Sănătatea bolnavă din România nu vrea să se trateze nici cu forţa din cauza producătorilor şi distribuitorilor de medicamente care au înţelegeri cu anumiţi medici pentru a scoate profituri uriaşe pe spatele celor mulţi

Sănătatea în România este un pacient bolnav grav care nu vrea să se trateze nici cu forţa.

Pacienţii (cetăţenii), în special cei cu venituri mici, au cel mai mult de suferit, iar medicii de familie, farmaciştii, unii medici specialişti din spitale, unii manageri ai spitalelor de stat, alături de distribuitorii de medicamente fac averi uriaşe în „afacerea”: „Hoţia din sănătatea românească”.

Cel mai interesant aspect al „afacerii” este că an de an cheltuielile cu medicamente gratuite şi compensate şi materiale sanitare cresc foarte mult, exponenţial, în condiţiile în care numărul bolnavilor cronici nu „explodează”, iar serviciile din spitale scad calitativ.

Sarcina Guvernului este ingrată trebuie să reducă hoţia din sistem.

Hoţia din sănătatea românească

Recent ministrul Sănătăţii a demisionat pe motiv că Guvernul ar acorda mai mare atenţie Casei Naţionale de Sănătate în raport cu Ministerul Sănătăţii, iar fostul şef al ministerului este în conflict cu şeful Casei. Motivul invocat: banii puţini alocaţi la rectificarea bugetară. Fostul ministru are dreptate că banii sunt puţini. Pacienţii, în special cei cu venituri mici, la fel au dreptate că găsesc greu medicamente compensate şi gratuite. Pacienţii din spitale şi ei au dreptate că actul medical şi condiţiile din spitalele româneşti sunt proaste şi scad an de an. Dar atenţie! an de an cheltuielile pentru medicamente compensate şi gratuite cresc exponenţial la fel şi tot an de an se alocă mai mulţi bani spitalelor. Unde se „pierd” aceşti bani? Nu se pierd, ajung în „viloaiele şi gipanele” farmaciştilor, ale distribuitorilor de medicamente, managerilor de spitale, ale medicilor de familie şi ale unor medici specialişti care au înţelegeri ilegale cu medicamente şi materiale sanitare. Ba chiar sunt cazuri când şi mâncarea bolnavilor ajunge la preţuri de parcă s-ar servi în spitale numai caviar. La fel, multe spitale angajează servicii de pază, de consultanţă, de service calculatoare, adică tot felul de servicii inutile numai pentru a cheltui banii cu firmele de casă. Şi pe cine scot aceştia toţi vinovat? Evident că Guvernul este vinovat, e atât de hain încât vrea să omoare populaţia! Asta ţipă în cor toţi cei ce de la an la an îşi mai construiesc o vilă, îşi mai iau o limuzină, mai fac o vacanţă în Caraibe şi toate acestea din „afacerile” cu medicamente scumpe, materiale sanitare şi alte servicii plătite din bani publici. Fostul ministru al Sănătăţii a lansat mai multe proiecte de reformă care vor să mai taie din profiturile uriaşe ale celor pe care i-am nominalizat mai sus. Din păcate, un conflict şi o interpretare a relaţiei dintre şeful Casei, şeful Guvernului şi fostul ministru s-a lăsat cu o demisie. Dar oamenii necăjiţi nu pot fi lăsaţi fără medicamente compensate şi gratuite. De aceea, Guvernul a alocat bani CNAS pentru decontarea unor facturi de medicamente şi servicii medicale. Nemulţumirea fostului ministru provine din faptul că nu s-a condiţionat alocarea banilor de „curăţenia” din sistem. Are dreptate, însă numai parţial. Curăţenie în sistemul de acordare a reţetelor, inclusiv în ceea ce priveşte prescrierea unor medicamente scumpe, fapt care a condus la ieşirea de pe piaţă a unor medicamente cu aceleaşi efecte, dar mai ieftine, trebuie făcută. Asta e clar. Problema e cum corelezi reducerea sumelor alocate cu reforma în sistem, pentru că altfel afectezi în primul rând pe cei cu venituri mici. Dacă pe distribuitorii de medicamente şi alţi şpăgari din sistem nu-i interesează decât să-şi mai cumpere o limuzină şi să mai facă un concediu în nu ştiu ce insule, Guvernul şi Ministerul de Finanţe trebuie să echilibreze situaţia pentru a nu tăia chiar de la cei care au nevoie. Chiar şi aşa tot cei cu venituri mici şi bolnavii cronici suportă în mare parte reforma.

Recent, premierul Emil Boc a spus public un adevăr pe care-l vede oricine şi anume că producătorii de medicamente nu vor fi niciodată mulţumiţi, dar fiecare stat ia măsuri pentru a stabili un anumit nivel al cheltuielilor cu medicamentele compensate şi gratuite. Problema care se perpetuează stă în felul următor: de unde se taie şi cum se taie pentru a nu afecta prea mult pe cei cu venituri mici. Şi în acest scop se vor adopta mai multe măsuri, una dintre acestea fiind taxa clawback. Sistemul clawback prevede că producătorii de medicamente ce vând pe piaţa locală să contribuie la sistemul public de sănătate cu 5-11% din veniturile obţinute pe baza produselor utilizate în programele naţionale de sănătate, în spitale ori incluse pe listele de medicamente compensate sau gratuite. Dar să nu creadă cineva că proprietarii de viloaie şi gipane vor fi de acord aşa uşor cu această taxă!

Distribuitorii de medicamente au „alungat” de pe piaţă produse bune şi ieftine

Având în vedere că profiturile erau mai mici în cazul unor medicamente mai ieftine, dar cu aceleaşi efecte în tratamentul anumitor afecţiuni, multe medicamente au fost „alungate” de pe piaţă şi înlocuite cu altele mult mai scumpe. Vinovaţi de aceste „afaceri” sunt tocmai producătorii şi distribuitorii de medicamente. Şi acum s-a ajuns ca sănătatea să fie prea scumpă pentru cei mulţi, dar profitabilă, poate mai profitabilă decât afacerile cu petrol, pentru „şmecherii” din sistem. În categoria şmecherilor intră farmacişti, producători şi distribuitori de medicamente, medici, manageri de spitale.

Ce s-ar fi întâmplat însă dacă nu intervenea, în urmă cu două decenii, factorul politic în numirea managerilor de spitale? Păi dacă managerul unui spital nu era numit politic nu mai trebuia să cotizeze la partid şi nu mai era nevoit să facă afaceri ilegale de ordinul milioanelor de euro.

Ce ar fi fost dacă Guvernul şi Parlamentul ar fi intervenit demult pentru a limita profiturile nesimţite ale producătorilor şi distribuitorilor de medicamente? Acum ar mai fi existat pe piaţă medicamente ieftine şi la îndemâna tuturor.

Cum ar fi dacă medicii de familie şi-ar face treaba şi nu ar prescrie numai medicamente scumpe şi nu ar mai trimite orice pacient la spital? Sistemul de sănătate ar fi mult mai … sănătos. Medicii de familie ar trebui să facă şi educaţie sanitară cu pacienţii înscrişi pe liste, că bani încasează cu duiumul de la bugetul de stat, adică din contribuţia celor mulţi.

Ce urmează?

Unii ţipă că poporul va suferi şi suferă prin reformele promovate. Adevărat sau fals? Dacă s-a redus numărul spitalelor care deveniseră case pentru oamenii străzii înseamnă economie la bugetul sănătăţii şi tratament mai bun pentru cei cu adevărat suferinzi. Dacă se va reuşi tăierea profiturilor uriaşe ale farmaciştilor şi producătorilor de medicamente atunci se va realiza o economie la bugetul sănătăţii şi sistemul se va însănătoşi treptat.

Managerul unui spital regional din Moldova, un specialist renumit, vorbea nu demult de concurenţa între Casele de sănătate, ca un concept ce ar aduce servicii medicale mult mai bune pentru pacienţi. Iată că Guvernul intenţionează să promoveze tocmai acest concept. În aceeaşi ordine de idei, în toate ţările cu sistem de sănătate performant, se asigură un pachet minim de servicii pentru fiecare contribuabil (pacient) inclus în asigurarea obligatorie de sănătate. Ce este în plus plăteşte fiecare sau decontează prin asigurările facultative încheiate cu societăţi private de asigurări. Managerul respectiv mergea şi mai departe şi făcea o comparaţie cu SUA unde numai cine plăteşte beneficiază de asistenţă medicală. Dar sistemul din SUA este prea „dur” şi neaplicabil în România acum, însă corect.

Probleme sunt în toate ţările europene dar nu la dimensiunea celor din România pentru că Guvernele au reuşit să introducă o oarecare ordine în sistem. Iar sistemul de sănătate nu este o vacă de muls pentru „şmecheri” şi partide politice. În Occident, la noi însă e încă o vacă de muls.

În final, vom lansa câteva întrebări simple la care pot să răspundă toţi cetăţenii. Cei mulţi vor să fie trataţi corespunzător sau vor în continuare ca fasolea să se cumpere în spitale cu preţuri de două ori mai mari decât la piaţă, acelaşi spital să plătească firme de pază, să văruiască numai pe hârtie de trei ori în doi ani, să cumpere medicamente foarte scumpe, să deconteze servicii inexistente, iar producătorii de medicamente şi alte firme de partid să „tragă” din sistem milioane de euro, în timp ce pacienţii să sufere de foame şi din cauza lipsei medicamentelor? A venit momentul adevărului şi nu mai are rost să ascundem gunoiul sub preş. Ori se face ordine cât de cât şi-n acest sistem ori se perpetuează hoţia generalizată ce a început cu peste două decenii în urmă? Asta e întrebarea… (IF)