Google

Semn de exclamare (III)

Written on:November 21, 2016
Comments
Add One

art-pag-2-statui-moai-in-insula-pastelui-netÎn 1923 un vas  de croazieră britanic cu turişti la bord a căutat zadarnic Insula Paştelui, ţinta călătoriei. Deşi ajunsese la coordonatele insulei, uscatul nu se vedea. Insula Paştelui pur şi simplu dispăruse! Pe mare nu era nicio urmă a vreunei catastrofe. Insula Paştelui aparţine statului Chile, aşa că înainte să părăsescă zona căpitanul anunţă prin radio autorităţile acestuia. O navă militară chiliană se deplasează urgent la faţa locului, dar găseşte insula la locul ei. Ce s-a întâmplat de fapt? Greu de crezut că englezii au calculat greşit poziţia vasului. Este mai plauzibil că vaporul a intrat într-o falie staţio-temporară şi a navigat în altă lume. Spre norocul lor, pasagerii şi echipajul au revenit pe Pământ. De regulă trecerea în alt spaţiu este ireversibilă. Michael Kerrigan relatează în volumul “Calea diamantelor” credinţa mongolilor că în anume locuri din Munţii Altai apare Orizontul Periculos, poartă prin care treci pentru totdeauna în alt tăram. Nu departe de ţărmul Portugaliei este găsit în anii 1980 un vas pescăresc plutind în derivă. La bord nu era nimeni. Ceva mai departe şalupa vasului sălta pe valuri fără ocupanţi. În jurnal căpitanul scria că descoperise o insulă necunoscută acoperită de vegetatie luxuriantă. A decis să o exploreze. Toţi membrii echipajului au vrut să ia parte la expediţie şi s-au îmbarcat pe şalupă. Aici se încheie raportul. În Hawaii circulă legenda că doi pescari au ajuns pe o insulă numită Niu-Roa. Insula era bogată. Peste tot creşteau arbori de pâine, sagotieri, iar în lagună erau din belşug scoici de sidef. Oamenii din Niu-Roa i-au lăsat pe hawaiieni să se plimbe pe insula lor, dar i-au avertizat să nu treacă prin poarta de piatră numită Kauakah, pentru că nu mai pot reveni. La Amaru-Muru în Anzii Peruvieni se vede pe o stâncă conturul unei porţi. Philip Brother şi George Williamson discută în cărtile “Secretul Anzilor” şi “Drumul spre cer”, legenda că un preot incaş a deschis poarta cu un disc de aur numit “cheia zeilor celor şapte raze” şi a trecut în  altă lume, printr-un tunel de lumină albastră. A dus cu el cărţi tainice, scrise de învăţaţii continentului Mu din Pacific, locul în care s-ar fi născut civilizaţia. În Sahara, spun berberii, sunt pe alocuri clădiri părăsite. vechi cine ştie de când, în care odată intrat păşeşti în altă lume. Autorul Robert Charroux remarca la Petra în Iordania, sau în Munţii Ceveni din Franţa, scări săpate în stâncă care nu par să ducă undeva, se opresc în peretele de piatră. Oamenii zic că la capătul scărilor se deschide trecerea în alt tărâm. Românii localizează pasajul dintre lumi în locul misterios numit Buricul Pământului şi este ciudat că băştinaşii numesc Insula Paştelui, Te pito o te henua, adică tot Buricul Pământului.

Atomul este alcătuit din nucleu şi nor electronic. Materia este concentrată în nucleu. Electronii practic nu au masă, dar spaţiul pe care-l ocupă, norul electronic, înseamnă cam tot volumul atomului. La nivel atomic materia se prezintă discontinuu, volumul oricărui atom fiind gol în cea mai mare. Prin aceste spaţii goale universurile se întrepătrund. Bariera dintre universuri cade uneori în chip natural, sau prin tehnici ştiute de iniţiaţi. Odată spartă acestă barieră pot fi văzute alte lumi. Pe de altă parte omul, înzestrat de Dumnezeu cu liber arbitru, poate să aleagă dintr-o multitudine de lumi, toate posibile în planul divin. Lumile eliminate prin alegerea făcută, continuă să existe virtual în Akasha, arhiva cosmică şi pot fi accesate mental. Orice decizie tinde să schimbe viitorul şi oferă premiza unei alte istorii şi implicit, altei lumi. În iunie 1914 spionajul austriac află că o organizaţie vrea să-l asasineze pe moştenitorul tronului Austro-Ungariei, arhiducele Franz Ferdinad, în timpul vizitei ce urma să o facă la Sarajevo, capitala Bosniei. L-a informat pe guvernatorul austriac al Bosniei şi i-a propus să schimbe traseul coloanei oficiale. Guvernatorul refuză, arhiducele este împuşcat, o lună mai târziu începe războiul mondial. Cursul istoriei s-a schimbat dramatic. Fiecare din noi influenţăm istoria, dar acţiunea fiecăruia interacţionează cu acţiunile celorlalţi, aşa că viitorul este rezultanta impulsurilor date de faptele individuale. Timpul este o percepţie personală creată de propriul creier, ceasul oferă doar repere pentru coordonarea activităţilor comune. Timpul nu există fără acţiune, într-o lume imobilă nu are sens. Istoria înseamnă acţiune şi nu poate exista în afara timpului, aşa că rezultanta acţiunilor individuale crează un curent de timp îndreaptat spre viitor. Viitorul conţine sâmburele autodistrugerii, scăpat de sub control ne va readuce în trecut. Privit astfel, curentul temporar comun care înglobează acţiunea fiecăruia, seamănă cu acel curent circular ce se învârte de-a lungul ţărmului Mării Negre. Curentul circular rezultă din curenţii creaţi de fluviile care se varsă în mare: Dunăre, Nistru, Bug, Nipru, Don (prin Marea Azov) şi Rion. Ca o notă pragmatică, observăm că acest curent inelar din Marea Neagră poate genera electricitate. Trebuie o centrală cu turbine submerse, amplasată în larg, pe un dig. O asemenea centrală se construieşte lângă insula scoţiană Islay. Britanicii vor să alimenteze cu electricitate colonia Gibraltar pe seama curentului din strâmtoarea omonimă, iar italienii să obţină energie în strâmtoarea Mesina dintre Calabria de Sicilia. Se poate folosi şi metoda aplicată de americani pe râul Detroit: cilindri aşezaţi pe fundul apei care oscileză sub acţiunea curentului, transformând energia mecanică în electricitate. Exploatarea curentului circular din Marea Neagră este o idee, idei pot fi multe, dar pentru a fi luate în seamă trebuie ca ţara să aibă conducători capabili şi care să o slujească. Iosif Constantin Drăgan nota în lucrarea autobiografică “Prin Europa” că în anii 1940 miniştri federali elveţieni călătoreau cu trenul la clasa a -II-a ca să facă economie la buget. Fără comentări! Creierul uman generează realităţi virtuale. Astfel yoghinii tantrici materializează cu gândul pe frumoasele dakini, amantele lor. Forţa creierului este uriaşă. Avem exemplul femeii care a ridicat cu privirea un automobil căzut peste soţul ei. În Rhodesia de Sud, pe un drum din savană, o altă femeie cuprinsă de forţa disperării, a ucis un leu cu un cuţit de tăiat zarzavat. Felina sărise în spatele soţului care repara motorul maşinii. Sunt oameni care îndoaie din privire obiecte metalice. Savantul Şerban Ţiţeica spunea că dacă creierul unui om ar exploda, ar pulveriza planeta, atât de multă energie are. Un calculator care să imite creierul ar avea volumul Pământului. Statuile moai trebuiau să apere Insula Paştelui, deci cineva trebuia să le pună în mişcare cu forţa gândului, asemenea Golemului din tradiţia evreiască. Forţa cerebrală poate vitaliza materia moartă. Aşa ceva puteau iniţiaţii şi vedem că în basme apar elemente ale naturii personificate: stânci, copaci etc.. Unei bolnave imobilizate la pat i-a fost aşa de sete că prin voinţă a mutat paharul cu apă pus pe masa alăturată. “Cu credinţa muţi munţii”, se spune. Omul foloseşte doar 10% din creier, Creierul conţine scânteia de Dumnezeire, adus în transă permite călătoria în timp şi spaţiu, comunicarea cu alte lumi. Tămâia, lumânările, cântările din Biserică şi mai ales credinţa, deschid canale spre universul subtil. Porţi spre alt univers există în Triunghiul Bermundelor, Marea Diavolului din Pacific, lângă Insula Şerpilor, în Pădurea Boia de lângă Cluj, în Bucegi, Întorsura Buzăului, Munţii Şureanu, în Kurdistanul Irakian. Sub un munte din Irak ar fi păstrate artefacte tehnice uluitoare ce permit teleportarea spaţio- temporară, operă a uriaşilor care au locuit cândva pe Pământ. Un inel de piatră prin care se trece în alt spaţiu şi timp, făurit în Egiptul antic şi găsit în zilele noastre, este nu numai ficţiunea din romanul lui Kurt Russel, “Poarta stelară”, ci se pare că ar fi o realitate bine păzită de americani. Adam şi Eva au ajuns din Rai pe Pământ, adică dintr-un univers în altul, trecând printr-o poartă stelară, dispozitiv la care se face referire în “Cartea Egipteană a Morţilor”. Marian Rotaru

Leave a Comment