Vreun deceniu, cu întrerupere (1990-1996 şi 2000-2004), era la modă o zicere care suna cam aşa: „Să nu uităm nicicând să iubim trandafirii…” Apoi au făcut alde Geoană ce-au făcut şi curentul s-a schimbat. Acum, s-au scuturat toţi trandafirii când şi parlamentarul de Vaslui, fost sindicalist, Marian Sârbu a şters-o de la PSD, din cauză de doctrină (care (nu) este!) şi principii (ale lui, că liderii n-au). Altfel spus, trandafirii bădiei Iliescu sunt pe ducă. Bătaia pentru ciolan în „ţara” celor de la Bucureşti e dură. În acelaşi timp, viaţa pesediştilor din ţara noastră, a tuturor, e alta. Că-s primari, consilieri locali, judeţeni, parlamentari, specialişti în diferite funcţii de conducere, care simpatizează ori sunt membri ai PSD, au altă viaţă, trăiesc în viaţa reală şi au principii, au obiective, nu trăiesc doar pentru a-l spiona şi turna pe cel ce vrea să devină şef, nu se bălăngăne dintr-o tabără în alta, nu fură sau cumpără voturi. Pur şi simplu iau parte activ la viaţa reală şi încearcă să lase ceva bun în urma lor.

„S-au scuturat toţi trandafirii, plângea pădurea şi vecinii, plângea şi râul liniştit, în seara în care noi ne-am despărţit”, pare să spună tânărul „intelectual” Victor Ponta ca răspuns la plecările din PSD, după acea mascaradă de congres maraton în care individul „pălit” de flacăra violet a pierdut aproape tot (spunem aproape tot pentru că mai are funcţia de preşedinte al Senatului). Şi plecările i se datorează atât lui Geoană, cât şi lui Ponta. Ambii şi încă vreo câţiva de la centru nu trăiesc în viaţa reală. Ei sunt convinşi că poporul e atât de neinformat încât „înghite” pe nemestecate tot ce primeşte. S-au înşelat o dată, de două ori, de trei ori, dar degeaba. Sunt mai încăpăţânaţi decât măgarii şi încăpăţânarea o să-i coste dispariţia celor trei trandafiri. Se întâmpla mai demult acest lucru dacă poporul ar fi avut acces la informaţie şi nu era ţinut în „priză” mereu numai cu discursurile fără cap şi coadă ale lui Ion Iliescu transmise de televiziunea publică.

Acum, în anul de graţie 2010, nici mogulii, mogulaşii, moguluţii, nu mai cred în şansele PSD, iar slugile lor „deontoloage” de prin televiziuni redau cu punct şi virgulă degringolada şi mascarada din acest partid. Adică au descoperit oala cu rahat politic de la PSD, pe care au ţinut-o acoperită în speranţa că vaprosti pe cei mulţi…

Anul trecut, la alegerile prezidenţiale, chiar cu mult timp înainte, au făcut front comun toţi (patroni de trusturi de presă, partide politice etc) ca să-l scoată pe Geoană preşedinte de ţară. N-a ieşit. Şi singur dacă ar fi candidat tot pe locul doi ieşea. Au trecut alegerile pentru funcţia supremă în stat, dar PSD nu şi-a revenit. Nici aliaţii de conjunctură nu şi-au revenit din campania electorală, iar circul continuă la televiziunile mogulilor.

A venit congresul singurului partid de stânga din România (până se înfiinţează celălalt) şi toţi au crezut că se va termina circul. Dar orgoliile şi interesele celor care trăiesc în „ţara” Bucureşti sunt mult prea mari şi diferite de interesele celor mulţi, membri ai PSD sau nu. Aşa că scandalul continuă, la fel şi plecările din partid. Calul de bătaie a devenit acum Victor Ponta, pentru că n-are program politic, n-are viziune, are doar ura faţă de Băsescu şi obiectivul de a dărâma Guvernul, spune el. Tânărul care a luat din politică doar aroganţa lui Năstase, nu şi cunoştinţele acestuia, ameninţă cu moţiuni simple sau de cenzură, adică ameninţă cu blocarea lucrărilor Parlamentului. Guvernul are majoritate în Parlament şi moţiunile, indiferent de care or fi, nu vor trece, dar blochează activitatea celei mai importante instituţii ale stautului român, pentru că trebuie discutate şi votate. Altfel spus, în loc să se lucreze la acte normative importante pentru ţară, pentru ieşirea din criză, Parlamentul va „lucra” pe hachiţele noului şef al PSD.

De partea cealaltă, câte un parlamentar PSD din Moldova chiar vrea să facă treabă pentru cei ce l-au ales. Nu prea sunt lăsaţi parlamentarii să lucreze pentru cei mulţi, de conducerea PSD care trăieşte în „ţara” Bucureşti, dar ei tot încearcă. De apreciat demersul parlamentarului botoşănean care se interesează de soarta celor ce trebuie să primească despăgubiri pentru că şi-au pierdut proprietăţile după al doilea război mondial, în urma trasării frontierelor de către marile puteri.

Totodată, categoria de aleşi care cu adevărat lucrează pentru cei mulţi e formată din primari, adică din prima linie. Aceştia nu au timp de politică sterilă ori interese personale, de grup, orgolii, ei ştiu că au investiţii de realizat care să conducă la dezvoltarea comunităţilor în care trăiesc. Dar nu prea sunt sprijiniţi… (VA)