Pietrele la rinichi se formează de obicei în centrul rinichiului, unde se colectează urina înainte de a trece în ureter, tubul care duce la vezica urinară. Ele apar când anumite substanţe din urină, inclusiv calciul şi acidul uric, cristalizează iar cristalele se aglomerează între ele. Pietrele mici pot fi eliminate din organism prin urină şi deseori rămân complet neobservate. Dar pietrele mai mari irită şi dilată ureterul pe măsură ce se deplasează spre vezica urinară, provocând dureri chinuitoare şi blocând fluxul de urină.

Pietrele la rinichi sunt mai frecvente la adulţii tineri şi de vârstă medie decât la vârstnici şi mult mai frecvente la bărbaţi decât la femei. Persoanele care trăiesc în zone cu climă caldă sunt uneori predispuse la pietre la rinichi deoarece corpul se deshidratează, concentrând substanţele minerale din urina acestora.

Dacă aţi avut o dată o piatră la rinichi, aveţi şanse să mai faceţi şi altele. De aceea este important să determinaţi cât se poate de clar ce a provocat formarea pietrei şi să luaţi măsuri de prevenire a recidivei.

Nu este întotdeauna clar de ce unele persoane fac pietre, iar altele nu. În 90% din cazuri cauza rămâne necunoscută. Afecţiunea pare să survină în familie, iar persoanele care suferă de gută, boli inflamatorii ale intestinului şi infecţii cronice ale căilor urinare par, de asemenea, predispuse. Există dovezi medicale care sugerează că ingestia unor cantităţi reduse de lichide determină apariţia de pietre, ca şi statul îndelungat în pat.

Şi utilizarea cronică a antiacidelor ce conţin calciu a fost pusă în legătură cu pietrele la rinichi. Deficitele alimentare mai ales de vitamină B6 şi de magneziu şi cantităţile excesive de vitamină D pot fi, de asemenea, factori ai formării pietrelor. Un dezechilibru al acestor vitamine şi substanţe minerale poate mări cantitatea de oxalat de calciu din urină. La persoanele cu susceptibilitate genetică, formarea pietrelor poate fi favorizată de consumul de alimente bogate în oxalat de calciu, cum ar fi ciocolata, strugurii, spanacul şi căpşunile.

Deoarece 90% din pietrele la rinichi sunt eliminate din corp de la sine în 3-6 săptămâni, medicul vă va prescrie, foarte probabil, la început numai cantităţi mari de apă, cel puţin 3 litri pe zi şi medicaţie pentru dureri, de exemplu Nospa, un antispatic. O sticlă cu apă fierbiente poate, de asemenea, micşora inevitabilul disconfort. Sunt necesare analize de urină. Odată cunoscută compoziţia pietrei, medicul vă poate prescrie medicamente sau sugera modificări ale alimentaţiei pentru prevenirea apariţiei altor pietre. Marea majoritate a pietrelor la rinichi sunt constituite din oxalat de calciu, astfel medicii recomandă un diuretic tiazidic pentru prevenirea recurenţelor. Dacă apar complicaţii, de exemplu blocarea totală a ureterelor, piatra trebuie îndepărtată chirurgical.

O metodă nouă, numită litotriţie extracorporeală cu unde de şoc, utilizează unde de şoc de mare de energie pentru a sparge pietrele rinichiului fără intervenţie chirurgicală.

Medicina alternativă ia în considerare acupunctura sau homeopatia; ambele terapii pot ajuta la calmarea durerii, iar acupunctura poate facilita eliminarea unei pietre.

PLANTELE CHINEZESTI

Practicienii medicinei chinezeşti prescriu uneori star fruit (Averrhoa carambola) pentru ameliorarea durerii şi favorizarea urinării. Puneţi trei fructe proaspete într-o cratiţă cu 2 linguriţe de miere. Fierbeţi fructele până când se înmoaie, apoi mâncaţi-le împreună cu sucul lor. Repetaţi zilnic, până când piatra s-a eliminat şi nu mai aveţi dureri.

PREVENIRE

Puteţi face multe lucruri, mai ales prin dietă, pentru a preveni reapariţia pietrelor. Beţi cel puţin 3 litri de lichide în fiecare zi şi mai mult dacă vremea este caldă.

Evitaţi sau consumaţi cu economie alimentele conţinând oxalat de calciu cum ar fi ciocolata, ţelina, strugurii, ardeii graşi, fasolea, căpşunile, spanacul, sfecla, ceaiul negru. S-ar putea să fie necesar să vă limitaţi ingestia totală de calciu, dar nu acţionaţi fără să vă sfătuiţi cu medicul dvs.

Luaţi suplimente zilnice de vitamina B6 (10 mg) şi magneziu (300mg), ambele reducând formarea oxalaţilor.

Evitaţi alimentele care măresc nivelul acidului uric, sardine, organe, drojdia de bere. Evitaţi antiacidele; conţin deseori mult calciu.

Reduceţi sarea la maxim 3 grame pe zi; cantităţile mai mari pot creşte nivelul oxalatului de calciu în urină.

Evitaţi suplimentele de vitamină D, care poate mări nivelul oxalatului de calciu.

Rubrică realizată de dr. Ioan MIRON, medic primar de familie, doctor în ştiinţe medicale