La forumul scriitorilor a rămas încă un scaun gol: poetul, prozatorul şi dramaturgul Mircea Micu, în vârstă de 73 de ani, a încetat din viaţă, duminică 18 iulie, la Spitalul Elias, după ce a făcut comă hepatică. S-a născut pe 31 ianuarie 1937, la Vărşand, în judeţul Arad, la graniţa cu Ungaria. Era moţ, tatăl a fost ofiţer la jandarmi şi a căzut pe front, în cel de-al doilea război mondial, iar mama era casnică. Membru al Uniunii Scriitorilor Români, Mircea Micu este autor a peste 35 de volume de versuri, memorialistică şi proză. Este laureat al premiilor literare ale Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti a Academiei Române, pentru poezie, proză, dramaturgie. A fost preşedintele Fundaţiei Internaţionale pentru Cultură, Artă şi Morală Civică Mihai Eminescu. Sunt de referinţă pentru creaţia lui literară, romanul Patima, volumele de versuri Poeme pentru mama sau Testament liric, ilustrat de Florin Pucă; de acelaşi prestigiu se bucură volumele de memorialistică Întâmplări cu scriitori. Antologia La munte şi la mare…parodii înmănunchează toate aceste volume. Sunt, de asemenea, remarcabile în întreaga muncă artistică şi culturală a scriitorului Mircea Micu perioadele de activitate, mai îndelungate sau mai scurte, la redacţiile unor publicaţii. Astfel, a fost redactor şef la Viaţa Capitalei, director al revistei Românul, al ziarului Cronica Română şi redactor şef la Literatorul, o publicaţie fondată de Alexandru Macedonski, avându-l acum director pe scriitorul Fănuş Neagu. Mircea Micu a fost, de asemenea, realizator al emisiunilor de televiziune Ateneul artelor şi Convorbiri duminicale. Scriitorul Mircea Micu a fost un romantic, un însingurat şi un adorator al Eminescului, Voievodul Stelar: „În ţara Moldovei, sus/ coborând dinspre obcini spre plai,/ trece când e lună/ Voievodul Eminescu Mihai,/ se opreşte la sfinte altare/ şi-n crame cu vin de un veac/ privighetorile când îl văd se usucă/ de atâta iubire şi tac./ Şi-un cântec se face pământul/ un cântec şi-un petic de rai/ când trece în nopţi înlunate/ Voievodul Eminescu Mihai!”/.

S-a mai stins un scriitor, un artist, un om! Aşa cum însuşi a dorit, trupul său ne`nsufleţit a fost incinerat. Ceremonia de doliu a avut loc la Crematoriul Vitan-Bârzeşti din Bucureşti, marţi, 20 iulie 2010. A lăsat mesajul său şi nu mai este! „Am să vă las şi-am să mă duc/ În vârful frunzelor de nuc/ şi-o să-mi gustaţi râsul amar/ Poate din ce în ce mai rar…”/ (Aurel V. ZGHERAN)