Google

Proiectul Pygmalion-a mă accepta este primul pas spre a mă înţelege

Written on:February 23, 2015
Comments
Add One

Catalina festivalÎn cartea sa „Personalitate şi temperament: descriere şi compatibilităţi” psihologul David Keirsey foloseşte mitul grecesc despre sculptorul Pygmalion pentru a ne transmite mesajul simplu, dar adesea fără transpunere în practică, faptul că suntem diferiţi şi că relaţiile de cuplu sunt bune dacă ţinem cont şi ne purtăm în aşa fel încât să respectăm acest mod de a fi; diferiţi! Adică a fi noi înşine.

Iată ce spune autorul în acest sens:

“Dacă nu îţi doreşti ceea ce îmi doresc eu, te rog, nu-mi spune că ceea ce vreau eu este greşit. Sau dacă eu am credinţe diferite de ale tale, gândeşte-te cel puţin o clipă înainte de a mi le corecta. Sau dacă trăirile mele ţi se par mai mult sau mai puţin intense decât ale tale în aceleaşi situaţii, încearcă să nu-mi ceri să simt altfel decât o fac. Sau dacă acţionez ori, dimpotrivă, nu acţionez în maniera în care o faci tu, te rog, lasă-mă să fiu eu însumi.

Nu-ţi cer, cel puţin nu acum, să mă înţelegi. Acest lucru se va întâmpla doar atunci când vei fi dispus să renunţi la încercarea de a mă transforma într-o copie a ta.

Dacă le vei permite dorinţelor, emoţiilor, credinţelor sau acţiunilor mele să se manifeste, atunci va fi posibil ca într-o zi modul meu de a fi să nu-ţi mai pară atât de greşit, iar în cele din urmă să-ţi pară normal.

A mă accepta este primul pas spre a mă înţelege.

Nu înseamnă să-mi consideri felul de a fi ca fiind corect pentru tine, dar să nu mai fii iritat sau dezamăgit de mine şi de aparenta mea încăpăţânare. Probabil că, într-una din zile, în încercarea de a mă înţelege, vei ajunge să apreciezi diferenţele mele şi, departe de a încerca să mă schimbi, vei încerca să le menţii şi chiar să te bucuri de ele.

Aş putea fi partenerul tău de viaţă, părintele, urmaşul, prietenul sau colegul tău.

Dar, indiferent de relaţia pe care o avem, ştiu următorul lucru: tu şi cu mine suntem fundamentali diferiţi, iar amândoi trebuie să mergem în ritmul propriu”.

„Suntem diferiţi unii de alţii în moduri fundamentale. Suntem diferiţi în privinţa gândurilor, sentimentelor, dorinţelor şi credinţelor noastre, a ceea ce spunem şi ce facem. Diferenţe există peste tot în jurul nostru şi nu sunt dificil de observat, dacă le căutăm. Din păcate, aceste variaţii în acţiune şi atitudine declanşează în noi răspunsuri mult prea umane. Văzându-i pe ceilalţi ca fiind diferiţi de noi înşine, ajungem deseori la concluzia că aceste diferenţe sunt rele într-un anumit fel, iar oamenii se comportă ciudat, deoarece este ceva în neregulă cu ei.

Aşadar, în mod instinctiv, explicăm diferenţele pe care le observăm la alţii nu ca pe o expresie a diversităţii naturale, ci în termeni de defect sau nenorocire: alţii sunt diferiţi pentru că sunt bolnavi, stupizi, răi sau nebuni.

Proiectul nostru Pygmalion nu are şanse de succes.

Sarcina de a-i sculpta pe alţii după asemănarea noastră eşuează încă de la început.

Cereţi-le oamenilor să îşi schimbe caracterul şi veţi vedea că este imposibil.

Aşa cum o ghindă nu poate creşte într-un pin sau cum o vulpe nu poate să se transforme într-o bufniţă, nici noi nu ne putem schimba caracterul cu al altcuiva.

Bineînţeles că putem fi presaţi de alţii, dar această presiune nu face decât să ne fixeze şi mai mult propriul fel de a fi.

Dacă unui leu îi veţi scoate colţii, veţi avea tot un prădător feroce, nu o pisică docilă. Dacă insistaţi ca fiul sau partenerul vostru să vă semene, în cel mai bun caz, veţi vedea cum se străduiesc să va facă pe plac, dar fiţi atenţi la resentimentele lor.

Încercările noastre de a-i remodela pe alţii pot produce schimbări, dar schimbarea este mai degrabă distorsiune decât transformare”.

Relaţiile de cuplu

„Scopul nostru nu este să devenim identici, ci să ne recunoaştem unul pe celălalt, să învăţăm să ne vedem unul pe altul şi să ne respectăm pentru ceea ce suntem. Hermann Hesse

În 1929 faimosul aviator internaţional Charles Lindberg, un ISTP (Introvertit, Senzorial, Raţional, Perceptiv) Operator Artizan concret, glumeţ şi neliniştit, a întâlnit-o şi s-a căsătorit cu Anne Morrow, o INFP (Introvertit, Intuitiv, Afectiv, Perceptiv) Vindecătoare Idealistă, abstractă, generoasă şi foarte introspectivă.

Deşi în primii ani de căsnicie a trăit numeroase „momente de aur”, după cum le numea Anne, aceasta a resimţit curând o presiune din partea soţului ei de a-şi potoli idealismul şi sensibilitatea poetică şi de a deveni mai practică şi mai aventuroasă – aşa cum era Charles. Anne s-a adaptat la stilul lui Lucky Lindy cât de bine a putut, dar în jurnalul său a scris despre dorinţa de a primi „empatia, înţelegerea, respectul şi acceptarea mea şi a modului în care încerc să trăiesc, a lucrurilor pe care încerc să le fac, fără încercarea lui neobosită de a mă schimba, de a mă reforma... De ce, odată ce s-a căsătorit, o persoană nu poate să păstreze acea admirabilă distanţă, acel respect faţă de solitudinea celuilalt, acea retragere în spatele a ceea ce face şi este?

Oare este ceva incompatibil cu iubirea reală şi puternică ori este un rezultat al ideilor, standardelor preconcepute ale cuiva legate de căsnicie?”

Concepţia lui Anne Morrow Lindberg de „distanţă admirabilă” este un concept intuitiv foarte important, deoarece, mult prea des – din nou, după ce luna de miere s-a terminat – , partenerii, iniţial atraşi de diferenţele existente între ei, se întorc la ceea ce consideră a fi partea serioasă, adevărată a căsătoriei şi anume să îşi schimbe soţul/soţia într-o persoană care să le semene mai mult.

Această intenţie de a schimba partenerul de cuplu este proiectul Pygmalion (sau ceea ce Andras Angyal a numit „efectul Pygmalion” în tranzacţiile interpersonale).

Iar ipoteza majoră din spatele acestei discuţii este faptul că proiectul Pygmalion nu numai că reprezintă principalul motiv al destrămării mariajelor, ci o sursă comună de enervare chiar şi în cele mai frumoase căsnicii.

Este un pattern familiar în comportamentul nostru de cuplu. Ne străduim din răsputeri să găsim un partener mai mult sau mai puţin diferit de noi – în unele cazuri chiar opusul nostru la nivelul celor mai importante aspecte şi apoi facem toate eforturile posibile pentru a-l transforma într-o imagine a noastră.

Mircea Rotaru, psiholog principal, tel. 0753527503, e-mail   mrotaru2009@gmail.com

Leave a Comment