Google

Sark şi Sealand (V)

Written on:January 29, 2017
Comments
Add One

Scriitorul Leicester Hemingway a publicat biografia fratelui său Ernest Hemingway, laureat al premiului Nobel     pentru Literatură, mort în condiţii suspecte la 2 iulie 1961. Biografia i-a adus mai mulţi bani decât celelalte şase cărţi pe care le publicase. Cu banii obţinuţi Leicester a dorit să înfiinţeze propriul stat. Zis şi făcut. A ocupat în 1964 un banc de nisip lung de zece metri şi lat de trei, aflat în afara apelor teritoriale ale Jamaicăi. Jumătate îl oferă Statelor Unite, iar pe cealaltă jumătate proclamă republica Noua Atlantidă, cel mai mic stat din istorie. Numele a fost ales după statul ideal Noua Atlantidă descris de Francis Bacon în alegoria omonimă. Republica a fost recunoscută de          Jamaica. Pentru jumătatea de insulă dată Statelor Unite, ambasadorul american în Jamaica a mulţumit lui Leicester. Cum apa din jurul bancului nu era adâncă, scriitorul vroia să mărească insula şi să construiască o clădire locuibilă permanent. La început ridicase un foişor pentru observaţii oceanografice. Noua Atlantidă a avut constituţie şi patru cetăţeni: Leicester, soţia şi cele două fiice. Una din fete, Hillary, va deveni scriitoare. Noua Atlantidă a emis timbre şi monede căutate de colecţionari. Erau executate în SUA. În 1966 pescarii jamaicani pradă Noua Atlantidă şi distrug totul. Leicester betonează bancul dar nu mai reuşeşte să  construiască altă clădire. Organizatorii unor manevre ale marinei americane găsesc util să pună pe bucata de beton o baliză. Leicester acceptă numai după ce preşedintele american îi solicită sprijinul, ceea ce a însemnat recunoaşterea de către SUA a Noii Atlantide. Cu toate acestea Leicester abandonează Noua Atlantidă şi în 1973 crează alt stat, republica Tierra del Mar, pe un banc de nisip lung de 91 metri şi lat de doi, situat în apele internaţionale la vest de  insula Golden Cay, arhipelagul Bahamas. Tierra del Mar a avut constituţie, a emis timbre şi monezi. A fost înălţată şi aici o clădire. Populaţia era formată din şapte cetăţeni. Patru erau cetăţenii Noii Atlantide. Lor li s-au alăturat prima soţie şi cei doi băieţi ai lui Leincester din prima căsătorie. Tierra del Mar şi Noua Atlantidă încetează de facto existenţa la 13 septembrie 1982 odată cu moartea lui Leicester. Oficial a fost sinucidere, dar este la fel de suspectă ca a fratelui său. Acum cele două bancuri sunt alipite de statele Bahamas şi Jamaica, ambele dominioane britanice. Republicile lui Hemingway sunt studiu de caz în cartea lui Lawrence Walker, “Insulele artificiale”. Ca Leicester Hemingway au fost şi alţi scriitori aventurieri. Ted Allbeury de care am amintit, fost colonel în serviciile secrete britanice, a  înfiinţat în 1965 un post pirat de radio în cazematele părăsite de armata britanică, aflate pe bancul submers Red din Marea Nordului. Deşi  postul emitea din afara teritoriului Regatului Unit, este desfiinţat în 1967 de armata britanică. Allbeury reia emisia radioului de pe nava Olga Patricia ancorată mai departe în larg, dar este iarăşi alungat. Ultima încercare a făcut-o tot de pe Olga Patricia ancorată în largul Californiei. Postul de radio este anihilat de americani. În toată povestea Ted Allbeury a fost asociat cu un texan, Dom Pierson. Cei doi renunţă la afacerea cu radioul şi în 1971 concesionează un teren numit Freeport pe insula Tortuga, posesiune a statului antilez Haiti. Apar depozite, centrală electrică solară, uzină de desalinizare a apei de mare, cazino şi hoteluri, însă în 1974 Haiti expropiază afacerea. După aceste eşecuri Allbeury devine scriitor de romane, primul l-a publicat în 1975. Afacerile tenebroase ale lui Allbeury sunt relevate în cartea lui Eric Gilder, “Momente mass-media în Regatul Unit, URSS şi SUA”. Scriitorul Werner Stiefel începe în 1971 construcţia unui  oraş plutitor la limita mării teritoriale haitiene şi care urma să fie un stat libertarian. Armata haitiană opreşte lucrările. În 1972 Stiefel încearcă să creeze statul visat pe o platformă ancorată între Cuba şi Honduras, dar îl vor alunga cubanezii. Azi cele mai răspândite structuri off-shore în marea internaţională sunt fermele energetice eoliene. Marea Britanie deţine 26 de ferme în funcţiune, 13 are Germania, patru Olanda, trei Belgia, una Norvegia şi una China

La 400 de kilometri de insula Ata din arhipelagul Tonga este o zonă cu recife abia vizibile deasupra apei. Recifele se află în marea internaţională, în afara regatului Tonga. Pe unele sunt balize, platforme pentru andocare şi un far,             construite de britanici în al doilea război mondial şi apoi abandonate. Acum le folosesc pescarii tongani ca adăpost. Printre recife sunt doi atoli cu lagună în mijloc, sterpi şi ameninţaţi de valuri. Cel nordic este circular, cel sudic pare un 8 uriaş. Insulele se numesc Minerva. În lagunele lor tonganii vânează broaşte ţestoase. Cartea “Minerva Reef” a lui Olaf Rufen cu povestea unor pescari tongani care în 1962 au locuit patru luni pe atolul nordic unde naufragiaseră, a atras atenţia lui Michael Oliver, proprietar de cazinouri în Las Vegas, Nevada. Oliver s-a gândit să creeze în            Minerva, teritoriu a nimănui, un stat independent. Ideea a venit de la iniţiativa companei britanice Pilkington Glass, care plănuia în 1970 să construiască o insulă artificială în apele bancului submers Dogger din apele internaţionale ale Mării Nordului. Insula urma să aibă 30000 de locuitori, să fie centru comercial şi industrial cu legislaţie permisivă, fără taxe vamale. Din motive neştiute planul nu s-a realizat. Oliver asociat cu afacerişti americani şi britanici                  finanţează lucrări de înălţare în recifurile Minerva a căror rezultat  sunt două insule artificiale cu 1100 de hectare de teren plantat cu cocotieri. La 19 ianuarie 1972 în faţa unui prim grup de colonişti americani Oliver proclamă pe aceste insule republica Minerva. În calitate de  preşedinte trimite scrisori la 100 de guverne cerându-le să recunoască noul stat. Minerva a fost recunoscută de regatul Sedang şi de sultanatele Upper Yafa, Okusi şi Occusi-Ambemo.                  Sultanatul Upper Yafa, parte a Arabiei de Sud, era protectorat britanic, iar Occusi-Ambemo din insula indoneziană Timor, protectorat portughez. Regatul Sedang este o formaţiune statală indochineză creată în 1888 de francezul  Marie-Charles de Mayrena în provincia montană Gia Lai din regatul Anam, protectorat francez. Mayrena moare în 1890, dar formal regatul supravieţuieşte şi azi deşi nu este recunoscut. Câteva comunităţi ale populaţiei băştinaşe Bahnar menţin idea regatului şi sunt familii ce se mândresc cu titlurile nobiliare acordate de regele Marie I. De la Mayrena a rămas cartea “Amintiri din Cochinchina” şi timbrele sub sigla Sedangului, căutate de filatelişti.  Andre Malraux face referire regatul Sedang în volumele “Antimemorii” şi “Calea Regală”. În 1848 s-a ivit o neînţelegere la trasarea graniţei dintre Timorul Portughez şi Timorul Olandez. Au rămas în litigiu câteva sute de kilometri pătraţi locuiţi de şapte triburi ale populaţiei Tetum. Cum nici portughezii şi nici olandezii nu controlau zona, triburile erau practic independente. În 1968 aventurierul neozeelandez Bruce Grenville uneşte cele şapte triburi într-un sultanat  numit Okusi. Este recunoscut de Liechtenstein  şi de Monaco şi a figurat pe lista de state a Departamentului de Stat al SUA. Okusi producea ciuperci halucinogene, iar colecţionarii căutau timbrele şi monedele sale. Este desfiinţat în 1978 de armata indoneziană. Grenville se laudă că în 1993 a organizat cu refugiaţii din Okusi republica Vinland pe o insulă neprecizată din largul statului american Maine. Este doar un paravan pentru a putea emite şi a vinde timbre. În mod ciudat Minerva a fost recunoscută de republicile rebele comuniste din zona montană a provinciei columbiene Tolima: Sumapaz, Marquetalia, Paso, Riochiquito, Arian şi Vichada, mari producătoare de opiu. Sumapaz înfiinţată în 1920 de idealistul Juan de Cruz Varela, era o federaţie de colonii agricole egalitariene. Republicile rebele sunt  desfiinţate în 1974 de armata columbiană.(va urma)Marian Rotaru

Leave a Comment