Vreun deceniu, cu întrerupere (1990-1996 şi 2000-2004), era la modă o zicere care suna cam aşa: „Să nu uităm nicicând să iubim trandafirii…” Apoi au făcut alde Geoană ce-au făcut şi curentul s-a schimbat. Acum, s-au scuturat toţi trandafirii când şi parlamentarul de Vaslui, fost sindicalist, Marian Sârbu a şters-o de la PSD, din cauză de doctrină (care (nu) este!) şi principii (ale lui, că liderii n-au). Altfel spus, trandafirii bădiei Iliescu sunt pe ducă. Bătaia pentru ciolan în „ţara” celor de la Bucureşti e dură. În acelaşi timp, viaţa pesediştilor din ţara noastră, a tuturor, e alta. Că-s primari, consilieri locali, judeţeni, parlamentari, specialişti în diferite funcţii de conducere, care simpatizează ori sunt membri ai PSD, au altă viaţă, trăiesc în viaţa reală şi au principii, au obiective, nu trăiesc doar pentru a-l spiona şi turna pe cel ce vrea să devină şef, nu se bălăngăne dintr-o tabără în alta, nu fură sau cumpără voturi. Pur şi simplu iau parte activ la viaţa reală şi încearcă să lase ceva bun în urma lor.

„S-au scuturat toţi trandafirii, plângea pădurea şi vecinii, plângea şi râul liniştit, în seara în care noi ne-am despărţit”, pare să spună tânărul „intelectual” Victor Ponta ca răspuns la plecările din PSD, după acea mascaradă de congres maraton în care individul „pălit” de flacăra violet a pierdut aproape tot (spunem aproape tot pentru că mai are funcţia de preşedinte al Senatului). Şi plecările i se datorează atât lui Geoană, cât şi lui Ponta. Ambii şi încă vreo câţiva de la centru nu trăiesc în viaţa reală. Ei sunt convinşi că poporul e atât de neinformat încât „înghite” pe nemestecate tot ce primeşte. S-au înşelat o dată, de două ori, de trei ori, dar degeaba. Sunt mai încăpăţânaţi decât măgarii şi încăpăţânarea o să-i coste dispariţia celor trei trandafiri. Se întâmpla mai demult acest lucru dacă poporul ar fi avut acces la informaţie şi nu era ţinut în „priză” mereu numai cu discursurile fără cap şi coadă ale lui Ion Iliescu transmise de televiziunea publică.

Acum, în anul de graţie 2010, nici mogulii, mogulaşii, moguluţii, nu mai cred în şansele PSD, iar slugile lor „deontoloage” de prin televiziuni redau cu punct şi virgulă degringolada şi mascarada din acest partid. Adică au descoperit oala cu rahat politic de la PSD, pe care au ţinut-o acoperită în speranţa că va prosti pe cei mulţi…

Anul trecut, la alegerile prezidenţiale, chiar cu mult timp înainte, au făcut front comun toţi (patroni de trusturi de presă, partide politice etc) ca să-l scoată pe Geoană preşedinte de ţară. N-a ieşit. Şi singur dacă ar fi candidat tot pe locul doi ieşea. Au trecut alegerile pentru funcţia supremă în stat, dar PSD nu şi-a revenit. Nici aliaţii de conjunctură nu şi-au revenit din campania electorală, iar circul continuă la televiziunile mogulilor.

A venit congresul singurului partid de stânga din România (până se înfiinţează celălalt) şi toţi au crezut că se va termina circul. Dar orgoliile şi interesele celor care trăiesc în „ţara” Bucureşti sunt mult prea mari şi diferite de interesele celor mulţi, membri ai PSD sau nu. Aşa că scandalul continuă, la fel şi plecările din partid. Calul de bătaie a devenit acum Victor Ponta, pentru că n-are program politic, n-are viziune, are doar ura faţă de Băsescu şi obiectivul de a dărâma Guvernul, spune el. Tânărul care a luat din politică doar aroganţa lui Năstase, nu şi cunoştinţele acestuia, ameninţă cu moţiuni simple sau de cenzură, adică ameninţă cu blocarea lucrărilor Parlamentului. Guvernul are majoritate în Parlament şi moţiunile, indiferent de care or fi, nu vor trece, dar blochează activitatea celei mai importante instituţii ale stautului român, pentru că trebuie discutate şi votate. Altfel spus, în loc să se lucreze la acte normative importante pentru ţară, pentru ieşirea din criză, Parlamentul va „lucra” pe hachiţele noului şef al PSD.

De partea cealaltă, câte un parlamentar PSD din Moldova chiar vrea să facă treabă pentru cei ce l-au ales. Nu prea sunt lăsaţi parlamentarii să lucreze pentru cei mulţi de conducerea PSD care trăieşte în „ţara” Bucureşti, dar ei tot încearcă. De apreciat demersul parlamentarului botoşănean care se interesează de soarta celor ce trebuie să primească despăgubiri pentru că şi-au pierdut proprietăţile după al doilea război mondial, în urma trasării frontierelor de către marile puteri.

Totodată, categoria de aleşi care cu adevărat lucrează pentru cei mulţi e formată din primari, adică din prima linie. Aceştia nu au timp de politică sterilă ori interese personale, de grup, orgolii, ei ştiu că au investiţii de realizat care să conducă la dezvoltarea comunităţilor în care trăiesc. Dar nu prea sunt sprijiniţi…

Singur… tot mai singur…

Rupt de realitate, Ponta va cânta cât mai curând o partitură interpretată cândva de liderii unui partid istoric (PNŢCD) dar şi de lideri actuali ai altor partide (PRM, PC etc): Singur… tot mai singur…

Şi în aceste condiţii ce credibilitate pentru partid poate câştiga Victor Ponta? Nici ai lui simpatizanţi nu cred în demersurile absurde, iar membrii de partid cu vechime şi profesionişti, nu oportunişti, dau bir cu fugiţii. Aşadar, se scutură toţi trandafirii, chiar dacă vine primăvara… Ponta rămâne tot mai singur dacă nu aduce viziune, programe, proiecte politice şi rămâne închistat în ambiţii prosteşti.

Să sperăm totuşi că Năstase şi Iliescu vor şti cum să-l ghideze pe tânărul şi arogantul şef spre a realiza o politică social democrată autentică, nu spre un război nimicitor pentru partid…

Săgeata şi-a tocit vârful…

A trecut şi congresul PNL. Rezultatul era previzibil, dar parcă prea aduce a plenară a PCR. La al … congres, Antonescu reales… Până la urmă e treaba lor, a liberalilor, ar putea spune cei mulţi. Şi cam au dreptate, însă e o problemă. Liberalii, cu profesoraşul repetent în frunte, n-au făcut nimic până acum decât să stea pe la televiziunile prietene. Muncă în Parlament ioc! Soluţii la problemele ţării ioc. Şi atunci de ce să fie plătiţi din bani publici? Doar ca să facă nişte circ politic?

Dar cum a câştigat profesoraşul repetent Crin Antonescu sau muzeograf, tot aia e, încă un mandat (nu se ştie pentru câţi ani!) în fruntea liberalilor? Prin mişmaşuri, în mare parte. Modificările la statut au fost aprobate prin vot deschis, pe filiale, tocmai pentru a se putea urmări cine este pentru şi cine nu. A trecut „moftul” crinului privind lista din lehamitea celor prezenţi. Delegaţii la congres (o fi fost şi aplaudaci plătiţi din echipa lui Vanghelie?) şi-au dat seama din start că de schimbare nu poate fi vorba şi au devenit indiferenţi. Următorul vot, cel pentru lista câştigătoare, a fost secret, dar atât de secret că s-a votat pe filiale pentru ca viitorul preşedinte să ştie cine l-a votat şi cine nu…! Democraţie marca Patriciu, un îmbogăţit al tranziţiei inventate de Ion Iliescu, prin jefuirea statului! Iar această democraţie e apărată de „elevul” premiant doar la disciplina servilism, Crin Antonescu.

Până la urmă aceste mişcări în PSD şi PNL nu prea interesează pe cei mulţi. Cei mulţi vor locuri de muncă, vor lefuri mai mari, vor case ieftine… Grav e pentru scena politică românească. Alegerile în stilul plenarei Partidului Comunist Român dăunează democraţiei din România şi promovează nonvalori. Nu ajung în fruntea politicii (de elită nu poate fi vorba), după cum am văzut la PSD şi PNL, decât nişte maimuţoi umflaţi de cei din prima linie, care aduc voturi. Crin a vorbit şi la congres de voturile obţinute la alegerile prezidenţiale de parcă ar mai reprezenta ceva acum. Sondajele arată clar că alipirea PNL de PSD şi politica dezastruoasă dusă de Antonescu a scârbit şi electoratul căruia i se aprinsese o speranţă.

Aşadar, în condiţiile în care trandafirii se scutură şi săgeata îşi toceşte vârful într-o luptă sterilă, politica românească şi societatea în ansamblu au de suferit…