Google

Scrisoare de dragoste Și izbăvirea judecății de apoi

Written on:June 29, 2014
Comments
Add One

cartiBârlad, 2 apr. ‘90. Iubită prietenă M. N. Tânjesc după chipul și trupul prea reavăn pe care l-am scăpat din mâinile îmbrățișării și sărutul care nu a fost suficient de convingător săîl țină. Tânjesc fără a da o notă senzuală firească în teritorii vaste de senzual. Tânjesc după mintea ta lenevoasă, nepusă suficient și eficient la treaba albastră a lumii din care venim și a lumii în care ne ducem. Tânjesc după râsul venit în cascade stravezii și subțiri de inteligență, tânjesc după tânjirea din tine înaltă cât o catedrală. Tânjesc după colțul ierbii cu antene de melc și de lăcustă, după ploile care au întârziat prea mult din lipsă de rugăciuni. Tânjesc după ochii tăi primordiali, ca ai mamelor mamelor noastre, iscoditori și inovatori, după poemele noastre care nu au forța și harul sau nu știu ce să-i scrie și să-i împraștie lumii ca o anafora de duminică. Doamne, prea multă tânjire pentru atât de puțină ființă umană cât sunt, pentru atât de puține gânduri din mintea noastră cu plus și minus infinit asemenea timpului și spațiului din care venim și în care ne ducem, domnilor!…

Revista de cultura “Tara de jos” a început să aibă o rotunjime de femeie senzualăși coaptă, prea senzualăși coaptă, ispititoare și înspăimântătoare de păcat. Ce bine și ce frumos ar fi să avem și cititori deopotrivă. Ce bine ar fi să nu avem grija hârtiei, cernelii și poligrafiei. Tu, ai corectat tezele? Destinul tău cine îl citește și cine îl corectează? Cine îi pune notele când moartea este în jurul și împrejurul nostru, când are îndrăzneala și nerușinarea să soarbă din cafeaua noastră neagră ca moartea? Cine îți îngrijește insomnia, melancolia și singurătatea dacă cuvintele mele ar muri sau ar lua-o razna pe căi lăturalnice și ar nimeri în vecini nevoiași de spirit? Tristețe și dezolare de care nu ai nevoie, nu-i așa? Sau ai adormit în floarea de tei a cuvintelor mele. Unde rămăsesem în mesajul trecut? A, da: “vor veni alții după noi și alții și alții”. Clar, dar și cu bogăția gândurilor noastre vor fi mai frumoși ca noi și vor fi mai liberi ca noi. Unii vor “Academie Bârlădeană” pentru ca așa au vrut înaintașii lor. Dar cine sunt ei, cu ce se delimitează de ceilalți care au făcut tot o facultate de istorie, de geografie, de limba și literatura română sau limbi străine? Spiritele lor sunt limitate ca ghizdeaua de la gura fântânii și despre care nu se știe precis câte izvoare sălășluiesc în adâncuri. Sunt de suprafațăși nu au nici puterea să simtă un zefir darămite să mai prindăși un azimuth! Nici urmași nedemni nu pot să-i numesc pentru că s-a cernut puțin “demn” de la înaintașii lor. Şi ei au fost în răscruci politice și în orgolii nemăsurate dar au avut menirea sățină flacăra cuvântului vie și au avut puterea să ne bage în aura timpului și spațiului nostru cel adevărat și întru ființa de neam și țară. Facem foarte puțin pentru spiritul din jurul nostru și foarte mult pentru orgoliul și nimicnicia noastră. Vezi tu, legea bunului simț nu este abrogatăși puțini, foarte puțini recunosc că ea cuprinde, obligatoriu și cei 7 ani de la mama și tata și cele zece porunci de la Dumnezeu – toate la un loc fiind legea supremă a umanității. (Scrisoarea nu s-a terminat sau cine știe dacă se va termina vreodată?), domnilor!…

În rest, la Bârlad, colaci au câinii în coadăși bunăstarea și-a pus acoladă, Micky poartă romanele în stick-lakei având ochii înșurubați în femei, Mârzacii mai mârzăcesc în poeme și-așteaptă nemurirea să-i cheme, domnilor!…

Târg: Stau pe bulgări de pământ și tristețea mi-o deplâng c-a facut cu mine târg în quadrige de argint, domnilor!…

Exces de frumusețe: Bucură-te binecuvântată clipă, în palmele tale fierbinți dă năvală mirarea și disperarea, cum femeia în sângele bărbatului primordial ca și steaua din care a venit și se va întoarce curând. Bucură-te binecuvântată clipă voi insista să fii izbăvită de judecata de-apoi, domnilor!…

Leave a Comment

Previous post:

Next post: