviste de specialitate din străinătate. Activ participant prezentând  lucrări la congrese, conferințe, seminarii internaționale (Franța, SUA).

Trebuie să menționez că dicționarele valorilor spirituale vasluiene cuprind notate în ordine alfabetică peste 50 de nume legate strict prin locul nașterii de orașul reședință de județ, dar cred că sunt cu mult mai multe pentru simplul fapt că cele mai recente surse de informare au văzut lumina tiparului acum două decenii, necuprinzând pe cei aflați atunci la început de carieră și nici pe cei ce s-au afirmat ulterior. De asemenea, gândiți-vă că astfel de lucrări oricât de laborioase și documentate ar fi, matematic vorbind nu pot acoperi cu o acuratețe de 100%  tot ce înseamnă sclipire culturală și științifică locală. Poate tocmai de aceea ar fi binevenită o reeditare….

Mihaela Ochianu – Biblioteca Județeană „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui

Bibliografie: Aurel Zugravu, Petre Iosub, Ion Al. Angheluș – File de monografie (Întreprinderea Poligrafică Iași, 1973); Aurel Zugravu, Petrea Iosub – Vaslui: monografie (Editura Sport-Turism, București, 1980); Petru Necula, Mihai Ciobanu – Dicționarul personalităților vasluiene (Editura Cutia Pandorei, Vaslui, 2001); Mihai Ciobanu, Alexandru Andronic, Petru Necula – Cronica Vasluiului:  documente, locuri, oameni, fapte (Publirom, 1999); Bran Dumitru, Aurel Zugravu, Bauman Ion – Schiță monografică a orașului Vaslui (Comitetul Județean de Cultură și Educație Socialistă Vaslui, 1975); Traian Nicola – Valori spirituale vasluiene:  biografii (Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui, 2001).

Leave a Comment