Google

Teodor Pracsiu cu „Eminescu este în noi” şi Poem de izbăvire

Written on:May 19, 2014
Comments
Add One

Eminescu - HlibocaStimate Domnule Teodor Pracsiu (redactor cultural al ziarului „Vremea Nouă”), am citit articolul „Eminescu este în noi” și o licărire de spirit a triumfat în mine. Vă port respect și venerație, vă mulțumesc și vă felicit. Am avut aceleași simțăminte, mai ales că acest colaj a fost prezentat în întregime în Cenaclul Literar Artistic “Mihail Sadoveanu” de la „rulmenți”, pe care îl coordonez. Audiența a fost neașteptată. Marii Partidului Comunist m-au judecat și condamnat fără nicio remușcare națională. S-a făcut chiar interpretarea că, prin Eminescu, am făcut o trimitere la Dumnezeu. Mi-a fost tăiată vocea de la Stația de Radioficare de la Întreprinderea de Rulmenți din Bârlad, unde făcusem 10 emisiuni bune, nu numai după părerea mea. După recitalul „Doinei” și „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie” am fost acuzat de propaganda comunistă de la Vaslui, prin secretara cu propaganda, Aneta Slivneanu că am atentat la politica externă a Uniunii Sovietice și la amestecul în treburile ei interne. Iată că, de la recitalul celor două poezii (interpretate magistral de actorul Florin Predună , de la Teatrul de Stat „Victor Ion Popa” din Bârlad-n.m.), România nu a fost ocupată de Uniunea Sovietică și nici nu a fost zdruncinată politica Partidului Comunist. Avem oameni „mici” care ar trebui să apere valorile culturii noastre naționale. Am simțit nevoia unei confesiuni și vă rog să mă iertați dacă nu a fost binevenită. Marți, aș dori să fiți invitatul de onoare al cenaclului nostru, mai ales că se va citi teatru. Comfirmarea răspunsului o voi afla telefonic, dând eu un telefon la redacție. Vă păstrez toată stima sinceră și încă o data felicitări pentru „Eminescu este în noi!”. P.S. Vă propun spre lectură și publicare un poem al Elenei Codrescu (pseudonim al poetului Chiriac Samoilă-n.m.)… Corespondența nu este datată dar după conținut cred că ați priceput, Domnilor!…

Poem de izbăvire Am întrat⁄ în sărutul tău⁄ ca-ntr-o mare⁄ de naufragii⁄ sânii erau vârfuri tandre⁄ de aisberg⁄ ca și umerii⁄ ca și coapsa⁄ ca și zvâcnetul⁄ primordial⁄ după ce⁄ păcatul primar⁄ își făcuse temele⁄ cu ajutorul lui Dumnezeu⁄ ca și glezna⁄ care rupea valurile⁄ și le trimetea în larg⁄ să știe și marea⁄ Fericirile tale⁄ Nu mai vedeam⁄ nu mai auzeam⁄ decât mirarea⁄ de-a te avea⁄ întreagă⁄ rotundă⁄ ca și fântâna⁄ în care⁄ mi-am înecat copilăria,⁄ de a te face⁄ una cu marea⁄ cu cerul⁄ mai aveam rezerve suficiente de păcat⁄ De-a te învinge⁄ cu atâtea⁄ aisberguri în carne⁄ înfipte de Dumnezeu⁄ într-un delir⁄ de frumusețe…⁄⁄ Din nou te văd⁄ te aud⁄ în carnea mea⁄ cu asurzire de mare⁄ tu femeia⁄ care îmi împrăștii⁄ toate gândurile⁄ și toate gândurile⁄ sunt spumă de mare⁄ primenite cu trupul tău⁄ răcoarea⁄ înduplecătoare⁄ de mare…⁄⁄ Toate erau la locul lor⁄ dar cine mai știa⁄ locul lucrurilor⁄ doar sângele⁄ își aprinsese-n făclii⁄ toate culorile⁄ făcând curcubeul⁄ împreunării noastre…⁄ Pescărușii urlau⁄ la mare⁄ cu prea multă nemurire⁄ în ea⁄ Din părul⁄ din ochii tăi⁄ de pe sânii tăi⁄ culegeau algele⁄ ierburile mării⁄ să te înverzească⁄ mai mult⁄ mai tacut⁄ cu noi înșine…⁄⁄Tu erai casa mea⁄ cu Itachă cu tot⁄ tu erai tabloul⁄ inimii⁄ care-și împrăștie⁄ culorile⁄ și oamenii din jur⁄ dimprejur⁄ se miră⁄ și se umplu⁄ de culorile tale⁄⁄ Nu mai aveau⁄ nici timp⁄ nici spațiu⁄ intruse buluc⁄ în viața noastră⁄ scurtă și⁄ neândestulătoare⁄ cu pereții⁄ de cer și pământ⁄ și de mare⁄ cu icoane⁄ mirosind a busuioc⁄ de noroc⁄⁄ Iarba hrănea caii⁄ făceau mânji și mânze⁄ și coamele fluturau iubirea, Domnilor!…

Leave a Comment