Google

De ce nu este forță de muncă în România?

Written on:august 1, 2018
Comments
Add One

Șomajul nu este la cote destul de mici, iar asta înseamnă că sunt destui oameni fără locuri de muncă. La stat s-au făcut și încă se mai fac angajări pe salarii bune pentru nivelul de trai din România, însă rele pentru nivelul de trai din Occident. Așadar, povestea cu statul care a luat fața sectorului privat nu stă în picioare. Din păcate mediul privat în România este la nivelul epocii sclavagiste. ~n opinia multora care se plâng că nu găsesc forță de muncă, angajații sunt un fel de slugi pentru patroni care, prin mărinimia lor, le dau salarii, chiar dacă-s de mizerie. Cum poate să trăiască un tânăr cu 2.000 de lei salariu? Dacă trăiește în oraș are de plătit chirie, întreținere, mâncare, haine și așa mai departe. Salariul pe care-l dă un patron abia dacă-i ajunge pentru chirie și ceva ieftin și prost de mâncare. Pe de altă parte, dacă lucrează o săptămână pe lună „la negru” și mai primește niște ajutoare din partea statului are un venit care să nu-l lase să moară de foame. Nu e corect, dar atitudinea patronilor obligă pe mulți să apeleze la ajutoarele statului. Ideea cu ajutoarele sociale care ar fi prea mari și ar fi cauza lipsei forței de muncă e o poveste. Dacă patronul ar înțelege că el nu există fără oameni, fără angajați și ar reuși să-și schimbe mentalitatea de slugă ajunsă împărat, atunci situația s-ar schimba. Cum e să lucrezi maxim 10 zile pe lună și să câștigi 2.500 lei din muncă „la negru” și ajutoare de la stat și cum e să muncești 20 de zile pe lună și să mergi la sfârșitul lunii acasă cu 1.800 lei în buzunar? Cât privește pe cei care primesc ajutor social, mulți dintre aceștia nu mai pot presta o muncă bine plătită pentru că au vârste înaintate sau sunt bolnavi ori s-au îmbolnăvit de stat prin cârciumi. Așa că nu statul este vinovat, ci doar patronii care nu gândesc în sistem capitalist. Cei care vor să găsească forță de muncă bine pregătită care să-i aducă plus valoare sunt obligați să facă investiții în oameni. Un patron de service auto spunea că nu găsește lucrători. Ce salariu oferă? 1.700 lei lunar cu tot cu niște amărâte de bonuri de masă. Dacă salariatul încearcă să-și completeze venitul făcându-și meseria după program și află patronul e jale. Omul însă nu poate să se întrețină doar cu 1.700 lei lunar. Când își vor schimba atitudinea patronii atunci vor găsi și angajați de calitate. Ce nu înțeleg acești slugoi ajunși împărați este că un salariat prost plătit nu aduce plus valoare, nu trage pentru dezvoltarea companiei în care lucrează, ceea ce înseamnă că pierderile sunt tot ale patronului.

Va exista cât de curând o presiune din partea statului care a mărit lefurile. De asta e și bătaia pe posturile scoase la concurs de instituțiile publice. Când funia ajunge la par, probabil se vor trezi și patronii.

Vorbeam anterior de service auto. La Mira, în Vaslui, o unitate destul de veche, e mai rău ca pe plantație. Oamenii sunt terorizați și la final de lună abia dacă numără 1.700 lei în buzunar. Peste drum, la un alt service cu „pretenții”, patronul, mare om, mare caracter, are câțiva puștani angajați pe care îi amăgește cu salariul minim pe economie, dar vrea lucru de calitate. Cine mai trimite oameni la specializare? Fără a ține pasul cu schimbările din industria auto nu poți câștiga bani, nu poți menține afacerea.

Despre societățile de confecții ce să mai spunem? Acolo mereu se fac angajări, dar lefurile sunt sub pragul minim legal. Lista e lungă și o vom detalia curând pentru că tot e la ordinea zilei subiectul lipsei forței de muncă.

Leave a Comment