Google

Războaiele

Written on:May 17, 2015
Comments
Add One

Insula Patrunjelului - Subiect de litigiu intre Spania si    Maroc netPieirea sau naşterea multor naţiuni se datorează războaielor. Bunăoară zeci de state americane sunt rezultatul expansiunii spre vestul continentului însoţită de un continuu conflict cu popoarele indiene. Nici astăzi, după 150 de ani de la declanşarea ostilităţilor, tribul indienilor seminoli din Florida nu a încheiat pace cu SUA şi nu recunoaşte statul american. ”Si vis pacem para bellum – dacă vrei pace pregăteşte-te de război”, spunea istoricul roman Flavius Vegetus. De aceea armata este una dintre instituţiile fundamentale ale statului. Nici cele mai mici naţiuni nu se pot lipsi de armată. Lordul insulei Sark este gata oricând să ajute cu trei muşchetari pe suzeranul său, bailiwickul insulei vecine Guernsey, dacă aceasta ar fi atacată. Insula Sark are 600 de locuitori şi 500 de hectare în suprafaţă. Bailiwick este titlul acordat celui care guvernează în numele coroanei britanice insulele Guernsay şi Jersey din Marea Mânecii. Ambele sunt ducate supuse Angliei.

Unele războaie nu au şanse să se încheie vreodată. În 1866 se pune punct conflictului dintre Austria şi Prusia. Principatul Lichtenstein, aliatul Austriei, nu a fost chemat să semneze tratatul de pace şi prin urmare a rămas în război cu Prusia. Statul prusac a fost desfiinţat la 25 februarie 1947 prin hotărârea conferinţei de pace de la Paris care a marcat sfârşitul războiului mondial. Încercarea de reînfiinţare a Prusiei din 1991 a eşuat datorită opoziţiei URSS. Ruşii s-au temut atunci să nu piardă Prusia Orientală pe care au alipit-o fără drept în 1946. În anii 1970 subunităţi ale armatei elveţiene violează de două ori teritoriul statului Lichtenstein. De fiecare dată s-au retras după ce oastea principatului a lansat avertismentul de rigoare. Elveţienii au spus că s-a greşit, dar ca să intre la vecin trebuiau să treacă fluviul Rin. Cum de nu văzuseră apa? Prin extinderea mării teritoriale la 200 de mile marine operată de Marea Britanie în aceiaşi ani 1970 sunt ocupate zonele unde islandezii pescuiau cod. Navele militare britanice au alungat pescarii islandezi şi nu o dată le-au tăiat năvoadele. A fost aşa numitul război al codului. A existat războiul fotbalului şi războiul timbrului. În 1900 Haiti a emis un timbru care reprezenta harta insulei Hispaniola împărţită cu republica Dominicană. Teritoriul haitian desenat pe timbru era extins în dauna dominicanilor. Guvernul de la Santo Domingo ofensat, declară război statului Haiti. Conflictul a durat 39 de ani. Bătaia iscată între suporterii echipelor Salvadorului şi Hondurasului la meciul de fotbal din 26 iulie 1969 a declanşat un război în care Salvadorul ocupă trei insule şi cinci teritorii continentale ale Hondurasului. Cu excepţia a două insule, Meanguera și Meanguerita, va restitui teritoriile ocupate în 1998. Cel mai scurt război s-a purtat pe 27 august 1896 între Marea Britanie şi sultanatul Zanzibar. S-a încheiat în 38 de minute cu înfrâgerea Zanzibarului şi transformarea acestuia în protectorat britanic. Latham Leslie-Moore, pensionar fost funcţionar colonial în Zanzibar, se proclamă în 1959 sultan de Msimbati. Sultanatul cuprindea insula Msimbati şi peninsula omonimă de pe coasta Tanganikăi, ambele mărunte. Cinci ani mai târziu Msimbati este ocupat de armata din Tanganika. Lathan este exilat în Anglia, dar sultanatul nu a fost oficial desfiinţat. Aventura lui Lathan este subiectul cărţii “Ţara Nimănui” scrisă de John Haminway. Din sultanat au rămas amintire câteva scrisori oficiale şi două articole din presa vremii. Regiunile şi oraşele spaniole au o largă autonomie. Aşa se face că în anul 1808 oraşele Gerona din Catalonia, Zaragoza din Aragon, Bailen şi San Roque din Andaluzia, Medina de Rioseco şi Cabezon de Pisuerga din Leon, au declarat război Danemarcei, aliata lui Napoleon Bonaparte inamicul Spaniei. Nu s-au dus lupte, dar beligeranţa a durat 168 de ani. În 1976 oraşele, interesate să atragă turiştii, încheie pe rând pacea cu Danemarca. La conferinţa de la Paris din 1783 Marea Britanie recunoaşte independenţa SUA. Tot atunci se trasează graniţa SUA cu Canada fidelă coroanei britanice. A rămas în litigiu fâşia de teren Indian Stream în suprafaţă de 755 kilometri pătraţi, situată între statul american New Hampshire şi provincia canadiană Quebec. Rezidenţii deşi ajunseseră cetăţenii nimănui, plăteau impozite atât Statelor Unite cât şi Canadei. Sătui de situaţia păguboasă în care se aflau declară în 1827 Indian Stream republică independentă. În 1835 luptători din Indian Stream pătrund în Canada ca să elibereze un concetăţean arestat pentru furt. Canada nedorind ca acţiunile bătăuşilor din Indian Stream să degenereze într-un conflict cu SUA autorizează intervenţia americană în teritoriu pentru instaurarea legalităţii. Yankeii invadează mica republică în 1836 şi instituie asupra acesteia protectoratul american. Indian Stream este alipit în 1840 statului New Hampshire, act recunoscut de Canada în 1842. Totuşi harta statului New Hampshire din 1845 nu includea încă fâşia nou alipită. Astăzi legenda statului Indian Stream atrage turiştii, iar locuitorii îşi declară apartenenţa la mica lor patrie. Despre ei şi ţara lor s-au scris cărţile „Republica Indian Stream”, „Quinnehtukqut” şi „Naţiunea pierdută” semnate de Daniel Doam, Joshua Harmon şi Jeffrey Lent. Insula Haas aflată între Groenlanda de Nord şi insula canadiană Ellesmere este disputată de Canada şi Danemarca. Cele două regate nu au acceptat decizia Curţii de la Haga din 2007 de partajare a insulei şi au intrat în conflict deschis. Militarii canadieni arborează pe insula Haas drapelul lor, pun un panou pe care scrie “Bine aţi venit în Canada”, iar alături o butelie cu whisky. Danezii vin după plecarea canadienilor şi îndepărtează însemnele acestora. Înlocuiesc whiskyul cu o fiolă de coniac, pun steagul danez şi un panou cu “Bine aţi venit în Danemarca”. La 200 metri de coasta regiunii marocane Rif, în Marea Mediterană, se înalţă insula Pătrunjelului, obiect de litigiu între Spania şi Maroc. Pe insula nelocuită păşteau caprele ţăranii riverani. Câţiva militari marocani ocupă insula în 2002. Spania răspunde imediat. Invadatorii sunt arestaţi, duşi în colonia Ceuta şi de acolo trecuţi graniţa în Maroc. Insula a devenit condominiu (teritoriu comun) a celor doi vecini, dar marocanii pierd dreptul de păşunat. În 2005 particulari turci au încercat să înalţe drapelul naţional pe insulele greceşti Agathonisi şi Farmakonisi, dar au fost împiedicaţi de paza de coastă a Greciei. Mai înainte un grup de greci arboraseră drapelul elen pe insula nelocuită Alimentaria din partea turcească a arhipelagului Castellorizo. Armata turcă i-a arestat şi trimis acasă. Castellorizo a aparţinut Italiei. Aceasta a cedat parte din insule Turciei în 1932, iar cele rămase, Greciei în 1947. (Marian Rotaru

Leave a Comment