Google

Teatrul botoşănean între aprecierile criticii ucrainene şi tragedia armeană

Written on:November 6, 2016
Comments
Add One

bt-teatru-1-netAsta e, sunt „condamnat” a doua oară consecutiv să relatez despre Teatrul Mihai Eminescu din Botoşani, o instituţie de succes care continuă să fie un veritabil ambasador al culturii botoşănene în ţară şi peste hotare. Pentru că în faţa mizeriilor generate de politică şi incapacitatea din administraţia botoşăneană generată de necunoaştere şi orgolii nejustificate peste măsură, teatrul reprezintă cu cinste numele de Botoşani. Reamintim că spre final de octombrie, la Cernăuți – Ucraina, s-a desfășurat Festivalul internațional de teatru Aplauzele de Aur  ale Bucovinei , ediția a XI-a, iar din România, singura trupă selecționată pentru a fi primită în Festival a fost cea a Teatrului Mihai Eminescu din Botoșani. Trupa botoșăneană a prezentat spectacolul “Tu ești Dumnezeul meu “, după Albert Ramsdell Gurney Jr., în regia Ludmilei Skripka. În seara reprezentației, datorită unei publicități intensive, de mare calitate și sensibilitate, făcută de presa scrisă de limba română  din Cernăuți, de Teatrul gazdă Olga Kobîleanska, de Societatea pentru Cultură Românească “Mihai Eminescu” din  Cernăuți, splendida sală a teatrului cernăuţean a fost arhiplină, peste 700 de spectatori. Finalul spectacolului a fost apoteotic, nu mai conteneau aplauzele, aprecierele superlative, trupa fiind gratulată și cu vorbele de mare prețuire rostite de doamna Eleonora Moldovan, Consulul general al României la Cernăuți. La conferința de presă ce a urmat după reprezentație, juriul de specialitate  și juriul presei  s-au întrecut în aprecieri,  aprecieri care s-au regăsit în palmaresul festivalului. Iar la final, Teatrului Mihai Eminescu din Botoșani i-au fost decernate: Diploma și Trofeul pentru “Cel mai bun spectacol”; Gina Pătrașcu Zamfirache – “Cea mai bună actriță în rol principal”; Gheorghe Frunză – “Cel mai bun actor în rol secundar”. Din distribuție au mai făcut parte  Bogdan Muncaciu , Silvia Răileanu, Irina Mititelu și Răzvan Amitroaei. În staff-ul artistic, alături de regizoarea Ludmila Skripka, s-au mai aflat  Natalie Tarasenko – scenografă, Victoria Bucun – coregrafă și Gheorghe Frunză – asistent regie. Acest spectacol este o adevărată reușită teatrală și datorită profesionalismului probat de compartimentele tehnice ale teatrului. Iar odată întors acasă, teatrul botoşănean a bifat o nouă acţiune de succes. În colaborare cu Uniunea Armenilor din Botoşani, reprezentată de Cristian Lazarovici, pe scena teatrului s-a jucat piesa de mare succes „Staipelochian” în regia lui Mihai Alexandru Ion care, alături de Armina Vosganian a semnat şi scenariul piesei. „Staipelochian” este un spectacol docudrama care reconstruieşte viaţa comunităţii armeneşti din România de-a lungul secolului XX. Bunici, emigrare, cafea, război, strămoşi, ritualuri, pace, totalitarism, iluzii, sunt povestite şi înscenate cu umor de un povestitor care se reîntoarce prin amintiri în anii copilăriei. Textul dramatic adaptează „Cartea şoaptelor”, romanul autorului român de origine armeană Varujan Vosganian, un roman nominalizat pentru Premiu Nobel pentru Literatură din partea a trei ţări: România, Armenia şi Israel. Spectacolul a fost prezentat de compania Rampa, înfiinţată în 2013, o trupă profesionistă de teatru care pune în scenă spectacole în parteneriat cu instituţii publice şi private. Astfel, în seara de 1 noiembrie 2016, în faţa unei săli botoşănene pline, actriţele Andreea Alexandrescu, Adela Bergescu, Cătălina Bălălău, Teodora Filip, Ana Turcu şi Armina Vosganian au dat viaţă şi au reamintit tragedia armeană şi apogeul acesteia din 1915 când peste două milioane de armeni au fost exterminaţi de către turci. „Staipelochian este un text jucat de şase fete, şase actriţe cu darul de a te face să vrei să descoperi de ce te tulbură genocidul armenesc, deşi nu e pomenit nicio clipă. Spectacolul te poartă într-o călătorie prin ani şi vremuri sumbre, cu personaje multiple şi multă emoţie, un arbore genealogic din frânturi de poveşti, imagini creionate din vorbe şi mereu cu gândul că fotografiile sunt pentru cei care nu apucă să-şi ia rămas bun…”, este aprecierea făcută de Irina Margareta Nistor, cunoscut critic de teatru şi film. (G.B.)

Leave a Comment