Reflexoterapia este componenta reflexologiei care se ocupă cu tratamentul prin masaj al punctelor reflexe diagnosticate ca fiind sensibile (dureroase) sau cu articulaţiile interfalangiene, într-o ordine ce ţine seama de ecoul biologic al fiecărui organ reprezentat şi fără obiecte intermediare (beţişoare, baghete).
În timpul executării masajului, punctele reflexe trebuie controlate în permanenţă, pentru a nu se traumatiza zonele învecinate şi a evalua deblocarea cristalelor, deoarece defecţiunile organelor se manifestă şi sub forma aglomerărilor în punctele reflexe corespunzătoare a cristalelor (acidul uric, săruri, alte impurităţi).

Circulaţia sanguină şi reglarea acesteia prin reflexoterapie
Prin masaj se facilitează circulaţia sanguină şi transportul toxinelor spre organele de eliminare sau detoxifiere. Perturbarea circulaţiei în zonele reflexe face ca suferinţa organului corespunzător să avanseze. Masarea zonelor reflexogene pe parcursul a mai multe şedinţe, implică fisurarea cristalelor de toxine, a depunerilor pe care circulaţia sanguină le va trimite spre organele de eliminare, îmbunătăţind starea de sănătate. Buna circulaţie sanguină este vitală pentru fiecare organ sau zonă din organism, deoarece transportă material nutritiv, hormoni, anticorpi, oxigen, deşeuri metabolice şi alte substanţe neidentificate încă.Cu cât circulaţia sanguină este mai anevoioasă, cu atât mai greu va surveni vindecarea. Miile de metri de material tubular prin care circulă sângele (artere, vene, capilare) în corpul nostru se menţin în activitate prin vasoconstricţie si vasodilataţie, funcţionarea lor depinzând de activitatea musculară. O circulaţie bună se menţine prin activităţi musculare adecvate pentru fiecare zonă din corp, care se reflectã prin activităţi fizice, gimnastică, sport. Dacă activitatea muşchilor slăbeşte, ţesuturile se fibrozează, circulaţia sanguină în acea zonă devine greoaie, articulaţiile de la mâini, picioare şi coloană devin rigide, dureroase, exercitând presiuni asupra unor terminaţii nervoase sau vasculare. ~n consecinţă, activitatea nervilor şi cea sanguină este stânjenită, fluxul sanguin perturbându-se datorită produselor toxice care se acumulează în organele afectate şi în punctele lor reflexe.

Şi reversul este, din păcate, valabil. Dacă circulaţia sanguină este deficitară într-un anumit segment din corp sau într-un organ, funcţia acelui segment, respectiv organ, este perturbată, ajungându-se (dacă situaţia nu se remediază) la distrugerea structurilor proprii. Toate acestea conduc cu timpul la anchiloze, dureri, boli organice, intoxicarea organismului, slăbirea puterii de apărare împotriva bolilor. Picioarele se resimt devenind reci şi chiar dureroase. Dacă nu se acordă atenţia cuvenită acestor stări în faza incipientă, se vor descoperi ulterior tulburări la distanţă în corp, în organele de legătură.

Avantajele reflexoterapiei
Poate fi aplicată la toate categoriile de vârstă, profilactic şi pentru afecţiuni acute sau cronice. Marele avantaj constă în completa lipsă de toxicitate, în condiţiile în care civilizaţia noastră traversează o epocă foarte poluantă, inclusiv pe plan medicamentos. Prin reflexoterapie nu se tratează simptomatologia bolilor, ci cauzele lor. Reluarea normală a circulaţiei sângelui în organul sau zona afectată este un mare câştig, deoarece sângele transportă substanţele de asimilaţie, dezasimilaţie şi apărare. O bună circulaţie sanguină conduce la accelerarea reconstituirii normale a ţesuturilor şi organelor lezate de boală, în plus atrage reechilibrarea bioenergetică în zona afectată. Oricine ştie că în jurul apelor repezi se formează curenţi care scad în intensitate sau dispar în raport cu reducerea cantităţii şi vitezei de scurgere a apei. La fel câmpul bioenergetic se perturbă în zonele cu circulaţie sanguină deficitară şi se reface odată cu redresarea circulaţiei, acesta fiind un argument care susţine ideea că reflexologia constituie o punte de legătură între medicina clasică şi cea orientală.

Verificarea stării de sănătate prin reflexoterapie

Alt avantaj al reflexoterapiei este verificarea stării de sănătate a unui individ, într-un timp foarte scurt. De obicei, la această terapie recurg bolnavii care nu au obţinut vindecarea prin remedii medicamentoase, sau cei care doresc să fie sănătoşi folosind căi netoxice. Unii o folosesc în paralel cu tratamentul medicamentos, în special cel bazat pe antibiotice, atunci când situaţia o impune. (Andreea Ochiană – cabinet Reflexo-Vital Bacău, www.reflexo-vital.ro)