Google

Tezaure

Written on:July 25, 2015
Comments
Add One

Insula pe lacul TanaDespre unele minerale ştim doar că au existat, dând crezare scrierilor antice. Astfel în regiunea Lydia din Asia Mică se exploata un aliaj natural de aur şi argint numit electrum. Oricalcul, metal nobil, alb, dur şi uşor, era una dintre bogăţiile Atlantidei, ne informează Platon. Pliniu cel Bătrân enumeră în “Istoria Naturală” roci ciudate găsite pe vremea sa în Spania. Dintre acestea lapis melita şi lapis galateea erau pietre găunoase ce conţineau în interior, spune autorul, miere şi respectiv lapte. De necrezut, totuşi într-o peşteră din regiunea Pont, Asia Mică, s-a găsit miere antediluviană pietrificată, dar comestibilă. Reacţia grăsimilor fosile cu solul bazic a format pe insula grecească Skyros un zăcământ de săpun natural folosit de locuitori. Ambra este dejecţia de caşalot folosită în parfumerie pentru uleiul volatil aromat care-l conţine. Ţăranii bretoni de la ţărmul mării adună la reflux ambra adusă de apă. Este o ocupaţie tradiţională. O bucată de ambră fosilizată, de peste 100 de kilograme, a fost aruncată de valuri pe o plajă din statul autralian Queensland. Valora o avere. Lituanienii cred că bulgării de chihlimbar aduşi de mare pe plaje sunt rupţi din palatul subacvatic al Juratei, regina sirenelor din Marea Baltică. Din chihlimbar se prepară lichior, se fac bijuterii şi obiecte utile. Pe vremuri se exploatau în Siberia, Taimâr, insulele Novaia Zemlea şi Noua Siberie, Ciukotska şi Kamceatka veritabile zăcăminte de fildeş de la turmele de mamuţi preistorici. S-au găsit mamuţi congelaţi atât de bine încât carnea rămăsese comestibilă. Tot pentru fildeş erau căutate asiduu în Congo cimitirele elefanţilor, dar care par să fi fost doar un mit. O comoară nepreţuită este energia Pământului posibil de adus în case cu pompe de căldură. Apa injectată sub sol preia căldura telurică. Randamentul se poate mări dacă se foloseşte apă grea. Fabricaţia acesteia este scumpă, dar apa grea naturală extrasă din Marea Neagră ar fi mai ieftină. Prin anii 1970 numai americanii şi ruşii puteau extrage din atmosferă gazele nobile. Unele state au cerut o parte din profitul acestei industrii pe motiv că oceanul aerian aparţine tuturor. Totuşi naţiunile nu valorifică propriile resurse. Datorită risipei a apărut în Pacific o insulă plutitoare imensă din deşeuri de plastic. Insula are acum propriul biosistem. Românul Andrei Hododi a inventat dureful, material obţinut din gunoaie. Din duref se pot confecţiona elemente de construcţie şi de mobilier. Hododi pusese în funcţiune la Timişoara o fabrică pilot, dar până la urmă invenţia care putea face lumea mai curată şi mai bogată a fost uitată.

Chivotul legii este cel mai sacru artefact al creştinătăţii. În cutia chivotului se află tablele de piatră pe care Dumnezeu a scris decalogul şi un vas cu mana, substanţa căzută din cer pentru a hrăni evreii rătăcitori prin Sinai. Chivotul a dispărut, nu se ştie unde, în anul 587 î.Hr când babilonienii cuceresc Ierusalimul. Istoricul Tudor Parfitt a observat la poporului lemba din Rhodesia de Sud tradiţia că într-o peşteră din Munţii Dumbghe ar fi ascuns un obiect denumit “glasul lui Dumnezeu”. Religia tribului, se arată în volumul “Chivotul pierdut”, are elemente de iudaism, iar oamenii lemba spun că ţara străbunilor se chema Sena. Într-o altă carte, “Căutarea tribului pierdut”, Parfitt identifică pe strămoşii lembaşilor cu evreii yemeniţi emigraţi din zona satului Sanaw, probabil legendara ţară Sena, situat în sultanatul arab Wadi Hadramauth. Dealtfel Parfitt a dedicat migraţiei evreieşti volumul “Triburile pierdute ale lui Israel” unde declară ca urmaşi ai fiilor Sionului chiar şi unele triburi de papuaşi din Noua Guinee. Câteva articole publicate în anii 1980 de Robert Edgar în revista “Studii africane” care apare în Transvaal, evidenţiază influenţa iudaismului la triburi din regatul Lesotho şi din bantustanele Transkei şi Ciskei. Continuând cercetările lui Edgar, sudafricanul Bernanrd Leeman găseşte indicii că ascunzătoarea chivotului se află în Lesotho. Cartea sa, “Chivotul Legii”, a fost primită cu interes. La fel de bine artefactul se poate afla într-o colecţie particulară. Şase rajahi indieni, care tezaurizau odoare sacre şi unicate ale artei antice cu valoare inestimabilă, erau în anii 1970 cei mai bogaţi oameni din lume. Totuşi cea mai sigură locaţie a chivotului este Etiopia. În volumul “Enigmele chivotului legii”, Graham Hancock reface traseul artefactului. O vreme a fost ascuns pe insula Elephantina, situată pe Nil, în nordul Nubiei. În anul 400 î.Hr. este dus în provincia etiopeană Amhara, pe insula Qirqos din lacul Tana. Din cele 45 de insule ale lacului 19 găzduiesc mănăstiri în care femeile nu au acces. Thor Heyerdhal povesteşte în volumul “Expediţia Ra” că în anii 1960 călugării au interzis chiar şi împărătesei Etiopiei accesul pe Qirqos. Începând cu secolul XIII chivotul ajunge în capela Sfânta Maria din oraşul Axum, provincia Tigre. De atunci la Bobotează este purtat în procesiune pe străzile Axumului, acoperit şi straşnic păzit. Cronica etiopeană “Kebra Nagast”, scrisă în secolul XII după opere mult mai vechi, spune că iudaismul şi chivotul legii au fost aduse în Etiopia de Menelik, fiul regelui biblic Solomon şi al Makedei, regina din Saba. Menelik devine primul împărat al Etiopiei şi strămoşul dinastiei care a domnit până în 1975. În Tigre sunt 500 de sate locuite de falaşi, evrei negri, urmaşii spirituali ai lui Menelik. Saba, Ophir şi Punt sunt ţări amintite în Biblie, dar rămase neidentificate. S-a crezut că Saba era situată pe teritoriul actualei provincii Dhofar din Oman, mare producător de tămâie şi smirnă, răşini aromate dăruite lui Solomon de Makeda. Ipoteza este infirmată de Sir Wilfred Thesiger. Acesta explorează zone întinse din Arabia de Sud, Oman, Mascat şi Rub al Khali. Relatează în “Nisipurile Arabe” că a găsit morminte preislamice, inscripţii străvechi, ruinele unei factorii comerciale, dar nimic din toate acestea şi nici chiar ruinele oraşului enigmatic de la Qaryia, ţinutul saudit El Hassa, nu pot susţine că pe acele pe acele locuri a existat fabulosul regat Saba. Află de la beduini că în Rub al Khali sunt locuri ciudate, dar nu dă amănunte. Notează doar legenda că undeva în deşert s-ar afla cetăţile pierdute Ad şi Iram. Prin chivot Moise comunica cu Dumnezeu. Biblia spune că a fost confecţionat de evrei sub inspiraţia divină. Unii cred că este un produs extraterestru. Dacă Biblia face aluzie la “oamenii din cer”, pe care nu-i confundă cu îngerii, islamul afirmă clar pluraritatea lumilor locuite. Mahomed şi arhanghelul Gabriel au vizitat 14.000 de lumi, arată scrierile coranice. Greu de crezut că artefactul a fost pământean. Preoţii Egiptului faraonic cunoşteau forţa aburului, chinezii construiseră trăsuri cu vele acţionate de vânt, primele automobile, dar un aparat de emisie – recepţie cum s-a dovedit a fi chivotul reconstituit de americani, depăşea intuiţia omului antic. Chivotul a inspirat romanele pentru tineret: “Căutarea chivotului”, “Indiana Jones şi Regatul Craniului de Cristal”, “Indiana Jones şi ultima cruciadă” scrise de Campbell Black, James Rollins şi Rob MacGregor. (Marian Rotaru)

Leave a Comment