Google

„Primul mandat a fost cel mai greu…”

Written on:March 20, 2017
Comments
Add One

La Vereştii Sucevei realitatea locului arată că o comunitate se poate dezvolta dacă există voinţă şi pasiune.

Fiinţa, spiritul, mentalitatea moldoveanului sunt într-o strânsă legătură cu gospodăria lui, cu modul de trai, cu lupta pe care o duce zi de zi pentru a-şi crea condiţii mai bune de trai. Zilele trecute vine o întrebare la redacţie: cât contează un drum asfaltat în raport cu spiritul şi mentalitatea cetăţeanului din comunitatea pe care o administrează un primar? Răspunsul cred că l-am dat mai sus. O comunitate cufundată în bezna străzilor desfundate nu se poate dezvolta spiritual şi e cuprinsă de mentalitatea neputinţei. De partea cealaltă, o comunitate unde şcolile se modernizează, unde sunt drumuri de asfalt şi utilităţi, se dezvoltă în ritm susţinut pe latură spirituală pentru că se crează un sentiment de mândrie a locului de baştină. Săptămână de săptămână prezentăm oameni şi comunităţi de succes. La Vereştii Sucevei în 2008 era jale. Bugetul era pe minus, iar plăţile curgeau cu viteza apei Siretului. 2008 a însemnat un moment de cotitură pentru comuna Vereşti din judeţul Suceava unde trăiesc peste 7.300 de gospodari. „Primul mandat a fost cel mai greu. Câteodată spun că nu aş fi candidat dacă ştiam situaţia reală”, afirmă primarul comunei Vereşti, Dănuţ Gavriliuc. Acum, însă, când a reuşit să dea o direcţie clară de dezvoltare comunei se pot spune multe, însă cert este faptul că o comunitate de asemenea mărime, aflată nu departe de oraşul reşedinţă de judeţ, fosta cetate de scaun a marelui voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, nu putea să existe la nesfârşit în uitare şi-n paragină, cm spune moldoveanul. Spuneam că 2008 a fost un moment de cotitură. De atunci se tot fac investiţii dar mai este de lucru. Următorii patru ani înseamnă apă curentă şi canalizare, modernizarea mai multor şcoli, înseamnă alte drumuri asfaltate, investiţii care se ridică la valori uriaşe pentru o comună. „Când am venit în 2008 erau drepturi salariale neplătite, bugetul era pe minus, nu erau proiecte depuse, apoi au venit inundaţii, criza financiară, însă am reuşit. Inundaţiile au rupt un pod mare pentru refacerea căruia am avut nevoie de circa 70 miliarde lei vechi. Din al doilea mandat am depus proiecte pe măsurile care mai permiteau din perioada de finanţare 2007-2013. Am prins şi noi nişte <<resturi>>, dar am trecut de momentul cel mai greu”, spune în continuare primarul Gavriliuc. E un tip care nu stă locului, ştie pe de rost comuna cu peste 7.000 de oameni şi mereu este pe drumuri pentru a aduce alţi şi alţi bani în comunitate. Investiţiile ce vor urma conturează nivelul de trai la care tind localnicii. Din 2013 până în prezent, cu toată criza financiară, s-au asfaltat şi sunt proiecte pentru peste 16 kilometri de drumuri. De investiţia la podul rupt de ape am pomenit. La şcoli a fost nevoie de bani şi în continuare se vor face investiţii. Sunt contracte de finanţare pentru modernizarea şcolilor gimanziale Corocăieşti şi Bursucani şi pentru grădiniţa cu program normal din Vereşti. „Am semnat contract de finanţare la măsura 7.2. pentru apă şi canalizare în Vereşti şi Hancea. Investiţia înseamnă 13,5 kilometri reţea de apă, 13,6 kilometri reţea de canalizare, instalaţie de captare, staţie de tratare a apei, staţie de pompare şi staţie de epurare a apelor uzate. Valoarea proiectului ajunge la 2.813.924 euro. Ştiu suma pe de rost pentru că am lucrat la proiectul care acum este publicat în sistemul de achiziţii şi se aşteaptă oferte. Am contract de finanţare pentru reabilitare şi modernizare, cu centrale termice, grupuri sanitare şi tot ce-i necesar la şcolile Corocăieşti şi Bursucani şi grădiniţa din Vereşti, pentru ca toate să obţină autorizaţie sanitară de funcţionare. Vor asigura toate condiţiile necesare desfăşurării actului de învăţământ. Am mai depus un proiect la OG 6 pentru modernizare şi dotare la şcoala Vereşti. Alt proiect înseamnă dispensar uman în Corocăieşti şi asfaltare drumuri de interes local pe o distanţă de 5 kilometri. Investiţia ajunge la circa 6,3 milioane lei. De asemenea, se va lucra la extinderea şi modernizarea reţelei de iluminat. Mai am un proiect pentru centru cultural în satul Bursucani. Le voi prinde pe toate pentru că sunt bani de investiţii. Dacă se redeschide măsura 7.2. pe fonduri europene mai depun proiect pentru încă 6 kilometri de drum. Proiectul acesta are 55 de puncte din 60 posibile, deci prind finanţare”, mai spune primarul comunei Vereşti.

Despre activitatea primarului Gavriliuc s-au exprimat oamenii, ultima dată, în 2016 când a depăşit 70% din opţiunile electoratului. Gospodarii locului au ales în cunoştinţă de cauză şi tocmai de aceea am început reportajul de faţă cu întrebarea privind mentalitatea oamenilor. Mentalitatea de învingători se cultivă şi ăsta e cel mai important merit al primarului de la Vereşti. Asta arată un alt fel de stil de lucru. Fiind aproape de oameni şi răspunzând nevoilor comunităţii primarul Gavriliuc a reuşit să aşeze pe calea dezvoltării această frumoasă comunitate.

Peste 50% dintre drumuri vor fi asfaltate, maşină de pompieri, transport pentru elevi…

Tinerii reprezintă viitorul comunităţii, iar administraţia locală pune accent pe această realitate. Pe lângă crearea unor condiţii bune în şcolile comunei, primăria asigură transportul elevilor la liceu în oraş. În acelaşi timp, administraţia locală reuşeşte să deconteze naveta cadrelor didactice. Altfel spus, totul este gândit la milimetru pentru o dezvoltare pe termen lung. În timp ce alte comunităţi locale abia dacă notează o investiţie pe ici pe colo, la Vereşti proiectele de investiţii aşează comunitatea pe o poziţie fruntaşă în domeniu. Primarul Gavriliuc spunea că-i greu să mai fie surprins de ceva acum pentru că el se ocupă de multe aspecte, inclusiv de întocmirea unor proiecte importante. Ajungând la acest aspect mai avem un model de bună gospodărire. Toate proiectele derulate până acum în comună şi cele ce urmează a începe sunt plătite către consultanţi numai dacă intră la finanţare. „Nu am dat bani pentru proiecte care să umple un dulap. Firma de consultanţă îşi primeşte banii pentru proiect după ce se semnează contractul de finanţare. Un proiect a intrat la finanţare după 5 ani, atunci a primit şi firma de consultanţă banii. Am urmărit permanent să fac economii. Într-o iarnă am cumpărat la jumătate de preţ pavele pentru trotuare, iar din banii economisiţi am pus geamuri şi uşi de termopan la şcoli. Anul acesta, din bugetul local vreau să achiziţionez o maşină de pompieri şi să construiesc o remiză cu tot ce-i necesar. Vom avea echipă de pompieri care va putea să răspundă promt, maşina va fi funcţională în orice moment şi astfel timpul de răspuns va fi redus. De asemenea, pentru cofinanţarea tuturor proiectelor trebuie să punem de la bugetul local 1,2 milioane lei. Toate sumele sunt prevăzute în buget. Respectăm legea şi nu angajăm cheltuieli dacă nu sunt prevăzute în buget”, a continuat primarul comunei Vereşti.

Spunea primarul Gavriliuc de faptul că a făcut trotuare, iar acum copiii şi toţi cetăţenii nu-s obligaţi să meargă pe drumul public şi să se expună pricolului. Am văzut comune traversate de drumuri internaţionale, unde pericolul de accidente este ridicat, iar oamenii sunt obligaţi să meargă pe drum pentru că lipsesc trotuarele. Cum de aici se poate iar în alte zone se dau bani publici aiurea pe diverse „afaceri” şi nu se dirijează pentru binele oamenilor? E o întrebare ce mi-a venit în minte având multe exemple de comunităţi în care nu se doreşte a se găsi bani pentru amenajarea unor trotuare chiar şi pietruite.

Trecem mai departe şi mai spunem că pe lângă maşina de pompieri, tot din bugetul local va fi cumpărat un utilaj pentru întreţinerea drumurilor, o sărăriţă. „Avem drumuri de asfalt şi trebuie să le întreţinem. Am avut probleme cu poleiul şi de aceea vom cumpăra o sărăriţă. După ce voi finaliza toate proiectele aflate în lucru ajung la peste 50% din drumuri asfaltate şi evident că e nevoie de întreţinerea acestora”, a concluzionat primarul comunei Vereşti, Dănuţ Gavriliuc.

Iată, aşadar, că exemple de bune practici în administraţia locală, ca să folosim o exprimare europeană, avem, problema este că numărul comunităţilor care se dezvoltă într-un ritm similar e mic. O comună care în urmă cu peste 8 ani era acoperită de noroi, acum se prezintă altfel vizitatorului, în straie moderne. E normal ca astfel de comunităţi să fie sprijinite, însă politica generală cam contrazice normalitatea. De la judeţ şi chiar de la Guvern pleacă sume ceva mai mari pentru comunităţile cu arierate. Altfel spus, o comunitate cu datorii e mai bine văzută de cei care împart sumele către comunităţile locale. E un principiu dăunător, însă în ciuda tuturor piedicilor acolo unde există voinţă şi pasiune pentru lucrul bine făcut se înregistrează şi progrese. (B.A.)

Leave a Comment