Google

Credința și eroismul militarilor români în făurirea României Mari, oglindite în Imnul de Stat al României, „Deșteaptă-te, române!”

Written on:iulie 26, 2019
Comments
Add One

Dragi prieteni, dragi români, având în vedere plecarea atâtora dintre noi în țări străine, cugetăm deseori la elementele care mențin unitatea unui popor și la elementele menite să stea în calea acestei unități. Oricine cunoaște istoria României nu poate să nu fie impresionat de particularitățile care au determinat oamenii din spațiul carpato-danubiano-pontic să lupte pentru formarea unui singur stat, să numească acest colț de lume casă. Cred că și dumneavoastră vă gândiți la România cu drag deoarece aici s-a clădit identitatea dumneavoastră, aici ați fost învățați ce înseamnă iubirea, în sânul familiei și din perspectiva istoriei acestei țări ați învățat ce înseamnă viața.
Poporul român, față de alte popoare, nu a căutat niciodată să ocupe plaiuri străine ori să subjuge alte țări. Așezarea geografică a României între două mari sfere de influență, a făcut astfel încât lecțiile predate de soartă acestei țări să fie cu totul aparte. Situațiile în care s-a aflat România au cerut mereu abilități diplomatice deosebite și au antrenat capacitatea sa de a negocia. Românii nu au rezonat niciodată cu vanitatea, cu foamea neîngrădită de acaparare ori cu falsul sentiment că ar fi mai superiori decât alte popoare. Românii, pe parcursul istoriei, au dorit doar să dea glas chemării naturale de a conviețui cu cei care gândesc, simt și trăiesc românește, dinainte ca granițele actuale ale țării să fie trasate. Pentru ca această năzuință să prindă formă în realitate, românii, de la omul cel mai simplu, de la țară, până la omul de stat, au trebuit să își ia angajamentul unei lupte pe viață și pe moarte, angajamentul unui sacrificiu conștient pentru generațiile viitoare, angajamentul unui tribut de sânge desfășurat pe parcursul celor două războaie mondiale.
Șansele unei țări mici, aflate în dezvoltare, așa cum era țara noastră înainte de Primul Război Mondial, pentru a-și alătura teritoriile locuite de conaționali, dar ocupate de străini, erau descurajatoare. Economia, educația și pregătirea armatei noastre nu se ridicau la nivelul Marilor Puteri. Cu toate acestea, o dată apărute condițiile favorabile, românii au săvârșit imposibilul.
Duminică, 28 iulie, se împlinesc exact 105 ani de la declanșarea Marelui Război. Acest moment a însemnat pentru români startul unei curse contracronometru de instruire și înarmare a soldaților pentru a face față unui inamic mult mai bine pregătit. În plan diplomatic, conducătorii țării trebuiau să valorifice fără cusur necesitatea Marilor Puteri ca România să intre în război. Decizia trebuia luată în ciuda tuturor incertitudinilor, decizie ce ar fi avut ca rezultat ori un dezastru, pierderea a tot ceea ce România dobândise până în acel punct, ori realizarea Marii Uniri. Dificultatea de a alege era cu atât mai mare cu cât în ambele alianțe aflate în război existau țări cu intenții vizibile ori mascate de a ne ocupa teritoriul.
Dintr-o populație de 7,5 milioane de români, 7,73%, adică aproximativ 667.700 de suflete și-au dat viața pentru ca Marea Unire să se realizeze, fără a se adăuga cei 120.000 de răniți. Sacrificiul a fost făcut atât de soldați, cât și de civilii care au căzut pradă realității terifiante și crunte a conflagrației.
Se pare că pierderile umane și violența nemaivăzută din Primul Război Mondial nu au oprit țările mai puternice și mai influente să își dorească încă un astfel de conflict pe fondul pierderilor și rezultatului nefavorabil din Marele Război. Poziția strategică pe care o avem ne-a obligat mereu să luptăm pentru menținerea independenței și pentru supraviețuire. După doar 21 de ani de la încheierea războiului și de la Marea Unire, toate resursele poporului nostru trebuiau acum să fie mobilizate pentru a face față noilor amenințări ce s-au ivit cu al Doilea Război Mondial. În 1939 populația noastră număra 15.970.000 oameni, din care 500.000 morți și 332.700 răniți au reprezentat jertfa pentru menținerea unității, unitate care se păstrează și astăzi, la 80 de ani de la declanșarea conflictului.
Strămoșii noștri au avut în sânge legătura cu plaiurile natale, au înțeles pe deplin relația de interdependență și conviețuirea ce se cuvine cu tot ceea ce ne înconjoară. Pământul românesc este un dar de la Dumnezeu pe care trebuie să-l păstrăm și să-l cinstim. Astăzi avem posibilitatea clădirii unui viitor așa cum ne dorim, însă ne sabotăm noi înșine calea prin uitare, ignoranță și superficialitate. Harta României s-a format în urma sacrificiului acestor strămoși, râurile au fost înroșite de sângele lor, codrii au tremurat la sunetul focurilor de armă, iar în final țărâna le-a acoperit trupurile neînsuflețite.
Cei care nu dau importanță istoriei noastre nu realizează că este imperativ ca fiecare român să-și aducă aportul pentru dezvoltarea țării în orice clipă. Dacă pentru unii moartea a însemnat glorie, pentru noi moartea a însemnat prețul libertății generațiilor viitoare. Acest preț nu trebuie uitat, motiv pentru care Asociația Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor ,,Elena Cuza’’ Bârlad a organizat împreună cu Primăria și Consiliul local din Deda și Asociația Națională Cultul Eroilor ,,Regina Maria’’, filiala Vaslui spectacolul intitulat ,,Credința și eroismul militarilor români în făurirea României Mari’’, ce se va desfășura duminică, 28 iulie 2019 în localitatea Deda. Cu riscul de a părea că avem aspirații depășite ori învechite, alegem să reprezentăm glasul conștiinței naționale pe care trebuie clădită realitatea acestei țări, glas ascultat din ce în ce mai puțin în societatea actuală.
Pe data de 29 iulie a fiecărui an, glasul conștiinței naționale încearcă să pătrundă încă o dată în mintea și inimile românilor de Ziua Imnului Național, zi instituită în anul 1998, prin Legea nr. 99/1998. Prin evenimentul organizat propunem să ne reamintim de încărcătura emoțională ce a dus la crearea imnului pe muzica lui Anton Pann și versurile scrise de Andrei Mureșanu. ”Marseilleza românilor”, după cum obișnuia să-i spună Nicolae Bălcescu, a răsunat pentru prima dată în timpul Revoluției de la 1848. Dorința inimilor pline de bucurie și speranță, curajul de a lupta pentru țară au fost concentrate în versurile bistrițeanului instruit la școlile Blajului. Puterea de expresie a versurilor este valabilă și în prezent. După nenumărate schimbări sociale și politice care au adus la modificarea imnului națíonal ( „Trăiască regele” din 1884, „Zdrobite cătuşe” din 1948, „Te slăvim Românie” între anii 1953-1975, „Pe-al nostru steag e scris unire” , apoi „Trei culori cunosc pe lume” până la sfârşitul anului 1989) la 24 ianuarie 1990, ,,Deșteaptă-te, române!’’ a devenit Imnul de Stat al României.
Astăzi putem privi nestingheriți Podișul Transilvaniei, aflat în centrul țării, ce se aseamănă cu o cetate înconjurată de ziduri, anume de Munții Carpați. În jurul ,,țării de dincolo de păduri’’ se aștern câmpii, dealuri, izvorăsc ape ce coboară până în brațele Dunării și Mării Negre. Ni se dezvăluie o armonioasă simetrie, simetrie care a inspirat de-a lungul timpului iubirea și respectul pentru plaiurile natale. Așa cum munții, pădurile și apele aparțin acestor ținuturi, așa și sufletul românului care nu a uitat valorile tradiționale și jertfa celor care s-au ridicat la ceruri aparține pământului românesc.
În cele din urmă am dori să rămâneți cu îndemnul lui Ion I.C. Brătianu: „Sunteţi, domnilor, reprezentanţii unui popor care este mândru şi poate fi mândru de trecutul său, şi care trebuie să aibă mare încredere în viitorul său. Nu scădeţi rolul pe care el trebuie să-l aibă în lume; fiţi cât de modeşti pentru persoana dumneavoastră, nu fiţi modeşti pentru poporul pe care îl reprezentaţi.”
Nu uitați că sunteți români, că eroismul și credința sunt necesare și astăzi, în viața de zi cu zi, nu numai pe câmpul de luptă!

Președintele Casei de Ajutor Reciproc „Elena Cuza” din Bârlad, Mihai Nicolaie

Leave a Comment