A vorbi despre primăriţa de la Podu Turcului, Gabriela Iacobescu nu se poate nearmonizând toate părţile biografiei sale. Este doctoriţă de profesie, iar rigoarea ştiinţelor medicale asociată activităţii debordante în administraţie îndreptăţesc starea ei de spirit şi dacă nu chiar intersectate sensurile acestei biografii sunt întrucâtva apropiate şi asemănătoare, drept valenţe ale destinului unui om pentru oameni. Ceea ce e pregnant în fondul însumat al firii sale polivalente este tipul romantic, dar nu un romantism întârziat, supradozat de moliciune, ci un romantism profund şi continuu impregnat de verva, spontaneitatea şi bucuria vieţii, raportate la sine şi la semeni, pendulând între raţiune şi sentiment, între meditaţie şi fapta izbucnită din ardoare.

Doctoriţa de la Podu Turcului fără nici o migală deţine calităţi ale unui omo între oameni, alăturate firii, înţelepciunii, educaţiei, fără partituri şi mişcări coregrafice, printr-o expunere trucată sau impersonală, în faţa oamenilor. Ajungând la o mai întinsă parcurgere a biografiei Gabrielei Iacobescu, nu se poate face o cantonare delimitată în profesionalismul onorabil şi, în acelaşi timp, de exemplaritate deontologică şi postulatul de edil al unei comune bacăuane, cu o istorie pierdută în vechimea evurilor de ctitorire a aşezărilor omeneşti rurale moldave din Evul Mediu.

La extremitatea judeţului şi într-o continuă dezvoltare

Comuna Podu Turcului se află la extremitatea sud estică a judeţului Bacău, pe cursul Zeletinului, ale cărui ape şerpuiesc pe sub maluri lutoase, adunate în încrengăturile rădăcinilor de răchiţi şi salcâmi, împresurate de păpuriş şi lupani. De o parte şi de alta a afluentului, împădurite ori aşternute cu imaşuri, vii şi livezi, răsar unele după altele, Colinele Tutovei. Podu Turculu are atestare documentară din anul 1842, prin documentul intitulat Învoiala. Satele componente ale comunei sunt: Podu Turcului, Bălăneşti, Căbeşti, Fichiteşti, Giurgiana, Hanţa, Lehancea, Plopu, Răcuşana, Sârbi. Deţine 40 hectare pădure, 350 hectare păşuni, 7 000 hectare teren arabil. Ocupaţia de bază a locuitorilor este comerţul, agricultura, meşteşugăritul (în principal împletiturile din răchită şi papură). În întreg spaţiul comunei funcţionează 9 şcoli primare şi gimnaziale, Grupul şcolar Al. Vlahuţă, 3 cămine culturale, o bibliotecă ce are un fond de carte de 15 000 de volume, 11 locaşuri de spiritualitate creştin-ortodoxă.

Peisajul colinar are potenţialitate turistică şi înfăţişează tablouri de o monumentalitate mai puţin artificializată, oaze de linişte ale naturii, pe alocuri rămase curate, sacre şi perpetuate de secole în tradiţiile, obiceiurile şi folclorul local. Centrul de prelucrare artistică a răchitei şi papurei, ca şi bisericile vechi, din lemn sau paiată (vălătuci din lut cu paie) şi furci de lemn, care sunt monumente de artă populară moldovenească din Evul Mediu, activează un magnetism turistic şi de spiritualitate pentru cei statorniciţi aici, pentru cei dezrădăcinaţi trupeşte, dar ţintuiţi în înfiorarea inimii, de locurile natale şi pentru peregrini, călători pasageri care îşi află în aceste locuri o clipă de popas!

De la Podu Turcului, oaspeţii abia se dau plecaţi

Dacă oaspeţii comunei Podu Turcului au şi ocazia unei întâlniri cu primăriţa doctor se vor număra printre cei care se lasă greu plecaţi de aici. Se întâmplă aceasta, în primul rând pentru că Gabriela Iacobescu are o conversaţie deschisă şi agreabilă. Nu ascunde nimic, dialogul cu ea înseamnă a vorbi fiecare despre sine, fără secrete criptice ori disimulare. Ea este de părere că oamenii care nu sunt ceea ce vor să inducă a fi, oamenii care merg din taină în taină, cu sau fără logica discreţiei, însufleţesc irealitatea, pentru că trebuie să meargă şi din minciună în minciună.

Primarul doctor Gabriela Iacobescu este o personalitate puternică, sensibilă, originală, dar şi complexă. Frumuseţea ei spirituală şi fizică vizualizează o tinereţe inepuizabilă care nu se ofileşte ci, consumându-se cu fiecare clipă, zi de zi, mai presus de orice putere omenească, se integrează numai în marea unitate a lumii. De departe este o personalitate distinsă şi prin inteligenţă. Totuşi nu explorează cu ironie, mai mica măsură a culturii omului simplu, dacă nu este de o precaritate alarmantă. Are un zâmbet neumbrit de tonul superiorităţii conferite de celebritate, onoruri, faimă.

Funcţii, onoruri, responsabilităţi, dar, în acelaşi timp, întocmai aşa cum i se spune: un om pentru oameni

Pe când unii oameni alunecă în snobism şi totuşi abia dacă poţi schimba cu ei un cuvânt, Gabriela Iacobescu nu are rigiditatea gândirii şi conversaţiei deşi este medic, este primar, este preşedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor Români Filiala Bacău, participă, este membru sau în conducerea mai multor foruri, organizaţii, asociaţii din toată paleta politică, economică, socială, culturală, din judeţ. A activat, de altfel şi în Biroul Executiv Central PDSR.

Gabriela Iacobescu, un om pentru oameni, a absolvit Cursul de pregătire politică la Ambasada USA în cadrul Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională United States Agency For International Developement şi World Learing. Participă activ la conferinţa femeilor Voci noi: Femei lideri în politică. De asemenea colaborează în prezent în domeniul Asigurări private de sănătate şi de pensii, având în acest sens demersuri făcute cu reprezentanţi din străinătate. La alegerile locale nu a candidat din partea niciunui partid, fiind un primar independent.

Cândva, dacă cineva doreşte să evoce întâlnirile cu Gabriela Iacobescu într-un mănunchi de confesiuni de mai demult, atunci va trebui să nu uite să amintească: nu putea fi depăşită la pas, de nimeni!

Aceasta este Gabriela Iacobescu, „un om printre oameni” – paradigmă pe care o adoră şi în care se regăseşte. Ediţia viitoare a ziarului va continua cu partea a doua a prezentării primăriţei de la Podu Turcului, în care se va contura cu precădere munca în administraţie, la Primăria comunei pe care o slujeşte de o viaţă, întâi ca medic, iar în prezent ca primar. Cităm acum câteva idei creionate în articolul viitor: apa, canalizarea şi drumurile sunt prioritatea zero a oricărei comune; proiectele comunei nu sunt doctrine, sunt interese; „nu mă preocupă ce vreau eu ci, în primul rând ce vor oamenii; colaborez şi cu alte partide, cu oricare alt partid, în măsura în care interesele noastre converg; puteam să rămân la Cluj pentru a profesa medicina, după absolvirea facultăţii, dar m-am întors în Moldova natală, eu fiind născută la Vaslui; puteam, de asemenea să ocup funcţii şi poziţii la Centru dar nu îmi doresc decât să îmi dedic munca oamenilor acestor locuri, în mijlocul cărora am trăit o viaţă de om; spitalul de la Podu Turcului a fost o împovărare pentru bugetul CJAS şi înregistra înainte de privatizare debite egale cu ale spitalelor din oraşele Moineşti şi Comăneşti, la un loc. Acum avem cel mai mare şi modern spital din mediul rural, raportat la nivel naţional…”, spune primăriţa Iacobescu. (Va urma) (Aurel V ZGHERAN)