Google

101 ani de la Marea Unire

Written on:noiembrie 28, 2019
Comments
Add One

La 1 decembrie 1918, vestea unirii Transilvaniei cu România a însemnat marcarea unui nou început ce a bucurat întreaga populație și a oferit optimism și speranță întregului popor cu privire la viitor. Sentimentele românilor au fost concentrate în discursul regelui Ferdinand, când acesta a primit delegația de la Alba Iulia sosită să aducă ultimele informații despre Marea Unire: ,,Putem privi cu încredere în viitor, căci temeliile sunt puternice, bazate pe principii democratice, ce sunt o chezășie pentru dezvoltarea firească a unei vieți sănătoase, ele sunt cimentate prin credința nestrămutată a unui șir întreg de generații, de apostoli ai idealului național, ele sunt și sfințite prin sângele vitejilor mei ostași care au luptat și au murit pentru unire… Să consacrăm unirea gândurilor, unirea sufletelor, dar și unirea în muncă roditoare, prin strigătul: Trăiască România mare, puternică și unită!’’

Astăzi, când vorbim despre viitor, cuvintele alăturate sunt de cele mai multe ori: sumbru, fără speranță, îngrijorător, impresii uneori mascate de un fals îndemn la optimism. Exercițiul democratic este stângaci, atunci când există, iar ,,viața sănătoasă’’ își pierde din însemnătate în condițiile în care pare din ce în ce mai greu de atins. Temeliile suportă zi de zi presiunile accidentale ori intenționate ale unei societăți care arată că nu mai are niciun ideal. Un lucru de necontestat rămâne sacrificiul strămoșilor, strămoși cărora le-am permis să se transforme în simple numere și statistici. Să onorăm vitejia și curajul faptelor lor a devenit un gest ce necesită prea mult efort sau  ce este perceput ca nemaiavând sens.

Românii obișnuiau să se gândească unii la alții ca la o mare familie destrămată, familie ce lupta pentru a fi  împreună. Lupta se dădea cu fiecare gând și faptă, din toată ființa, în fiecare zi. Deși conștiința națională era deja cristalizată, pentru a-și putea exercita toate drepturile, pentru a avea libertatea de a clădi o viață mai bună, fără implicarea și dorința străinilor, poporul știa că definirea granițelor României Mari și dobândirea independenței sunt vitale.

Povestea poporului nostru este de supraviețuire, poveste mai veche decât Dacia Traiană, poveste cu oameni neînfricați pe câmpul de luptă și iscusiți la vorbă ce au pus bazele României moderne și care au dus această națiune prin Marele Război, către victorie. Această poveste reprezintă zestrea credințelor generațiilor trecute, însă cei mai mulți dintre noi refuză să redescopere trecutul și să-l așeze într-un context înfloritor pentru Patria Mamă. Cu toate că aripile avântului nostru au fost de nenumărate ori nemilos tăiate, în prezent suntem o națiune liberă.

Responsabilitatea față de patrie nu a dispărut sau cel puțin nu ar fi trebuit să dispară deoarece acum avem datoria de a gestiona această libertate astfel încât România să se poată dezvolta. Fără o continuitate a viziunii pentru care au luptat generațiile trecute, țara noastră se află în pericolul de a pierde ce a obținut cu sacrificiul a milioane de vieți. Pentru ca aceasta să nu se întâmple, ținem să revigorăm conștiința națională prin vorbele lui Vasile Goldiș, unul dintre făuritorii Marii Uniri: ,,Sărbătoarea de 1 Decembrie este înnoirea an de an a jurământului nostru de credinţă pentru unitatea politică neştirbită a naţiunii române între hotarele ei fireşti mărginită de apele Nistru, Tisa şi Dunăre, a jurământului nostru de credinţă în solidaritatea noastră naţională deasupra vremelnicelor deosebiri de religii, de clase sociale ori de concepţii referitoare la organizările împreunei vieţuiri a oamenilor. Ţara noastră românească vrem să trăiască în veci şi în această ţară vrem să trăim în veci ca români împreună. Iată însemnătatea istorică a zilei de 1 Decembrie pentru neamul românesc.’’

Acestea fiind spuse, duminică, 1 decembrie 2019, se dă tuturor ocazia de a reînvia povestea neamului românesc. Toți cei care simt românește vor simți din nou ,,unirea gândurilor, unirea sufletelor’’, dar pentru ca ,,unirea în muncă roditoare’’ să fie posibilă este nevoie de implicarea tuturor.

Să nu uităm de cei pentru care România a fost cu adevărat Patria Mamă, de cei care au luptat pentru idealul țării ca pentru idealul propriu și de cei care au împlinit visul de unire al unui neam. Ei sunt cei care pot inspira viziunea continuității neamului românesc.

Asociația Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor ,,Elena Cuza’’ din Bârlad crede cu tărie în această viziune, iar românismul nu l-a considerat niciodată învechit. Este o certitudine faptul că merităm un trai mai bun, iar dacă ne uităm în urmă avem tot dreptul să ne dorim să dezvoltăm o țară de care să fim mândri.

Să lăsăm solidaritatea să ne pătrundă în suflet, iscusința în minte și înțelegerea în inimă pentru a face primii pași către un viitor mai bun!

Leave a Comment