Google

Vestigii

Written on:June 8, 2015
Comments
Add One

Dealul Branduselor Barlad“Homo homini lupus est – omul este lup faţă de om”, afirma Plaut (secolele III – II î.Hr.). Mai mereu omul s-a temut de semenul său. La mai toate popoarele, chiar şi la primitivii nuer din Sudanul de Sud, bărbaţii dau mâna când se întâlnesc. Cei din vechime arătau astfel unul altuia că arma nu este ţinută la îndemână. Ridicarea palmei drepte anunţa intenţia paşnică. A devenit gest de salut, derivat în acel nevinovat “pa – pa” adresat de copii. Relaţiile dintre grupuri sunt deseori marcate de antipatii istorice. Se ştiu reticenţele existente între membrii diverselor caste din India, 2500 la număr sau din Hadhramaut. Japonezii au rezerve faţă de barakumini, un fel de ţigani locali. O formă ciudată de manifestare a rivalităţilor ancestrale sunt bătăile rituale. La Anul Nou flăcăii din Ruginoasa, judeţul Iaşi, grupaţi în cetele delenilor şi vălenilor care reprezintă cătunele satului, se încaieră cu bâtele. Combatanţii mascaţi închipuie oameni bătrâni, arătând astfel că pricina disputată datează din strămoşi. Obiceiul este legat de vechile obştii ţărăneşti care stăpâneau pământul devălmaş. Au existat obştii numite cete de neam, constituite pe criteriul rudeniei. Acestea s-au menţinut pe alocuri în Basarabia până la instaurarea bolşevismului. Pe de altă parte în mediul rural era cunoscută “roirea” familiilor tinere care întemeiau sate aparte. Exemplu este localitatea Însurăţei din Bărăgan. Uneori tinerii se stabileau la marginea satului de baştină. Au apărut astfel aşezări precum Tecuciul Nou, Gefu Nou sau Tăplăul Nou. Alteori, remarcă autorul Pompiliu Poghirc, întemeiau gospodăriile pe câmp unde fuseseră odăi, locuinţe folosite în sezonul agricol. De aici vin numele satelor Odaia Bursucani şi Buda. Toponimul Buda moşteşte getul buta – casă, la fel cum sprinţar continuă getul spirus – repede. Ruginoasa a fost o ceată de neam aşezată iniţial pe vale, cum se făcea de regulă. Cu timpul însurăţeii întemeiează alt cătun, pe deal. La fel s-au născut satele Priponeştiului de Sus şi de Jos. Între cătunele Ruginoasei apar la un moment dat neînţelegeri legate de pământ. Ca dovadă bătaia are loc de Anul Nou odată cu pluguşorul, datină care ţine de cultul lui Kotys, zeiţa recoltei la geţi. Lupta petrecută demult s-a încrustat adânc în mentalul colectiv şi de aici imboldul de a fi retrăită. La Bârlad se luptau în fiecare aprilie flăcăii din cartierele Munteni şi Cotu Negru. Miza era dreptul de a culege bulbii comestibili de brânduşă de pe Dealul Brânduşelor. Muntenii erau la origine mocani transilvăneni veniţi cu transhumanţa în bălţile din lunca Bârladului. Nu numai ei s-au statornicit în zonă. Mărturie sunt satele Munteni de lângă Vaslui, Munteni şi Ungureni din ţinutul Tecuciului. Muntenii bârlădeni voiau să pască oile pe Dealul Brânduşelor aflat aproape, dar vecinii coteni s-au opus. Brânduşele erau florile lupercaliei, sărbătoare romană care îl celebra pe faunul Lupercus, patronul păstorilor. Dorinţa cotenilor de a continua tradiţia antică era zădărncită de veneticii munteni. Cearta de la păşune şi brânduşe a dus la încăierarile devenite apoi ritual. În oraşul Bunyol din provincia spaniolă Valencia are loc anual o bătaie cu roşii, în timp ce locuitorii urbei Ivrea din Piemeont, Italia, se bat cu portocale. Acum tradiţiile belicoase din cele două oraşe atrag turiştii, dar cândva erau forme de protest social. Tinerii rebeli ai începutului de veac XX îşi spuneau apaşi, după numele tribului indian din Arizona care a rezistat americanilor până în anul 1909.

Geţii cumpărau soţiile, de aici a rămas obiceiul de a se fura mireasa urmat de răscumpărarea plătită de mire, dar şi târgul de fete de pe muntele Găina. Săracii erau nevoiţi să răpească fetele, dar nu riscau să facă aşa ceva “craii”, adică cei bogaţi. Se spune şi acum “crai” bărbatului afemeiat. Crai, care înseamnă rege, vine de la numele lui Iulius Cezar, întemeietorul Imperiului Roman. În anii 1970 o tânără din statul venezuelean Bolivar este răpită de indieni. Tribul este atacat de altul şi fata iarăşi răpită. A trecut tot aşa prin alte trei comunităţi până să fie scăpată de militari. Este posibil ca furatul miresei să reînvie răpirea sabinelor de către romani pe vremea lui Romulus. Zadarnic a pornit război Titus Tatius, regele sabinilor. Cele 600 de tinere au refuzat să se întoarcă acasă. Soţii lor ridicaseră cetatea Romei. Erau părinţii patriei, patricienii. Toate familiile aristocrate din Roma vor avea strămoşi sabini pe linie maternă. Musulmanii săraci care nu pot cumpăra o soţie speră că murind pentru islam vor fi aşteptaţi în Rai, Jinnah cum îi spun ei, de hurii, fete dornice să li se ofere. Până nu demult la tătarii dobrogeni şi la ţiganii nomazi fetele erau vândute soţilor. Când se băteau între ele ţigăncile călăngiţe foloseau ca bâte proprii copii de parte bărbătească. Numele seminţiei lor vine de la sanscritul kalan – negru. Este totodată etimologia oraşului Călan din Hunedoara. O ieşeancă s-a măritat cu un nigerian din etnia hausa. Acasă la soţ vede că acesta avea harem. Face scandal. Exasperat bărbatul o vinde altuia contra unei cămile. Tânăra fuge. Ajunge la Iaşi, dar părinţii au trebuit să plătească animalul. Marcel Pallaudd – Dulian relatează în volumul “Scalvia în ziele noastre” că un negustor iranian a livrat unui client alături de covoarele plătite şi o fată de 16 ani ca bonus. Poporul i-a înălţat la rangul de crai pe magii veniţi să se închine lui Iisus. Însă nu cei “trei crai de la Răsărit” au oferit Pruncului darul de preţ, ci moaşa, arată colindul din Ghidigeni: “În scufia de mătase dăruită de la moaşă este o piatră nestemată ce cuprinde lumea toată”. Ce taină ascunde versul? Nestemata este un cristal, iar cristalul, simbolul înţelepciunii, focalizează energia psihică. Cu forţa spiritului Fiul lui Dumnezeu va deveni împăratul lumii. D.M. Murdock scrie că de la început Iisus a cunoscut învăţăturile lui Isis, egiptenca iniţiată în ştiinţa Universului şi divinizată pe Valea Nilului unde a apărut credinţa monoteistă în Aton. Metaforic Isis l-a moşit spiritual pe Prunc. Mai târziu, arată autorul Nikolai Notovici, Iisus (Issa) va cunoaşte filosofia budistă la mănăstirile din Ladakh. Împăraţii citaţi de basme şi scripturi erau stăpâni peste regi. În 1947 Imperiul Indian cuprindea 696 de monarhii conduse de rajahi. Mai modeste, Imperiul German era alcătuit în anul 1806 din “numai” 360 de state, iar până în 1871 Japonia a avut 176 de principate numite daimyo. Prin tradiţie împăratul Iranului modern purta titlul de rege al regilor, shahanshah în persană, deşi statul era împărţit în provincii. Rege al regilor, neguse nagast în limba amharică, a fost împăratul Etiopiei până în 1975. Supuşi săi erau suveranii locali: regi (negus) şi duci (ras). (Marian Rotaru)

Leave a Comment