De ceva timp se încearcă inducerea ideii de haos, ba chiar unele posturi de televiziune îndeamnă la revoltă populară, dar fără cel mai mic succes. Unii au Guverne din umbră … sau la soare, liderii sindicali înregimentaţi politic şi plătiţi pe la realitatea lui Vântu se screm să scoată oamenii în stradă dar nu iese „pasienţa” şi peste tot se vorbeşte de răsturnarea Guvernului, suspendarea preşedintelui, alegeri prezidenţiale şi, de ce nu, parlamentare anticipate.

Felix (Dan Voiculescu) a şi făcut calendarul acţiunilor, dar nu e aprobat nici de Ponta nici de Crin Antonescu. Şi Felix doar cu un parlamentar, pardon, doi, nu face nici cât o ceapă degerată. Dar are program omul, are calendar pentru că-i plac apele tulburi. Ştie Felix să pescuiască în ape tulburi, că a demonstrat din plin în 1990, când s-a jucat de-a uite conturile lui Ceauşescu, nu-s conturile lui Ceauşescu. Unul dintre puţinii care l-au deranjat profund pe turnătorul Felix şi pe care nu l-a putut înghiţi, cu toate cu antenele lui şi pe care nu l-a putut convinge să-i dea rezervele de sare ori măcar Loteria pe mână este Traian Băsescu. Şi de aici ura viscerală a lui Felix pentru Traian Băsescu, ură care-l mână într-o luptă pierdută din start.

Să presupunem…

Să facem un joc de imaginaţie şi să presupunem că Felix, cu semnăturile lui cu tot plus antene, reuşeşte până la urmă să suspende preşedintele. Am uitat, scuzaţi, opoziţia! Dar Ponta nu vrea calendarul „moşit” de Felix, iar Crin Antonescu spune clar că nu-i dărâmă pe Băsescu şi pe Boc (?!) pentru a-l pune pe Năstase la cârmă. Asta arată că opoziţia s-a împărţit (n-a fost niciodată unită), iar Felix latră la Lună de unul singur, crezând că poate face ape tulburi în care ştie să pescuiască.

Revenind la scenariul iniţial să vedem ce se întâmplă în cazul în care Guvernul cade, preşedintele este suspendat şi ţara e în haos, pardon, în campanie electorală. Păi credibilitatea ţării noastre pe pieţele financiare şi în ochii investitorilor şi aşa destul de fragilă se rupe, dispare. Fără Guvern, fără preşedinte, în campanie electorală fiind, ne întoarcem probabil prin anii 1992-1993. Mai grav e că pensionarii care azi plâng că nu le ajung pensiile nu le vor mai lua luni bune la rând nici pe acestea. Salariaţii bugetari, inclusiv poliţiştii, vor lucra pe datorie vreo jumătate de an, până se instalează un alt Guvern şi un alt preşedinte. Investitorii străini fug de mănâncă pământul, moneda euro sare în aer, dobânzile bancare explodează, investiţiile cu fonduri europene sau guvernamentale se opresc de tot şi poporul mănâncă discursuri mincinoase, promisiuni de pensii şi salarii mărite, mediul de afaceri înghite poveşti cu TVA de 19% sau 5%, adică trai neneacă! A, dar să nu uităm că referendumul şi alegerile de care or fi mai costă bugetul ţării, adică pe cei mulţi şi cu coada sus, multe milioane euro. Asta-i trista realitate şi dacă vrem să-i dăm satisfacţie lui Felix, să revenim la haosul din urmă cu două decenii, n-avem decât să suspendăm totul în ţara asta şi să mergem la culcare. Ultimul stinge lumina!

Unde-s programele, unde-s soluţiile…?

De ce niciun lider politic nu vorbeşte clar, cu subiect şi predicat, despre ce va fi după căderea Guvernului? De ce niciun partid de opoziţie nu afişează măsuri economice şi sociale în contrapartidă cu Guvernul? Opoziţia are majoritate (în mintea unor lideri … neliniştiţi) pentru dărâmarea Guvernului şi suspendarea preşedintelui şi nu are pentru promovarea unor legi, democratic, pe cale parlamentară, pentru creşterea nivelului de trai? Cine opreşte opoziţia să promoveze o lege pentru revenirea la TVA de 19%? N-au altă variantă şi de aceea doar dau din gură. Promovarea unei iniţiative legislative pentru creşterea salariilor bugetarilor, să spunem, conform Constituţiei şi legislaţiei în vigoare, trebuie să conţină şi sursa financiară. Adică de unde iau banii ca să măresc salariile!

E simplu însă de făcut calendare, cum face Felix, de afirmat că mâine ei (opoziţia) fiind la putere vor da salarii la tot poporul, vor revărsa miere şi lapte peste ţară (nici măcar nu mai au ce vinde cum au avut Năstase şi Tăriceanu), numai aşa de dragul întreţinerii unei stări tensionate şi neproductive pentru ţară. E simplu să spui că reduci la 10% impozitul pe venit, că reduci TVA la 5%, că reduci contribuţiile sociale, că reduci probabil şi numărul cetăţenilor din ţară sau creşti salariile şi pensiile. Dar de unde? A fost dezmăţ financiar două decenii, iar acum a ajuns funia la par, adică sacul e gol. O spune şeful BNR, Mugur Isărescu, o spun economişti de marcă, aşa că poveştile lui Crin ori ale altor neliniştiţi nu-s bune măcar de adormit copiii, le provoacă sigur coşmaruri.

Au început de la coadă ca să ajungă nicăieri…

Ca să fie un demers credibil, opoziţia, Felix, sindicatele ar trebui să înceapă prin a constitui o majoritate parlamentară, nu prin a spune că suspendă preşedintele şi pentru asta strâng semnături. Niciun copil nu crede că un preşedinte, constituţional vorbind, poate fi dat jos cu ajutorul a câtorva semnături.

După constituirea unei majorităţi parlamentare, după creionarea unui program de guvernare „pe bune” nu din umbră, după identificarea unor soluţii viabile, abia atunci încep demersurile, pentru că ai ce pune în loc. Dar aşa, suspenzi preşedintele, dărâmi Guvernul şi ce faci după? Te uiţi la Lună şi Luna la tine? Să fim serioşi. E prea multă manipulare ordinară şi declaraţii iresponsabile care agită lumea.

În concluzie, nici pe departe Ponta, Felix, Antonescu, nu cred că vor avea succes cu demersurile lor. Poate Vântu sau Patriciu mai cred şi încă mai dau bani la partidele în cauză şi unor tâmpiţi de serviciu, care înjură şi scuipă tot ce le iese în cale, în speranţa că Băsescu pierde preşedinţia României. În rest, totul e poveste, Felix vrea haos jinduind după sare, lozuri (că tot şi-a făcut bingo şi ia banii credulilor!), academii de ştiinţe…

Şi când începi de la coadă ca să ajungi la cap, termin codaş, dar poate lecţia asta n-au învăţat-o liderii politici, sindicali, la ’naltele şcoli de partid şi de stat pe care le-au absolvit înainte de 1990! (VA)