Google

Semn de exclamare (IV)

Written on:November 27, 2016
Comments
Add One

art-pag-2-insula-mangareva-netÎntâmplarea care urmează poate fi explicată numai acceptând existenţa unui univers paralel, a lumii de dincolo cum spun românii şi fantastica putere a creierului omenesc. Cercetările făcute la CERN în Elveţia urmăresc noi surse de  energie, evidenţierea lumilor paralele şi accesul pe acele tărâmuri. Energia psihică poate impregna materia. Aceasta explică puterea relicvelor sfinte, ori scenele fantomatice de luptă ce apar uneori la Waterloo în Valonia, unde în 1815 Bonaparte a avut ultima bătălie. Încrâncenarea ostaşilor a impresionat energetic mediul la fel ca o placă fotografică. Obiectele cu ghinion şi locurile blestemate unde nenorocirile se ţin lanţ sunt contaminate cu energia negativă a cuiva. În 1519 spaniolul Herman Cortez intră în Tenochtitlan, capitala imperiului aztec, aşezată pe insulele lacului Texcoco. Cortez şi soldaţii spanioli sunt bine primiţi de împăratul Montezuma pentru că demult Quetzalcoatl, zeul Soarelui la azteci, a prezis venirea oamenilor albi, chiar în acel an. Quetzalcoatl era blond şi spun aztecii că venise din răsărit, de peste mare. A adus cu el simbolul crucii, de aceea unii zic că ar fi Sfântul Toma. Ceva similar s-a întâmplat în insula Mangareva din Pacific. În volumele “Insulele din Mările Sudului” şi “Insulele uitate”, scrise de Bernard Villaret şi Robert Eskridge se relatează că un vraci din Mangareva a prorocit cu decenii înainte venirea pe insulă a francezilor şi instaurarea credinţei în Iisus. Vraciul murise, dar în anul pezis, 1840, francezii impun protectoratul asupra regatului Mangareva şi aduc misionari creştini. Băştinaşii au îmbrăţişat cu fervoare religia anunţată, aşa că din toată Oceania, Mangareva este cea mai bogată în catedrale, disproporţionat multe şi de de mari faţă de populaţia insulei. Vracii din Managareva au inventat sistemul de numărare binar folosit azi în informatică, cu trei secole înaintea europenilor.

Conflictul între spanioli şi azteci începe în 1520. În timpul luptelor împăratul dispare nu se ştie unde. William Davis scrie în volumul “El gringo” că indienii pueblo din Arizona ţin ascunsă mumia lui Montezuma şi cred că împăratul va învia într-o zi şi-i va elibera de sub stăpânirea albilor. Pe spanioli  nu-i preocupa soarta lui Montezuma, ci tezaurul imperial şi mai vroiau să găsească El Dorado, oraşul Omului Aurit, cetate plină de bogăţii de care auziseră la indienii sudamericani. În 1521 Cortez îi învinge pe azteci şi ia prizonier pe Cuauhtemoc, ultimul lor împărat, dar constată că tezaurul râvnit dispăruse. Au aflat cum, necum, că tezaurul a fost dus în nord, într-o ţară numită Aztlan, patria de obârşie a aztecilor şi ascuns într-un lac. Comoara este păzită de o armată de indieni morţi. Nimeni nu ar lua în serios povestea cu morţii, dar vracii woodoo din Haiti pot să anime cadavrele şi să le transforme în zombi, morţi-vii, fără conştiinţă şi fără nevoi fizice, puşi să muncească ca roboţii pe plantaţii, ori să ucidă la poruncă. Ca să afle locaţia comorii, spaniolii au torturat mii de indieni, inclusiv pe Cuauhtemoc l-au ars de viu. Împăratul supus la chinuri, dă spaniolilor 200 de kilograme de pepite de aur ascunse într-o barcă de ritual aflată într-un templu, dar nimeni nu a trădat locul tezaurului. Spaniolii orbecăiesc prin coclaurile Mexicului, sondează vreo 5000 de lacuri, dar nici urmă de comoară. După un timp renunţă, dar legenda a rămas şi va duce în secolul XX la întâmplările stranii relate de Lois Brown în cartea “Aurul Blestemat”. În 1914 un individ, Fred Crystal, despre care nu se ştie nimic, visează într-o noapte că tezaurul aztec se află sub o stâncă roşie, lângă oraşul Kanab din comitatul Kane, statul american Utah. Pe stâncă este gravată o pictogramă. Se trezeşte, desenează pictograma visată şi porneşte cu bicicleta spre Kanab, cale de 480 de kilometri. Kanab, ca dealtfel întregul Utah, este locuit de mormoni, sectă pseudocreştină cu propria Biblie, numită Cartea lui Mormon. Oraşul era atunci singura localitate din SUA cu întregul consiliu local alcătuit din femei. La Kanab Fred arată localnicilor pictograma, toţi ridică din umeri, îl credeau nebun. Totuşi fermierul Milo Robinson îi oferă masă şi adăpost pe gratis cât timp va căuta comoara. Doi ani Fred a bătut canionul Johnson tăiat de răul Kanab Creek în munţii Vermillion, unde erau stâncile roşii. Zadarnic însă. Când să renunţe, un muncitor de la ferma gazdei îi spune că a văzut pictograma pe o stâncă. Merg acolo, dar stânca era spartă chiar pe locul inscripţiei. Cineva făcuse un adăpost pentru fan. Descurajat Fred pleacă din Kanab. După un timp află cine ştie cum că oamenii lui Cortez găsiseră harta comorii, dar care inexplicabil, s-a rătăcit înainte de a fi folosită. Fred presupune că harta a ajuns în arhiva colonială din Mexico City. Intră în clădire noaptea prin efracţie şi caută la noroc prin miile de documente, slujindu-se de o lumânare. Spre dimineaţă o găseşte. În 1922 se întoarce la Kanab tot pe bicicletă. Doi tineri acceptă să-l ajute. Ajung la locul înfăţişat de hartă şi încep să spargă stânca. Dau de un zid artificial făcut din calcar. Calcarul era adus, în zonă nu există. Dincolo de zid apare un tunel. Fred intră, dar după câţiva paşi calcă o trapă şi un bolovan cade peste picioare. Murea acolo dacă nu erau tinerii să-l scoată. Ceva mai încolo tunelul era înfundat cu pământ. La vestea că s-a dat de urma comorii, locuitorii din Kanab sunt de acord să degajaze tunelul. S-au înţeles să  împartă  între ei tot ce găsesc, să nu anunţe statul şi de aceea lucrau în taină. Doi ani muncesc din greu, tunelul se ramifica, părea nesfârşit. Scoteau pământul cu găleata. Între timp apare un indian care le spune că încă nu a venit vremea să fie scoasă comoara lui Montezuma. Indianul nu era din partea locului, nimeni nu-l văzuse când a venit şi nimeni nu-şi dă seama cum a plecat. Nimeni n-a înţeles cum de ştia indianul ce fac acolo, secretul fiind păzit cu străşnicie. În Kanab era interzis să se pronunţe cuvântul comoară, tocmai ca cineva să nu scape vreun indiciu către străini. În 1924 ajung într-o fundătură, tunelul se terminase. În batjocură cineva pusese acolo o cască de soldat spaniol din secolul XVI şi o pereche de mocasini, încălţări indiene făcute din piele. După atâta trudă fără rost, oamenii din Kanab s-a înfuriat pe Fred şi unul din ei, l-a ucis. Doar Milo Robinson mai credea în comoară şi până prin 1930 explora tunelul din când în când. Într-o zi intră în tunel cu băiatul cel mai mic. Copilul este muşcat de un şarpe cu clopoţei apărut ca din senin, normal reptila nu avea ce căuta în interiorul acela rece. Băiatul moare şi Robinson rămâne convins că tezaurul este blestemat, aşa că renunţă la cercetări. În 1980 Stephen Shaffer, cunoscut pentru cărţile sale despre America antică: “Vocile antichităţii”, “Omul şi aurul”, “Tezaurele antichităţii”, bate la poarta lui Lon Robinson, fiul lui Milo. Shaffer aparţine grupului de scriitori interesaţi de trecutul Americii. Sunt o serie de volume dedicate “Miturilor şi misterelor” Floridei, Montanei, Far Westului, Arizonei, Noului Mexic, Utahului etc. scrise de Lynne Wright, Edward Lawrence, Arthur Campa, Sam Lowe, Barbara Marnott sau Michael Oreilly. O preocupare pentru valorificarea scriitoricească a mitologiei din diferitele ţinuturi ar trebui să se vadă şi la noi. Shaffer credea că tezaurul este îngropat la Kanab şi la insistenţele lui, Lon Robinson reia căutările, mai ales că zona vizată se afla pe proprietatea sa. Indiciul era un oval cu raze desenat pe o stâncă. Indienii paiute din zona Kanabului spuseseră lui Shaffer că nu au acest simbol, deci aparţine unui trib străin. S-a săpat repede cu un excavator şi  s-a ajuns într-o cavitate unde zăceau mii de schelete de bărbaţi. Pe o poliţă, deasupra camerei mortuare, era o ulcică cu 268 de peruzele, pietre semipreţioase. Căutătorii zic că au dat de calea bună, oasele sunt ale sclavilor care au cărat comoara şi care apoi au fost ucişi. Medicului legist constată că respectivii muriseră înainte de Hristos, deci nu aveau legatură cu tezaurul. Shaffer şi  Robinson renunţă la căutări. (va urma). Marian Rotaru

Leave a Comment