Google

Ce ascunde abureala cu secretele marii conspiraţii?

Written on:aprilie 17, 2019
Comments
Add One

Pamflet jurnalistic

Pentru că avem cititori inteligenţi, voi căuta într-o formă simplă, să vă scriu cauzele  aburelilor cu „secretele marii conspiraţii”.  Aşa pot să îşi mai explice unii, din nefericire cam mulţi, de ce le merge ca la spânzuraţi. De ce suntem dezinformaţi constant, nu se face una sau nu funcţionează alta? Zilele trecute, discutând cu cineva despre secretele marii conspiraţii, am aflat baza educaţiei populaţiilor imperialiste: dacă nu îţi iubeşti poporul şi nu eşti mândru de istoria strămoşilor glorioşi eşti obligatoriu tratat ca un apatrid. Apatridul, conform DEX-ului, este o persoană care nu are drepturi cetățenești în nici o țară. Am reuşit să înţeleg uşor ce înseamnă marea conspiraţie şi consider că ar fi păcat să nu vă distraţi şi dumneavoastră cu acest „mare secret” despre care se scriu şi se vorbesc la noi tot felul de lucruri abracadabrante. Marea conspiraţie în fapt este politica de ocupare  a teritoriillor unor  ţări bogate în resurse economice  prin educarea populaţiei autohtone în psihologia apatridului. Ca rezultat  ţara respectivă este ocupată fără luptă prin faptul că populaţia autohtonă trăieşte sentimentul şi capătă filosofia apatridiei în propria ţară. Persoanele pregătite sunt exportate parşiv pentru muncă în ţările interesate. Populaţia băştinaşă rămasă acceptă fără luptă sărăcia, umilinţa şi tratamentul de apatrid. Ocupanţii plătesc cu bani autohtoni pe apatrizii duşmănoşi puşi în poziţii cheie pentru a acţiona împotriva propriei naţii. Ei sunt stăpâniţi cu sume infime comparativ cu imensele câştiguri ce se obţin de pe urma apatridismului lor. Un exemplu istoric: în perioada luptelor pentru cucerirea Americii de către englezi, francezi şi ulterior americani, a fost aplicat cu succes total apatridismul la populaţia autohtonă. Astfel, în umilinţă, indienii şi din Canada şi din America nu mai au ţară şi trăiesc în rezervaţii ca speciile pe cale de dispariţie. Sunt învăţaţi, şi acum li se pare firesc, să moară în războaiele ocupanţilor şi să le aducă omagii şi laude celor ce le-au omorât strămoşii şi i-au transformat în apatrizi toleraţi pe teritoriile lor. Ce s-a întâmplat cu strămoşii lor apatrizi care au contribuit la ocuparea pământurilor indienilor? Au fost recompensaţi de ocupanţi? Napoleon avea o vorbă „iubesc trădarea dar urăsc trădătorii”. Ce este mai jegos  decât un autohton care îşi măcelăreşte fraţii şi îşi lasă pământurile ocupate de străini? Ce s-a ales de urmaşii acelor apatrizi autohtoni lăudaţi acum ca simboluri ale făuririi neamului nostru? Pentru câteva moşii şi ceva bani au adus ocupaţia străină şi au contribuit la implementarea transformării populaţiei autohtone în apatrizi muritori de foame.  Sau poate răscoala de la 1907 a fost de prea mult bine sau nu a existat niciodată? Tot educaţia apatridă este asimilată atât de bine în zilele noastre încât perioada interbelică este admirată ca cea mai prosperă perioadă. Se uită un aspect derizoriu pentru un gânditor apatrid şi anume faptul că toate bogăţiile ţării erau în proprietatea unor străini de diverse alte naţionalităţi. Dar ce contează că la războiul de independenţă după victoria noastră domnitorul străin a oferit teritoriile noastre unor entităţi foste migratoare sau imperialiste. Educaţia de apatrid ne-a făcut mândri de statutul de apatrid trăit de populaţia autohtonă în marea ei majoritate după independenţă. Suntem mândri pentru că istoricii apatrizi laudă această perioadă glorioasă pentru ocupanţii cu haine scumpe cumpărate pe foamea şi viaţa strămoşilor noştri. Nici unui educat apatrid nu îi trece prin cap să se întrebe de ce ne lipseşte o istorie de 1200 de ani cu toate că din punct de vedere arheologic am fost permanent prezenţi pe acest pământ. Ferească Dumnezeu să te declari iubitor de patrie sau naţionalist! Corul apatrizilor te va descrie mai rău decât o troacă de porci.  Întâmplarea face ca datele dispariţiei istoriei anticului regat să coincidă cu o anumită migraţie a unei populaţii apatride ce are pretenţii teritoriale de la o populaţie autohtonă pe care a transformat-o într-o anumită perioadă istorică în cetăţeni apatrizi. Ca învăţat apatrid nu te deranjează că ai fost pregătit să îţi negi apartenenţa de urmaş a celui mai vechi şi puternic regat  a lumii antice din această parte de Europă. Ţi se pare chiar caraghios să te mândreşti cu obârşia ta măreaţă. Chiar lupţi să te umileşti că eşti prost şi cu strămoşi jegoşi. Bulgarii câştigă bani din turism cu vestiigiile arheologice care arată nivelul de civilizaţie a anticului nostru regat. La noi educaţia de apatrizi ne interzice să ne bucurăm de respectul faţă de istoria noastră reală.  Englezilor nu li se spune vikingi sau normanzi şi nici nu li se aduc osanale acestora de făuritori ai neamului englez. Germania nu poartă denumirea de Saşia. La noi de unde a apărut denumirea de români de care se pare că suntem cam derutaţi? Chiar dacă a existat un apatrid Bălcescu care a scris nişte romane istorice la fel ca Alexandre Dumas, la acesta din urmă romanele nu au ajuns în manualele de istorie a Franţei. Arătaţi-mi şi mie un român căruia să îi placă simbolul filosofiei de apatrid neautohton „Mioriţa”. Nu ni se potriveşte ca mentalitate mesajul mioriţei.  Cum de am devenit români de tradiţie când până la apariţia regatului modern lumea ne cunoştea drept daci, vlahi sau valahi. Propagandiştii şi istoricii apatrizi ne pregătesc ocupaţia totală în continuare. Mai rău ca turcii. Din câte am aflat un instrument uman apatrid se selectează relativ uşor. Trebuie să fie un mitoman cu tupeu. Acesta este selectat pentru  caracterul lui obraznic şi lacom, educat la apelul bocancilor şi plantat acolo unde este nevoie să joace după interesele economice ale altora.  În tradiţia noastră populară copiii erau educaţi că un om care nu are cuvânt este un mincinos, laş  şi uşor de transformat într-un duşman al propriei naţii. De aceea oamenii fără cuvânt şi mincinoşii erau marginalizaţi şi băşcăliţi de toată lumea. Acum, de exemplu, apatrizii puşi pe funcţii înalte confundă intenţionat educaţia tradiţională cu învăţătura şcolară. Apatrizii sunt periculoşi şi pentru cei care se folosesc de caracterul lor jegos. Apatrizii unui anumit partid politic istoric când, au fost la guvernare, au dat pe nimic bogăţii imense ale populaţiei autohtone. Ca recompensă, au dispărut ca hunii. Nu este exclus să mai vedem şi alte partide, politicieni sau funcţionari dispărând la fel dacă marea conspiraţie care în fapt este propagandă educaţională de dresaj a spiritului de apatrid este divulgată public. De exemplu, un partid politic cunoscut perioadei interbelice pentru guvernarea sa dictatorială faţă de conaţionali, apatrizii îl promovează astăzi ca exemplu de apărător al democraţiei şi îi aduc ovaţii. În concluzie, dacă vrem să avem toţi soarta pe care am mai avut-o vremelnic pe teritoriile regatului nostru antic, ar trebui să ne trezim măcar puţin şi să ne fie ruşine că am crezut propaganda şi educaţia de apatrid ce ne duce în mod calculat de alţii la acceptarea sărăciei, lipsirii de drepturi şi libertăţi. Preşedinte EuroDEMOS, Morel Bolea

Leave a Comment