Google

Privilegii

Written on:July 19, 2015
Comments
Add One

Sat din SwazilandIndienii din triburile Uto-Aztecan, Shoshoe, Paiute şi Hopi au încheiat cu statul Nevada un tratat care le permite să culeagă conuri de pin din orice pădure, indiferent a cui este. Din seminţele pinului fac făină pentru lipii şi extrag ulei de gătit. Privilegiul indienilor recompensează teritoriile pierdute în favoarea americanilor. Călătorii ajunşi la sălaşele beduinilor din Arabia de Sud pot să bea lapte de cămilă pe săturate fără să plătească. Gazdele nu au voie să-i refuze chiar dacă rămân flămânde, arată Sir Wilfred Thesiger în volumul “Nisipurile Arabe”. Doar eschimoşii care oferă soţia oaspetelui întrec ospitalitatea beduinilor. Totuşi triburile beduinilor şi la fel şeicatele arabilor se războiesc între ele. Combatanţii ucid chiar şi copii de parte bărbătească, dar cruţă femeile şi fetele. Nu fac niciun rău saiyizilor din Aden. Saiyizii au imunitate fiind rudele lui Mahomed şi păzitorii tradiţiilor coranice. Thesiger vizitează în 1948 castelul şeicului din Baraimi, un stat mărunt alcătuit din şase sate, supus emiratului Abu Dhabi. Intrarea prin zidul de apărare, numită “urechea de ac”, era scundă aşa încât agresorii să nu poată intra călări pe cămile. De aici vine vorba: “să treci cămila prin urechea acului”, adică să încerci imposibilul.

Încă nu avea trei ani, când la 2 decembrie 1908 Henri Pu – yi este încoronat împărat al Chinei. Evident că nu el a dorit să ajungă “Fiul Cerului”, ci împrejurările din clanul imperial Aisin Gioro, familia sa, l-au dus spre o viaţă fabuloasă, dar totdată tragică. Domnia a fost scurtă. Abia împlinise şase ani, când la 12 februarie 1912 abdică lăsând locul republicii. Un general îl readuce pe tron în prima zi a lui iulie 1917, dar numai pentru 12 zile. După abdicare Pu – yi păstrează rangul de împărat şi jurisdicţiile Oraşului Intezis, domeniilor şi templelor imperiale. Curtea imperială este zugrăvită în “Strălucirea Oraşului Interzis”, cartea lui Sir Reginald Johnston, mentorul tânărului suveran. În 1922 Pu – yi se căsătoreşte cu Elisabeth Wanrong, prinţesa poporului daur din Mongolia Interioară. Volumul “Drumul regal” scris de Isabel Ingram, tutorele prinţesei, relatează evenimentul. Daurii, oameni înclinaţi spre magie, locuiseră cândva în Dauria, ţinut vecin lacului Baikal, dar originea lor este obscură. Etnonimul pare înrudit cu sanscritul dhor – ploaie, arianul duna – râu, de unde hidronimul Dunăre şi cu persanul darya care înseamnă deopotrivă apă şi bogăţie. Darya este apropiat elinului deiros – avere şi românescului dotă. Epidauros – “aducătorul de belşug”, fiul zeului Apolo, este eponimul Epidaurei, ţinut din Peloponez, patria zeului medicinii Asklepios, deasemenea odrasla lui Apolo. Mokan, termenul care denumeşte comunităţile daurilor, sună aidoma unui cuvânt românesc şi seamănă cu sanscritul mâkh – om. La 5 noiembrie 1924 Pu – yi părăseşte Oraşul Interzis, preluat de republică. Ca monarh rămâne şef al cultului taoist şi în fiecare primăvară ara câteva brazde marcând începutul anului agricol. Aventura cu o tânără amatoare de motociclism, dar în realitate spion, îl duce în plasa japonezilor. Cu ajutorul Japoniei, Manciuria, ţară supusă Chinei şi patrie a familiei Aisin Gioro, se declară independentă la 18 septembrie 1931, iar cinci luni mai târziu oferă coroana imperială lui Pu – yi. La întronare primeşte de la Tokyo sabia zeiţei Amaterasu şi două fete de 14 ani, drept concubine. Întors în Scoţia natală Sir   Reginald cumpără insula Righ şi construieşte o reşedinţă unde arborează drapelul manciurian din solidaritate cu fostul elev. A publicat opt cărţi, dar manuscrisele rămase needitate dispar după moartea sa. Pe 15 august 1945 imperiul manciurian cade sub invazia sovietică. Pu – yi abdică a doua zi şi este arestat. Suportă 14 ani de detenţie. În 1950 i se confiscă averea. Tot atunci desemnează ca succesor la tron pe vărul său, poetul Yuyan, închis alături de el. Eliberat în 1959 Pu – yi se încadrează tehnician la grădina botanică din Beijing. La ordinul liderului comunist Mao Zedong primeşte casă, este numit consultant la Institutul Naţional de Istorie, secretar literar al parlamentului şi totodată deputat în parlament. Avea dreptul să intre fără să platească bilet în Oraşul Interzis. Este recăsătorit cu Li Shuxian, o asistentă medicală mai tânără cu 25 de ani. După moartea lui Pu – yi, Li Shuxian se judecă cu statul pentru a moşteni dreptul de autor a autobiografiei fostului suveran “De la împărat la cetăţean” şi pentru dreptul de a folosi comercial imaginea augustului soţ. Câştigă procesul şi ajunge bogată. Averea ei sporeşte publicând volumului “Soţul meu Pu – yi”. Fiind soţia lui Pu – yi era scutită de impozite. Totuşi primeşte titlul de împărăteasă abia postum. Este înmormântată în cimitirul imperial sub numele Xiao Run Min. Imperiul manciurian nu a fost desfiinţat oficial în 1945 şi a avut până anul acesta pretendent la tron pe nepotul lui Pu – yi, istoricul şi scriitorul Jin Youzhi, şef al Casei Aisin Gioro după moartea unchiului. Yuyan, suveranul prezumtiv al Chinei, nu a acceptat comunismul. Pentru asta pătimeşte enorm, dar nu renunţă la coroană şi înaintea morţii, în 1997, transmite rangul fiului său Hengzhen. Yuyan este subiectul volumului “Tronul gol” scris de Tony Scotland. Publicistul Pu – Tsung, rudă cu Pu – yi, locuieşte la Taipei şi este regele onorific al manciurienilor stabiliţi în Taiwan. În regatul Swaziland, vecin statului sudafrican Natal, are loc la începutul lui septembrie festivalul trestiei. Majoretele din ţară se întrec la dans, cu bustul gol, îmbrăcate numai cu o fustă foarte scurtă din pânză colorată. Regele alege câştigătoarea concursului. Aceasta devine regină, este adevărat una dintre acele multe din haremul suveranului, dar primeşte un palat, maşină şi o indemnizaţie generoasă. Perdantele fac poze pentru reviste aşa cum s-au prezentat la concurs, adică, aproape în costumul Evei. Speră să atragă vreun sudafrican, rhodesian sau britanic bogat. Miza mare face ca şi tinerele englezoaice să încearce norocul la festival. Privilegii au şi maimuţele. Cetele de macaci, singurele maimuţe europene, se plimbă nestingherite pe străzile Gibraltarului. Dacă se aşează în drum, circulaţia se opreşte. Şoferii aşteaptă ca maimuţele să plece. Dau iama pe terase şi şterpelesc fructele şi prăjiturile de pe mese. Paguba o suportă restaurantul. Clădirile vechi, peisajul, piaţa ieftină, casele de pariuri, bucătăria locală, Lady Europa – inscripţia feniciană dăltuită pe o stâncă şi macacii sunt atracţile coloniei. Maimuţele antropoide, declarate hominizi nonumani, au drept de persoană în Spania, Austria şi Noua Zeelandă. Le este protejată viaţa, pot fi parte în procese, nu pot fi ţinute captive ori maltratate. Sunt reprezentate prin curatori. Există organizaţii care vor ca cimpanzeii, gorilele, urangutanii şi bonono să aibă proprietatea arealelor de baştină. (Marian Rotaru)

Leave a Comment