Magistraţii Curţii Constituţionale a României (CCR) au dovedit încă o dată, dacă mai era nevoie, că alături de parlamentarilor şi demnitari de orice fel trăiesc în ţara lor, în timp ce restul trăim în ţara noastră. Pentru ei se aplică într-un fel legile, iar pentru cei mulţi în alt fel. Ultima dovadă clară a fost declararea ca neconstituţională a legii lustraţiei. Aşadar, dacă actul normativ îi afecta pe magistraţi (unii chiar de la Curtea Constituţională), parlamentari, demnitari de orice fel, adică pe cei care două decenii au trăit şi s-au îmbogăţit de pe urma statului (a celor mulţi) nu e bun. Dacă legea în cauză s-ar fi aplicat celor mulţi nici măcar nu ar fi ajuns la CCR.

Sesizarea Curţii a fost făcută, după cum era de aşteptat, de către parlamentari PSD ca semn de solidaritate cu bătrânul comunist (sărac şi cinstit…!) Ion Iliescu, dar şi pentru protejarea inclusiv a celor ceva mai tineri din Parlament sau alte din alte poziţii publice deţinute. Legea „detrona”, între alţii, pe alde Hrebenciuc, îi afecta şi pe Mircea Geoană sau Adrian Năstase, dar şi mulţi preşedinţi de Consilii judeţene (în Moldova avem judeţul Galaţi, judeţul Vaslui unde nu s-a schimbat aproape nimic de două decenii), unii primari şi alţi demnitari aveau de suferit, adică erau obligaţi să facă tuşa cinci ani de acum încolo sau de la terminarea mandatului actual înainte. Şi de ce să piardă ei 5 ani legătura cu osul puterii? Nu se poate aşa ceva! Aceste fosile comuniste nici măcar nu mai realizează că sunt paranoici, mai rău decât a fost vreodată Ceauşescu. Ei cred că legile sunt doar pentru cei mulţi şi se cred un fel de aleşi pe viaţă.

Dar legea lustraţiei este doar ultimul exemplu. Să ne reamintim că aceiaşi magistraţi şi-au dat salarii exagerat de mari făcându-şi în justiţie legi speciale, au mai dat şi altor categorii sociale ca să nu „bată la ochi”, au scăpat de puşcărie mafioţi şi criminali din „elită” nu dintre cei mulţi, şi-au dat pensii nesimţit de mari, de parcă ar fi genii şi au contrazis Guvernul de câte ori au avut ocazia. Altfel spus, magistraţii au pus stăpânire pe ţară, de fapt pe banii ţării şi-i împart aşa cum vor, indiferent de legile aprobate de Guvern şi Parlament.

Ei trăiesc în ţara lor pe care fac toate eforturile s-o păstreze aşa plină de mafioţi iar cei mulţi trăiesc în altă ţară, adică în România reală şi suportă zi de zi abuzuri din partea acestor profitori ai sistemului inventat de Iliescu, Patriciu, Tăriceanu, Vântu şi mulţi alţii care în 1990 stăteau la acceaşi masă şi puneau la cale dezastrul României.

Până când sau până unde vor întinde coarda se poate anticipa, ceea ce nu pot ei anticipa, cum n-a putut nici Nicolae Ceauşescu este cât suporă cei mulţi din România reală. Dacă societatea civilă şi sindicatele nu s-ar fi lăsat cumpărate de politrucii şi mafioţii ajunşi temporar în funcţii de răspundere situaţia era alta acum. Dar niciodată nu e prea târziu… Niciodată nu poţi şti când explodează cu adevărat societatea românească şi-şi alungă asupritorii…