În timp ce urmașii pensionarilor de astăzi încearcă să câștige voturi pe seama părinților și bunicilor, cei ajunși la vârsta înțelepciunii sunt îngăduitori și privesc mereu partea plină a paharului existenței.
În plină bătălie politică pentru drepturile pensionarilor ne-am îndreptat atenția către singura organizație și cea mai importantă organizație a pensionarilor din Moldova, respectiv Asociația Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Elena Cuza din Bârlad. Condusă bine de magistratul pensionar Nicolaie Mihai, Asociația se îngrijește îndeaproape de soarta persoanelor ajunse la vârsta înțelepciunii. Dacă am vedea mai multă indulgență, mai multă compasiune, mai multă implicare în viața cetății și din partea politicienilor de astăzi, altfel ar viața pentru toți.
“Noi, românii, pentru a ne celebra bătrânii, pentru a le aduce prinosul recunoștinței și respectul cuvenit celor care ne-au dat viață, pentru a ne venera înaintașii și pentru a ne iubi urmașii niciodată nu am avut nevoie de o zi internațională spre a face aceasta, ci dimpotrivă, această nobilă și până la urmă firească înclinație a noastră, face parte din firmamentul adânc al sufletului nostru românesc (sinonim cu creștinismul). În aceste timpuri în care mulți își pierd și sufletul și românismul și firescul, cu atât mai mult nu vom pierde niciun prilej de a ne onora Bătrânii! (Ce cuvânt frumos, plin de maiestuozitate, cuvânt pe care doar cei fără minte îl pot disprețui). Nu putem nicidecum pierde acest prilej, mai ales acum, când atât nouă, cât și dumneavoastră, celor mai în vârstă, vremurile ne trezesc amintiri amare (cu toții înțelegem despre ce este vorba, mai ales acum, în pragul celei mai incerte ierni prin care am trecut vreodată), vremuri pe care nu credeam vreodată că mai este posibil a le trăi. Pentru cei mai bătrâni ca noi, părinți, bunici, străbunici ai noștri, vă mulţumim din tot sufletul. Dumneavoastră ne-ați crescut și ne-ați învățat tot ce știm, dumneavoastră ne-ați trecut prin marea acestei vieți și vă visăm tinerețea ca pe o lume mai bună, iremediabil apusă. Ne-ați crescut și ne-ați educat, ne-ați insuflat cinstea, onoarea, onestitatea, curajul, curățenia sufletească, dragostea de Dumnezeu și de țară; majoritatea dintre dumneavoastră ne-ați crescut în case de chirpici, fără curent electric, fără gaz, fără apă și baie în casă, unele chiar și fără podele, fără pampers, fără o mie de suplimente, creme, săpunuri, fără telefoane mobile sau internet, fără spa, fără cursuri de dezvoltare personală și cărți despre depresie, slăbit sau făcut bani, fără sute de feluri de pâine și de „divertisment”, fără fastfood, supermarketuri, posturi tv sau „parteneri strategici”. În mâinile dumneavoastră pământul ca un prieten și-a dat întotdeauna rodul, supus și rușinat de lacrimile trudei și al sudorii cu care l-ați udat zilnic. Cine v-ar putea uita palmele brăzdate de trudă?! Și noi visam atunci la o lume mai bună, mai comodă, fără cruce de dus… Acum ne e mai bine? Astăzi la rândul nostru și noi am îmbătrânit. Pentru cei la fel de bătrâni ca noi: mulțumim că existați. Împreună am cutreierat acest drum și poate că nu totdeauna am ales cel mai bine. Ne-am fost aproape la bine și la rău. Împreună am clădit România de astăzi, cărămidă cu cărămidă. Oare nu suntem și noi vinovați pentru lipsa aceasta de sfințenie din lume? Oare nu am vândut și noi zestrea Bătrânilor celor dinaintea noastră (mulți dintre ei mai trăiesc și astăzi) – credință lor dreaptă și curată, gingășia și truda lor, înțelepciunea lor – mărgăritarele noastre, pe basme și povești amagitoare? Sunt momente de reculegere și reflexie, timpul nostru încă nu s-a scurs, ci dimpotrivă: vom ridica inimile și mințile noastre către Hristos – Dumnezeul și Mântuitorul nostru, către Preacurata Sa Maică, către toți Sfinții și către Sfinții Îngeri! Dacă noi vom sta lângă Dumnezeu, cine ar putea să stea împotriva noastră?! Amintirea părinților și bunicilor și tuturor înaintașilor noștri ne umple de evlavie; o evlavie pe care după cele ce tocmai le-am trăit (chiar mai ieri-alaltăieri) și încă le trăim… nu prea o mai putem avea față de nicio zi internațională (ne-am cam lămurit, mai ales noi, vârstnicii, cât ne iubesc „internaționalii” care în chip fariseic ne-au dedicat… ziua), dar precum am zis mai devreme, nu vom pierde niciun prilej a onora personalitatea bătrânilor și pensionarilor noștri, cei care sunt și care-au fost, cei care suntem și vom fi: Dumnezeu să vă ocrotească, să vă apere de tot răul și să vă umple de toată dragostea Sa, ocrotindu-vă neîncetat întreg neamul și întreaga familie și pe toți urmașii – copii, nepoți, strănepoți – și luminând pe toți cu lumina dreptei credințe întru viața cea veșnică și mântuire!”, spune foarte frumos magistratul pensionar Nicolaie Mihai în revista Asociației.
Astăzi, ca și ieri, din păcate, pensionarii sunt doar o mulțime care votează în opinia politicienilor. Articolul integral îl citiți în ediția tipărită a regionalului Informatorul Moldovei.