Google

Unirea din 1859 și rolul determinant al botoșăneanului Pisoski în alegerea lui Al. I. Cuza

Written on:January 22, 2017
Comments
Add One

În această săptămână se împlinesc, pe 24 ianuarie, 158 de ani de la unirea Principatelor Române, consfințită prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza. Nu sunt mulți cei care știu despre faptul că desemnarea lui Cuza ca și candidat la tronul Moldovei, ca primă etapă a realizării unirii, este meritul unui botoșănean cu origini poloneze, Nicolae Pisoski. În urma negocierilor dintre taberele unioniste din cele două ţări, în preajma datelor de 5, respectiv 24 ianuarie 1859, candidaţii susţinuţi de către acestea erau Costache Negri, în Moldova, respectiv Nicolae Golescu în Ţara Românească. Urma ca după ce vor fi fost aleşi, cei doi să abdice în favoarea unui principe străin unificator. Evenimentele s-au precipitat însă şi au căpătat o altă curgere şi prin jocul hazardului şi prin reacţiile prompte ale membrilor partidei naţionale, important fiind faptul că această curgere a avut loc pe făgaşul dorit de unionişti. La Iaşi, în rândul membrilor partidei naţionale ajung unele zvonuri referitoare la un complot urzit de Grigore Sturdza, candidat al taberei conservatoare și fiu al fostului domn regulamentar, Mihail Sturdza, aşa încât fruntaşii unionişti decid să se întrunească pentru a-şi stabili, o dată pentru totdeauna, unicul candidat la tron. Întâlnirea a avut loc în seara zilei de 3/15 ianuarie 1859, în sala „Elefant” a actualului Muzeu de Istorie Naturală, la etaj, sala fiind numită aşa pentru că acolo erau expuse scheletul şi pielea unui elefant ce aparţinuse unui circ. Pe atunci, acolo locuia unul dintre cei mai fervenţi unionişti moldoveni, Costache Rolla, căsătorit cu sora lui Alecsandri. Preferat de majoritatea participanţilor, Vasile Alecsandri declină propunerea în favoarea lui Costache Negri, cu relaţii mai puternice în rândul forţelor unioniste din ambele principate. Nu era de acord cu această propunere fruntaşul conservator unionist Lascăr Catargiu, care cunoştea prea bine intenţiile lui Negri de a face o amplă reformă de împroprietărire a ţăranilor. Discuţiile trenează şi se părea că scopul celor prezenţi acolo nu va fi atins. În legătură cu modul de desfăşurare a faptelor există mai multe versiuni. Vom aminti-o pe cea mai credibilă, mai ales că este confirmată de o sursă credibilă, Elena Cuza. Se pare că în seara cu pricina Cuza renunţase la a se mai duce la întrunire, lăsând vorbă participanţilor să voteze în locul lui, cu „amândouă mâinile”, pe cine ar gândi ei că e cel mai potrivit. În schimb, viitorul domn a ales să meargă la teatru. Pe la miezul nopţii, când Cuza încă nu se întorsese, în locuinţa unde stătea atunci în Iaşi a dat năvală fratele mijlociu al Elenei Cuza, Costache Rosetti, care foarte surescitat a povestit soţiei lui Cuza cum se certaseră cei prezenţi în casa lui Rolla, cum din cauza acestor certuri Kogălniceanu părăsise adunarea şi cum Nicolae Pisoski a venit cu propunerea cu totul neaşteptată a numelui lui Cuza, propunere adoptată pe dată de toţi cei prezenţi. Tot Pisoski s-ar fi dus repede la teatru după Cuza, aducându-l la întrunire. Conform unei alte surse, citate de istoricul N.A. Bogdan, contemporan cu unii dintre participanţii la acea adunare, văzând certurile dintre aceştia, în urma cărora, pe la ceasurile 11 din noapte, Kogălniceanu părăsise întrunirea, maiorul botoşănean Nicolae Pisoski ar fi scos pistolul, aşezându-se de-a curmezişul uşii şi ameninţând că se sinucide dacă nu se va ajunge la un consens. Tot Pisoski l-ar fi propus pe Cuza, în absenţa acestuia, propunerea fiind adoptată de toţi. Cum această relatare o confirmă, practic, pe cea a doamnei lui Cuza, să-i dăm creditul cuvenit, nu fără a remarca rolul determinant în alegerea lui Cuza al botoşăneanului Pisoski, dezmierdat de Alecsandri cu apelativul Pisoi. Peste ani, Iorga rememora figura lui Pisoski, pe atunci un bătrân care stătea în pridvorul casei sale ce încă poate fi văzută la Botoșani, pe bulevardul Mihai Eminescu, în partea de sus a Pietonalului Unirii (ce nume predestinat!), între sediul Inspectoratului Județean de Poliție și Muzeul Județean de Istorie. Iar când paşii vă vor purta prin Iaşii marilor zidiri, nu pregetaţi să mergeţi să vizitaţi Muzeul de Ştiinţe ale Naturii, situat vizavi de Universitatea de Medicină. La etajul I, în sala în care s-a decis susţinerea candidaturii lui Cuza veţi putea citi următoarele: “În această sală de şedinţe a Societăţii de Medici şi Naturalişti s-a făcut, la 1859, în ziua de 3 ianuarie, alegerea premergătoare a lui Alexandru Ioan Cuza ca Domnitor al Moldovei”. Ce a urmat la 5/17 ianuarie 1859, data alegerii oficiale, a fost o formalitate, Cuza întrunind unanimitatea voturilor celor 48 de participanţi. (Profesor doctor în istorie Daniel BOTEZATU)

Leave a Comment