Principalul vinovat pentru creşterea necontrolată a preţurilor este tot românul

Un kilogram de carne de porc în Germania poate fi cumpărat cu 10-12 lei (în monedă românească). Cartofii se vând de la 1 leu kilogramul, iar uleiul este în jur de 4 lei litrul, zahărul are preţuri care pornesc de la 3,5 leri kilogramul, iar un pui la rotisor poate fi cumpărat cu 15-20 lei. În România, produsele enumerate anterior au preţuri mai mari. În acelaşi timp, salariile din România nu se pot compara cu cele din Germania, nici măcar cu ajutoarele sociale ori de şomaj din Germania nu se pot compara. Am dat numai câteva exemple luând în calcul produse alimentare de bază. Sunt e adevărat şi preţuri mai mari faţă de România sau echivalente, chiar la produse alimentare, dar important este că la fiecare categorie de produse alimentare existe sortimente ieftine pentru tot poporul. La fel stă situaţia la utilităţi, combustibili, servicii cam în toată Europa. Dacă mergem ceva mai departe şi ne uităm la dobânzile bancare vom vedea că bancherii români (de fapt reprezentanţe ale băncilor străine) jupoaie cetăţenii şi companiile din România pentru a face profituri uriaşe, că aşa a fost făcută legislaţia până acum. Iar când s-a încercat o intrare în normalitate au ţipat în primul rând băncile mamă din străinătate pentru că le scad profiturile uriaşe obţinute în ţara noastră.

Cine-i vinovat aici? Principalul vinovat pentru creşterea exagerată a preţurilor, dar şi pentru acceptarea dobânzilor uriaşe practicate de bănci este tot românul. Se înghesuie, chiar se lasă cu bătaie, pentru a face stoc de zahăr, ulei, var, scule electrice, flori artificiale, la fel cum s-a înghesuit românul nostru la creditul cu buletinul, indiferent ce condiţii la vedere sau nu a pus banca. Altfel spus, furtul căciulii încă este sport naţional. Dacă s-a scumpit nejustificat uleiul sau zahărul, cartofii, carnea, vinovat este cetăţeanul care, dintr-o teamă fără motiv, se înghesuie şi face stocuri. Pe de altă parte, risipa în domeniul alimentar şi nu numai este generalizată în cazul românilor. Porcii mănâncă mâncare pregătită, câinii carne prăjită şi aşa mai departe, deci bani sunt, dar nu sunt folosiţi raţional. Aşadar, nu trebuie să mire pe nimeni faptul că în România unele preţuri sunt mai mari ca-n Germania, iar salariile sunt incomparabil mai mici, dar şi-n aceste condiţii se deschid noi hipermarketuri, iar „veselia” continuă la români…