Google

Turist între splendorile brașovene și… brașoavele Botoșanilor

Written on:August 2, 2015
Comments
Add One

brasov 1 netÎn plină caniculă, la finalul lunii iulie am decis să evadez din ţinutul Botoşanilor pentru a mă răcori undeva la poale de munte. La invitaţia unor prieteni am debarcat împreună cu familia, vreme de doar patru zile, asta e, „după buget coane Fănică” – vorba polițaiului Pristanda, la poalele Tâmpei. A fost dealtfel, în viaţa asta prea repede trecătoare, prima staţionare în istorica urbe a Braşovului, după ce în urmă cu vreo 17 ani doar trecusem fulger prin Kronstadt, cum este denumit oraşul de către nemţi. La vremea aceea, a anului 1998, însoţeam echipa FC Unirea Botoşani cu ocazia unei partide de Divizia C la Prejmer, un micuţ orăşel aflat la o aruncătură de băţ de Braşov. Iar acum, la vreme de iulie 2015, micuţul sejur la Poalele Tâmpei a fost o veritabilă desfătare. Pentru că Braşovul condus de George Scripcaru, un primar aflat la al treilea mandat consecutiv, este în toată puterea cuvântului un oraş turistic european. Este adevărat că şi edilul Scripcaru a fost călcat la final de iunie a anului în curs de „balaurul” DNA pentru olecuţică de abuz în serviciu privind încheierea unor contracte de energie termică. Dar cum glăsuia un regretat profesor de fizică din vremea liceului, „bă, la mine nu eşti elev dacă nu ai avut măcar odată nota trei”, aşa şi în administraţia româneacă a începutului de mileniu trei: nu eşti primar adevărat dacă nu te-a călcat măcar odată pe bătătură DNA. Dar, pentru aspectul pe care l-a dăruit minunatului oraş de sub Tâmpa, primarul George Scripcaru merită toată aprecierea. Jos pălăria! Pentru că civilizaţia, educaţia ecologică şi bunul simţ al localnicilor sunt elemente primordiale care au făcut din Braşov un oraş cu adevărat european. Iar numărul mare de turişti, români şi străini, care poposesc cu miile aici este o dovadă certă că Brassoi, cum îi spun maghiarii istoricului oraș, este o atracție turistică incontestabilă. Și încă un lucru demn de consemnat: în Brașov nu există tramvaie, aspect care conferă orașului un trafic rutier armonios și eficient. Autobuze și troleibuze moderne asigură transportul călătorilor pe artere stradale, bine asfaltate, cu patru și șase benzi de circulație. În fața acestei civilizații, ce ține de normalitate, mi se derula în minte calvarul transportului din Botoşani cu jafurile numite tramvaie și ale lor căi de rulare din Botoșani. Iar pensionarii Brașovului nu sunt „ţinuţi în braţe” ca la Botoşani. La Braşov pensionarii plătesc jumătate din preţul biletului de transport, iar gratuităţi li se acordă foarte puţin. Pentru că altfel cum ar putea asigura municipalitatea Braşovului tot soiul de distracţii şi festivaluri, fără a cerşi pe la sponsori, aşa cum se întâmplă la Botoşani. La Braşov agenţii economici oferă publicitate din convingere, nu constrânşi de cerşetoria edililor locali! Celebra locație Piața Sfatului, unde cândva se desfășura festivalul Cerbul de Aur, este un „summer fest” fără de sfârşit, în fiecare seară aici desfăşurându-se evenimente culturale pentru toate gusturile care fac ca piaţa să fie arhiplină. Iar lucrătorii de la serviciul local de salubrizare mişună în continuu printre mese, localnici şi turişti, doar, doar vor găsi o hârtie sau un pet aruncat neglijent. Iar presa locală nu menţionează a doua zi, ca la Botoşani de exemplu, că lucrătorii serviciului de salubrizare au strâns dimineaţă tone de gunoaie de pe străzi. Însă, cum menţionam anterior, educaţia ecologică este un punct forte care a făcut din Braşov o perlă a Ardealului. Fiind însoţit și de un nepoţel, pe parcursul șederii brașovene am descins şi într-un soi de Aqua parc, un loc splendid menit să atragă copiii, cu banii părinților!, într-un univers imens amplasat cu bună ştiinţă la poalele codrilor verzi de la periferia oraşului. Pentru cei mari există un alt ştrand, cu bazine olimpice unde doritorii pot să-şi exercite calităţile de înotători. La doi paşi de Aqua parc-ul copiilor se află o minunată grădină zoologică unde o familie de urşi carpatini sunt o adevărată desfătare. Alături de tigri siberieni, bufniţa polară, căprioare, porci mistreţi, maimuţe, lame, şerpi şi alte orătănii. Nu poți să mergi la Brașov fără a urca și pe înălțimile din împrejurimile Pieții Sfatului unde te întâmpină istoricele turnuri Alb și Negru și de unde ți se înfățișează frumoasa panoramă a Centrului istoric al Brașovului cu a sa Biserică Neagră în toată splendoarea sa. Iar odată ajuns la Brașov am fost invitați să vizităm și celebra Cetate Râșnov, un ansamblu fortificat situat pe un deal calcaros, aflat la vreo 17 kilometri de municipiul reședință de județ. Odinioară, prin poziția sa strategică, cetatea controla accesul în Transilvania dinspre Valea Râșnoavei. Iar aici am admirat frumusețea cetății şi panorama oraşului Râşnov, peste care intemperiile vremurilor nu și-a pus aspru amprenta ca asupra cetăților moldave de la Suceava, Neamț sau Baia. Sau poate banii pentru lucrări de amenajare și restaurare or fi fost gospodăriți mai eficient? Iar la poalele cetăţii Râşnovului o altă surpriză. Dând dovadă de multă imaginaţie în promovarea turismului, dar şi cu fonduri europene bine gospodărite, administraţia judeţeană a amenajat din luna mai a anului în curs un loc numit Dino Parc, un fel de Jurassic Parc, doar că preistoricele animale nu se mişcă pentru a înspăimânta, ca în celebrele filme ale lui Spielberg. Şi preţul de vizitare, 28 lei pentru adulţi şi 22 lei pentru copii, este absolut rezonabil. Pentru că vreme de peste o oră, datorită originalităţii şi amplasamentului intri în vremuri demult apuse în care tyrannosaurus rex, triceraptos, brontosaurus şi multe alte creaturi înspăimântătoare stăpâneau Terra. Zilele au trecut cu „viteza luminii” şi din splendorile braşovene am fost nevoit să revin la… braşoavele Botoşanilor. Unde strada Primăverii era tot neterminată, unde consilierii municipali au zis „pas” Summer fest-ului din acest an, unde tramvaiele, din cauza zgomotului infernal, continuă să dea deşteptarea în cartierul Primăverii la ora cinci dimineaţa și să rămână blocate în trafic din cauza avariilor produse la rețeaua electrică, unde vreme de trei ani municipalitatea este într-un „dolce farniente” pe banii tuturor contribuabililor botoşăneni, unde ineficiența conductelor societăţii Nova Apaserv produc constant întreruperea apei în apartamente, unde totul este bântuit de ignoranţă şi lipsă de respect faţă de cetăţean. Ah, să nu uit. O singură dată m-am simţit mândru că sunt botoşănean la Braşov. Atunci când am trecut pe lângă cochetul stadion al Tineretului unde FC Botoşani a câştigat ambele partide jucate sub Poalele Tâmpei în primii doi ani de Liga I. Acum, în 2015 Braşovul joacă… la matineu, iar FC Botoşani s-a plimbat o ţâră şi prin UEFA League. C-aşa-i lumea fotbalului, driblinguri fără sfârşit… (Gabriel BALAŞA)

Leave a Comment