La granița dintre județele Vaslui, Bacău și Vrancea, întinsă pe coline mai aprige, unde cadrul natural aproape că-ți taie răsuflarea pe moment, comuna Coroiești este dovada că rolul primarului este primordial în dezvoltarea unei zone, a unei comunități. Cu sate „împrăștiate”, comuna Coroiești este astăzi comparabilă cu o comună de munte și este foarte greu de administrat, dar principalele nevoi au fost soluționate prin proiectele inițiate de administrația locală.
Să mergi kilometri de la un sat la altul, să ai 4-5 case la un drum și astfel să constați că investiția chiar și numai în pietruire ar fi mult prea scumpă pentru bugetul sărac al comunei, dar în același timp să vrei să scoți oamenii din noroi, să reușești să faci rețea de apă și canalizare într-o zonă cu beneficiari cam puțini, acestea sunt adevărate provocări pentru un primar.
De la Bârlad mergând pe drumul național spre Adjud-Onești, urcând dealuri aprige și coborând văi adânci, urmând firul șerpuitor al drumului, în vârful unui deal apare un indicator obosit de vremuri care indică drumul spre Coroiești, satul centru de comună. Multe întâmplări sunt legate de comuna Coroiești. Au fost ani când aici se căra apă cu cisterna sau apă îmbuteliată pentru că vara fântânile secau. Prin 2000 și doi-trei ani după, o vizită în satele comunei Coroiești pe timp ploios era o adevărată aventură. Astăzi, se ajunge pe asfalt în Coroiești iar în celelalte sate s-a lucrat foarte mult la drumuri pentru a deveni accesibile. Sunt și acum, uneori, probleme cu accesul ambulanței, de exemplu, în unele zone locuite de o familie sau două. „Sunt 3 kilometri de drum spre o casă. Doar ca să-l profilezi și să pui piatră costă 5 miliarde lei vechi. Am dus multă piatră pe drumurile din sate, au fost și proiecte de asfaltare, dar acolo unde am pietruit, fiind drum de pământ, piatra se cam îngroapă și e nevoie să intervii permanent. Vin cei de la Curtea de Conturi și întreabă unde este piatra. Pe drum, dar ca să reziste ai nevoie de multe straturi. Multe drumuri erau de pământ. Tot punem piatră, căutăm soluții pentru asfaltarea unor drumuri, însă rețeaua de drumuri comunale și sătești este foarte mare la noi. Acum stăm bine la drumuri”, spune primarul comunei Coroiești, Cristian Lungu.
Cu ani în urmă, primarul spunea că face un drum de asfalt care să traverseze comuna. A reușit. De la De la Coroiești ca să ajungi la Hreasca, Mireni, Chilieni, Movileni, Păcurărești, Coroieștii de Sus, e cale lungă. Acum când vorbim sunt mai multe drumuri de asfalt care fac legătura între sate și este mult mai ușor de ajuns. Fiind o comună atât de mare ca suprafață, „împrăștiată” pe multe coline, cu peste 2.000 de locuitori astăzi, am vrut să aflăm câteva idei despre viitor. Unii mai vorbesc și despre desființarea unor comune. Înainte de 1990, statul încerca să desființeze sate, să comaseze localități pentru a crește suprafața agricolă a țării. A fost o lovitură pentru mulți locuitori ai satelor. Acum vine câte unul care încearcă să reîncălzească ciorba desființării comunelor. Ce ar fi făcut bătrânii și tinerii din Coroiești sau alte sate dacă se adunau mai multe comune la un loc? Din biroul luxos e ușor să vorbești despre desființarea unor comune. Problema este că o eventuală reorganizare administrativ-teritorială, așa cum le place unora să numească haosul care va urma, aduce doar deservicii oamenilor nicidecum economii la buget. O comună cum este Coroieștiul funcționează cu foarte puțini angajați, deci unde va fi economia? Mai mult de atât, la o comună sunt posturi unice „inventate” tot de cei de la centru prin legi. Au obligat primăriile să aibă om la serviciile de urgență, la asistență socială sau la asistență comunitară și lista continuă. Ce posturi să desființezi? Pe cele pe care le-ai înființat conform legilor date de la „centru”? Lăsând „reformatorii” de talia fostului premier Emil Boc, omul care a știut doar să taie salariile celor mulți ca să facă economii cât a condus România, ne întoarcem la situația comunei Coroiești, unde un om ambițios a reușit să facă minuni. Recent a fost inaugurată o școală modernizată cu ajutorul unei organizații guvernamentale. Asta pe lângă celelalte unități de învățământ care au fost modernizate de administrația locală. „Pe apă și școli stăm bine. Am toate școlile modernizate. Avem apă curentă peste tot și am lăsat în urmă problemele care apăreau în fiecare vară când era secetă și fântânile secau. E comună mare ca întindere, avem peste 2.000 de locuitori și evident că sunt multe probleme de rezolvat, însă important este că am reușit să modernizăm drumurile principale. După cum am mai spus, e aproape imposibil să faci un drum de 3 kilometri pentru o singură casă care se află la capătul drumului respectiv. La banii aceștia fac o vilă în centrul comunei. Ești obligat să gândești dacă este oportună o investiție dar și să rezolvi problema omului. Intervenim dar în cazuri din acestea izolate este greu. Au construit oamenii case în locuri de te și miri cum au făcut acolo, dar asta e realitatea locului”, spune primarul Cristian Lungu.
Tinerii modernizează și construiesc case noi deci comuna are viitor
Spuneam anterior de școli modernizate. Am fost și am văzut în sate depărtate școli moderne unde chiotele de bucurie ale copiilor arătau că viața merge mai departe, că simplitatea adusă în prezent crește optimismul în comunitate. Sunt sate în care s-au construit multe case noi ori s-au modernizat case construite mai demult. Asta arată că viața merge înainte, că tinerii care lucrează prin străinătate fac la ei acasă mai frumos și mai bine, că într-un viitor apropiat se vor întoarce. E adevărat că mulți bătrâni privesc în lungul drumului așteptând copiii să le treacă pragul, dar important este că administrația locală a reușit să creeze un cadru propice dezvoltării în ansamblu. „Avem două proiecte de canalizare care vor începe. Apă este peste tot. La școli s-a lucrat mult. Avem 300 de copii în sistem și le-am creat cndiții bune”, mai spune primarul Lungu.
Afirmam anterior că atmosfera din preajma unităților de învățământ dădea optimismul necesar aducând încrederea că aici este o zonă vie și cu viitor. Din 2.100 de locuitori 300 sunt copii la școală. În aceste condiții cum să refuzi la finanțare proiecte pentru comuna Coroiești. Primarul Cristian Lungu a făcut eforturi supraomenești de-a lungul timpului pentru a rezolva probleme foarte importante pentru gospodarii locului. Transportul în comun este rezolvat, mai ales după ce a fost modernizat și drumul județean prin Bârlad-Ciocani-Coroiești. Oamenii au posibilitatea să facă naveta la Bârlad, ba chiar să lucreze în oraș, pentru că distanța este relativ mică. Sunt 16 kilometri până la Bârlad. Problema era drumul județean care devenea impracticabil pe timp nefavorabil. „S-au reușit multe investiții, eu sunt mulțumit pentru că sunt obiective despre care și eu abia dacă mai credeam că le voi rezolva. E adevărat că apar și nemulțumiri și facebook-ul „zbârnâie”, însă, repet, pentru o casă este imposibil să cheltui 5 miliarde ca să faci drum. Mai „reclamă”tot pe facebook că unul a rămas fără bec la poartă sau nu are încă montat, dar și aici e o problemă pentru că întinderea comunei înseamnă bani foarte mulți ca să rezolvi toate aceste situații punctuale. Se știe acum câți bani are o comună cum e Coroieștiul. E absolut necesar să-i împarți judicios în așa fel încât să beneficieze cât mai mulți oameni. Altfel spus, faci un drum de asfalt pentru 1.000 de oameni, de exemplu, nicidecum pentru două-trei familii. Cam acesta-i raționamentul. Sunt zone unde-i ca la munte. Ca să comunice o bătrână cu alta au nevoie de telefon, așa depărtate sunt casele. De asemenea, când e zăpadă e jale pe facebook. Toți vor pe moment. Avem utilaje, dar ai nevoie de jumătate de zi, de exemplu, ca să te duci și să te întorci cu buldoexcavatorul la Hreasca, Chilieni. Totodată e consum de combustibil foarte mare, însă permanent căutăm soluții și reușim. Sunt „numai” 26 kilometri de drum comunal. Cum să te împarți peste tot într-o oră sau două? Cei mai mulți oameni înțeleg dar sunt și cârcotași care „tăbărăsc” imediat pe facebook”, a mai spus primarul de la Coroiești.
Care-i viitorul unor astfel de comunități? Am fost în urmă cu peste două decenii și am fost și acum în mai multe sate ale comunei. Este incomparabil acum. Sunt drumuri asfaltate care permit accesul ușor în sate, iar oamenii au posibilitatea să se deplaseze mult mai repede. Zona este locuită din timpuri străvechi, așa că sigur are viitor. Coroieștii de Sus este un sat locuit cândva de răzeși. Satul s-a numit și Slobozia. Totodată, multe pământuri ale comunei Coroiești de astăzi au fost ale unuui boier pe nume Coroi. De aici se spune că ar veni numele de astăzi al comunei care stă de veghe la granița cu județele vecine Vasluiului. Evident că sunt și tradiții frumoase la margine de județ, iar acestea sunt promovate de copiii și tinerii comunității. Spuneam la început că aici este un cadru natural care-ți taie răsuflarea. Dealurile par munți mai mici, micșorați de patina timpului, multe sunt acoperite doar de iarbă, dar sunt și terenuri agricole de calitate în zonă. Zona e mult mai atractivă decât multe localități din Ardeal sau din Vrancea care-s promovate intens. O vizită pe aceste meleaguri arată pe viu greutățile vieții dar și frumusețea oamenilor care caută permanent soluții să le depășească. Unele sate sunt așezate în coasta unor dealuri parcă pentru a fi păzite de natură. Când zăpada acoperă totul în jur peisajul este de munte, iar când primăvara îmbracă natura în haine noi și oamenii încep să lucreze pământul se vede că veșnicia s-a născut la sat.