Google

Prostituţia ortodoxă, Firea cu mucii în ciorbă şi pe Dumnezeu îl vorbesc de bine

Written on:November 23, 2014
Comments
Add One

cartiEste clar că ortodoxia românească a primit un şut meritat şi, culmea, suntem 90% din toate religiile. Episcopia Huşilor îşi umileşte până şi proprii săi slujitori. Casa Domnului nu mai are nimic cu Domnul şi dacă nu este nimic înseamnă că e pustiu, anarhie, haos, necredinţă. Nu vor prostituţie dar ei sunt prostituate de lux şi le-ar fi lovită în creştet concurenţa. Ponta a făcut ciocul mic şi impune şi celorlalţi să tacă, dacă nu, zboară. Iliescu, javra ordinară, care ne „sfâşie” de 25 de ani, a ieşit pe uşa din dos că oricum era de prisos. Klaus Iohannis nu a „ocupat” încă Palatul Cotroceni dar are deja doi aşi esenţiali: Mântuirea Legii Amnistiei şi Graţierii şi dezimunizarea demnitarilor care au treabă serioasă cu Justiţia. Nici Klaus Iohannis nu doreşte imunitate. Un rege străin a făcut România Mare, altul a făcut România Modernă. Să sperăm că acesta va face România Prosperă şi Legea, Domnilor!…

A picat Ponta , ca şi avionaşul lui Iovan, fără cea mai mică avertizare „Mayday” sau ne may day. A picat la timp până curul nu a rămas definitiv gol. A picat aroganţa de stăpân în toate şi-n cele ce sunt. A picat prost şi vicecancelarul Germaniei şi premierul Italiei şi Emil Constantinescu şi Gheorghe Becali, cu nume proaspăt de sfânt şi Radu Beligan şi Vadim şi Diaconescu şi toată floarea ofilită de la Est la Vest şi de la Nord la Sud. Bine că sunt doar patru puncte cardinale. Firea a dat cu mucii în ciorbă cu toate întrebările puse lui Klaus Iohannis şi cu Comisia Nana de investigare a pământului lui Băsescu Traian. Preşedintele nostru a avut recoltă bună ca şi ţara iar fiica sa mare, Ioana, i-a adus un nepot de 3,4 kilograme. A picat şi Comuna din Paris din Împăratul şi proletarul lui Mihai Eminescu iar Mioriţa, ca să ajungă baladă, nu a avut nevoie nici de Dumnezeu, Domnilor!…

Cântec pentru tristeţe: Mă prăbuşesc în cuvinte/ ca-ntr-o catedrală de abis/ matriţele toate-s strivite/ am iubit în grinduri de vis// Nucul se-apleacă-n tristeţe/ şi mângâie pământul cu umbre/ cu el mă întrec în poveţe/ cu el mă întrec în tulumbe/ ştie să rabde anotimpuri/ frunzele le goneşte pe străzi/ parcă sunt poeme în prototipuri/ parcă sunt zburdălnicie de iezi// Despre viaţă ştiu tot mai puţin/ despre moarte învăţ abecedarul/ dar vine vreme hrisov de destin/ când chipul se albeşte ca varul/ oasele noastre pierd verticala/ şi ochii se duc în genune/ carnea noastră-şi scutură peteala/ şi iubirile sunt iscodire de strune// Nici strigăt nu mai avem în gâtleje/ capilarele nu mai detectează nimic/ punem totul în mormane de vreje/ doar cuvântul nu mă lasă să abdic// Iubita nu mai foşneşte prin sânge/ şi părul ei nu-mi mai creşte pe piept/ privesc spre apusuri şi insomnia mă strigă/ iar drumul nu-mi şerpuie drept.// Cuvintele îmi mai ţin de toiag/ gândul şi creierul rămâne intact/ sunt bunul meu vânturat şi pribeag/ cu el am intrat şi am ieşit din păcate// Norii se-nvârt de la o zare la alta/ parcă ar vrea ceva să îmi spună/ trenul meu a înţepenit întro haltă/ nu mai pot cânta cu o singură strună// O iubire plăpândă-mi apare-n pridvor/ are trup de franzelă şi lapte/ mă-mbie la un joc de amor/ nu mai am nici lacrimi nici şoapte// Fă-mi, Doamne, un nor purpuriu/ păsările să-şi sature zborul de mine/ Fă-mă, Doamne, un fir de pârâu/ că eu tot timpul te-am vorbit de bine. Nimic fără Dumnezeu, Domnilor!

Leave a Comment